De ce S. R. I. monitorizează şi nu agreează Dacii ?

iscoade

Adrian Bucurescu:

Turnătoriile, pe față și pe dos. De ce nu agreează S. R. I. Dacismul

Articolul de mai jos a apărut în revista ”Observatorul cultural”, nr. 24, 8.08 – 14.08. 2000, sub semnătura lui Daniel Grumberg:

Noua Dreaptă sau despre reînvierea simbologiei naziste

Criticat de ziarul Cotidianul, dar aplaudat de România liberă, Grupul Noua Dreaptă, care și-a lansat la sfârșitul lunii iulie revista Măiastra, la Muzeul Literaturii Române, constituie una dintre cele mai sofisticate tentative de a reînvia cultura politică a extremei drepte în România. În mod cu totul justificat, responsabilul paginii culturale a Cotidianului, ziaristul Ioan Buduca, prezent ca și mine la lansarea revistei (când Grupului (sic!) Noua Dreaptă și-a anunțat și intenția de a funcționa ca o ”unitate de gherilă culturală și propagandistică”) a cerut serviciilor speciale din țară să monitorizeze activitatea acestui nou ”GDS al dreptei radicale”.
Este bine cunoscut de către politologi faptul că, la nivel european, fenomenul Noua Dreaptă se prezintă ca un promotor cultural al tezelor rasiste și antisemite. Corespondentul ziarului israelianYedioth Aharonot la București, domnul Andy Barid, aflat în Sala Rondă a Muzeului Literaturii Române, la eveniment, a subliniat și el acest lucru, admonestându-i sever pe promotorii Grupului Noua Dreaptă din România. Este Grupul Noua Dreaptă o oficină care stilizează în paginile revistei Măiastra neo-fascismul contemporan în cheie autohtonă? Din articolul domnului Bogdan George Rădulescu (nepotul fostului șef de cuib legionar din București, Valentin Rădulescu), despre un așa-numit ”existențialism etnic” aflăm că etnia se reduce la criteriul biologic de evaluare. Mai mult, la pagina 24, în subcapitolul Argumentul forte al unicității noastre, există nenumărate referințe la genetică și eugenie, la necesitatea manipulării genomului uman pentru a instaura un filtru de selecție al raselor, inegale, potrivit Grupului Noua Dreaptă, ca statut și grad de inteligență. Abundă citatele din etiologi precum Konrad Lorenz, Robert Ardrey (despre necesitatea defulării instinctelor agresive) și din filozofi ca Oswald Spengler și Martin Heidegger. Totodată, membrii Grupului își permit să afirme că egalitarismul democratic , ”occidentalomorf” (sic!) este chiar mai nociv decât egalitarismul comunist! Un articol de revistă critică ”recursul pios al maselor mapamondului față de Declarația Universală a Drepturilor Omului”, iar intelectuali respectabili ca Horia-Roman Patapievici  și Alina Mungiu Pippidi sunt acuzați că prin susținerea punctului de vedere liberal nu fac altceva decât apologia deviațiilor sociale. Chiar distanțarea celor de la Noua Dreaptă față de ortodoxism, făcută destul de vag, din moment ce pe coperta a doua se află un citat din comandantul legionar Vasile Marin, trădează preferința pentru un păgânism de tip neo-nazist, practicat în cercurile de skinheads din Occident. Nici nu este de mirare că tracologul de serviciu de la România liberă, Adrian Bucurescu, lăuda acest aspect al Grupului: ”Însuși Căpitanul, Corneliu Zelea Codreanu, le recomanda legionarilor întoarcerea la tradițiile dacice” (pagina 1 din Aldine, 29 iulie a.c.).
Atragem atenția că pe fundalul ascensiunii stângii la putere în România, în situația în care unii tineri și adolescenți sunt nemulțumiți de condițiile de viață din România, astfel de idei, în mod pervers strecurate în opinia publică, pot naște și la noi fenomene ca cele din Italia (fenomenul Finni) sau Austria (cazul Haider), unde statul este neputincios în fața partidelor extremiste care câștigă teren.

  Lămuriri:

Imediat după Evenimentele din Decembrie 1985, România liberă a fost vreme îndelungată cel mai important cotidian din țară. Atitudinea ziarului era clar de dreapta, polemizând cu ”Adevărul”, fost ”Scânteia”, oficiosul P. C. R., și cu alte fițuici comuniste, de extremă stângă. Atras de ideile dreptei, am devenit redactor la R.l. în Aprilie 1991. Așadar, până ce România liberă avea să ajungă în ghearele lui Dan Adamescu și ale zeloasei sale slugi, Dan Cristian Turturică, tributari ”corectitudinii politice”, eu și colegii mei am scris în spiritul dreptei. În acest sens, era firesc să salut apariția unei reviste de dreapta, ca Măiastra.
Acel cărăbuș, care mă acuză de ”legionarism” și de ”neo-nazism”, Daniel Grumberg, se face că nu știe că România liberă era la cuțite cu Corneliu Vadim Tudor și cu fițuica lui, România Mare, percepuți de toți ca exprimând extremismul de dreapta. Eu însumi pot arăta oricând o sumedenie de articole semnate de mine, prin care îl atacam și pe Vadim și gazeta lui de perete. Evident, nici el nu se lăsa mai prejos și mă făcea în toate felurile, cu spume la bot, în paginile infectei lui reviste. Așadar, cum era să fiu eu extremist radical, cum afirmă acel gândac de import?
În urât-mirositorul său articol, Grumberg îl dă ca exemplu pe Horia-Roman Patapievici, ticălosul  care a insultat poporul român și România ca nimeni altul, cel pentru care poetul național era ”cadavrul din cămară”! Între timp, grație bunului-simț al celei mai importante părți a opiniei publice, ipochimenul lăudat de cărăbușul-urlător, a pierit, slavă Cerului, din peisajul mediatic al țării insultate!
Articolul meu, care a stârnit gândacii de bălegar, era intitulat ”O Dreaptă nouă și o revistă măiastră”, și apăruse în suplimentul aldine al României libere la 29 Iulie 2000. Paragraful incriminat de gângania frustrată era acesta:  ”Un tânăr ziarist a deplâns faptul că Noua Dreaptă nu continuă mișcarea legionară, îndeosebi ortodoxismul acesteia, ”îndepărtându-și astfel foarte mulți tineri.” Chiar așa? Revista ”Gândirea”, campioana ortodoxismului în perioada interbelică, a fost interesată îndeaproape de tradițiile noastre pre-creștine, tracice. Lucian Blaga este doar cel mai ilustru exemplu. Însuși Căpitanul, Corneliu Zelea Codreanu, le recomanda legionarilor întoarcerea la tradițiile tracice”. Care e problema care îi frământa pe cărăbușii Buduca și Grumberg? Nu e adevărat ce-am scris atunci? Nu erau Dacii pre-creștini?
Altminteri, recunosc și acum că Măiastra era una dintre cele mai bune publicații românești de atunci, și îmi pare rău că nu mai apare și astăzi.

  Nelămuriri

De unde știau cărăbușii că  Bogdan George Rădulescu este nepotul lui Valentin Rădulescu?
De ce, cu toate că am fost unul dintre cei mai harnici jurnaliști, articolele mele sunt aproape de negăsit pe Internet?
De ce Atlantipedia, unde sunt nominalizat printre cei patru Români luați în seamă pe tema Atlanților, nu poate fi accesată în țara noastră?
De ce numai  articolele mele nu pot fi deschise pe Wikipedia, iar ale celorlalți publiciști, da?
De ce, în publicațiile românești, numai paginile unde sunt eu apreciat nu pot fi accesate, iar celelalte, da?
De ce doar ”daciștilor” cu apucături creștin-ortodoxe, le mai este permisă apariția pe micul ecran, iar daciștilor ”păgâni” li se interzice apariția sau sunt făcuți cât mai puțin vizibili?
De ce nu agreează S. R. I. Dacii? Cică n-ar da bine la Bruxelles și că invocarea lor ar face jocul Rușilor!!! Ptiu, drace!
Как ты думаешь, дядя Путин? Да, именно так, как живо рассказывал  сумрачный Юляшка? Черт знает что!

Sunt Dac!

Constituția României îmi dă dreptul să spun și să scriu tot ce-mi trece prin cap, cu condiția să nu-i jignesc pe alții. Pe cine supăr eu prin ceea ce scriu? Pe Romani?!
Cine oare vrea să fiu cenzurat? Să fiu lăsat în pace! Îmi iubesc țara și am de gând să desecretizez cât mai mult din istoria și frumusețile ei. Clar?

Tracologul de serviciu de la România liberă