DOVEZI-Bombă: Evreii lui Stalin. Cei mai mari criminali din istoria omenirii

stalin_yagoda

Am tradus şi vă prezint acest text nu pentru informaţiile pe care le aduce şi care sunt cunoscute (şi doar o parte infimă a celor legate de  această temă), ci pentru exemplul pe care îl dă autorul şi pentru înţelesul fundamental (în perfect acord cu ceea ce fiecare are de făcut în Postul Mare, care va începe peste 3 zile), care se desprinde din articol, anunţat pe tot parcursul, dar spus răspicat la final : niciun om, nicio familie, niciun  neam şi niciun popor nu este întreg, nu este adevărat decât în măsura în care îşi recunoaşte, asumă şi regretă şi relele, aberaţiile, deviaţiile, neputinţele, le regretă şi încearcă să nu le repete. Dacă nu, rămânem doar nişte proiecţii false, amăgitoare, cu conţinut parţial şi întotdeauna va exista cineva, cel puţin unul, şi dacă nu şi oameni atunci măcar Dumnezeu, care va şti adevărul despre noi şi ni-l va reaminti.

Articolul aparţine editorialistului principal al Ynet, cel mai mare site de ştiri online israelian, Sever Ploker şi a fost publicat iniţial în 21 decembrie 2006.  

severplocker

Nu trebuie să uităm că unii dintre cei mai mari criminali ai timpurilor moderne au fost evrei.

Iată o dată istorică aproape uitată astăzi: Cu aproape 90 de ani în urmă, între 19 şi 20 decembrie 1917, în mijlocul revoluţiei bolşevice şi a războiului civil, Lenin a semnat un decret care stabilea înfiinţarea Comisiei extraordinare a întregii Rusii pentru combaterea contra-revoluţiei şi a sabotajului, cunoscută, de asemenea, şi ca CEKA. După o scurtă perioadă de timp, Cheka a devenit cea mai mare şi mai crudă organizaţie de securitate. Structura sa organizaţională a fost schimbată odată la câţiva ani, la fel ca numele ei: din Cheka în GPU, apoi NKVD şi, mai târziu KGB.

Nu putem ştii cu siguranţă numărul de morţi de care se face  vinovată Cheka în diversele sale manifestări, dar numărul este cu siguranţă cel puţin 20 milioane, incluzând victime ale colectivizării forţate, foametei, epurărilor masive, interdicţiilor, execuţiilor şi omorurilor în masă din gulaguri. Întregi straturi de populaţie au fost eliminate: ţărani independenţi, minorităţi etnice, membrii ai burgheziei, vechi ofiţeri, intelectuali, artişti, activişti sindicali, „membri ai opoziţiei”, care au fost definiţi complet aleatoriu, şi nenumăraţi membri ai partidului comunist însuşi.

În noua sa carte deosebit de apreciată, „The War of the World,” istoricul Niall Ferguson scrie că nicio revoluţie din istoria umanităţii nu şi-a devorat copiii cu o asemenea poftă nestăvilită cum a făcut-o revoluţia sovietică. În cartea sa despre epurările staliniste, Dr Igal Halfin scrie că violenţa stalinistă a fost unică prin aceea că a fost direcţionată către interior.

Lenin, Stalin şi succesorii lor nu şi-ar fi putut realiza planurile fără cooperarea pe scară largă a „oficialilor disciplinaţi ai terorii”, interogatorilor nemiloşi, călăilor, paznicilor, judecătorilor, pervertiţilor şi multor inimi sângerânde care erau membrii stângii progresiste vestice şi care erau păcăliţi de regimul sovietic al ororii şi care au asigurat chiar un certificat de conformitate.

Toate aceste lucruri sunt cunoscute într-o măsură sau alta, chiar dacă arhivele fostei Uniuni Sovietice nu au fost complet deschise pentru public. Dar cine ştie aceste lucruri? În Rusia, foarte puţin au fost judecaţi pentru crimele lor în serviciul NKVD-ului sau al KGB-ului. Discursul public rusesc ignoră comlet astăzi întrebarea „Cum de ni s-a putut întâmpla?” Spre deosebire de naţiunile est-europene, ruşii nu şi-au rezolvat problema trecutului stalinist.

Şi noi, evreii? Un student israelian termină liceul fără a fi auzit vreodată numele lui „Genrikh Yagoda”, cel mai mare criminal evreu al secolului 20, comandantul adjunct al GPU şi fondatorul şi comandantul NKVD. Yagoda a implementat ascultător ordinele de colectivizare ale lui Stalin şi este responsabil pentru morţile a cel puţin 10 milioane de oameni. După ce Stalin nu  l-a mai plăcut, Yagoda a fost destituit şi executat şi a fost înlocuit ca călău şef în 1936 de Yezhov, „piticul însetat de sânge”. Yezhov nu era evreu, dar fusese binecuvântat cu o activă nevastă evreică. În cartea sa „Stalin: Curtea ţarului roşu”, istoricul evreu Sebag Montefiore scrie că, în timpul cele mai negre perioade a terorii, atunci când maşina de omorât comunistă lucra în plin, Stalin era înconjurat de frumoase şi tinere evreice.

Între asociaţii şi credincioşii apropiaţi ai lui Stalin este inclus membrul Comitetului Central al Biroului Politic, Lazar Kaganovitch. Montefiore îl caracterizează ca fiind „primul stalinist” şi adaugă că cei ce mureau de foame în Ucraina, o tragedie fără egal în istoria rasei umane în afară de ororile naziste şi teroarea lui Mao din China, nu-l impresionau pe Kaganovitch.

Mulţi evrei şi-au vândut sufletul diavolului revoluţiei comuniste şi au sânge pe mâinile lor pentru vecie. Îl voi mai menţiona doar pe unul: Leonid Reichman, şeful departamentului special al NKVD şi interogatorul şef al organizaţiei, care a fost un sadic nemilos aparte.

În 1934, conform statisticilor publice, 38,5 % dintre cei care deţineau posturi de conducere în aparatul securităţii sovidetice erau de origine evreiască. Ei, desigur, au fost eliminaţi în epurările ulterioare. Într-o conferinţă fascinantă la convenţia Universităţii din Tel Aviv, din această săptămână, Dr. Halfin descrie valurile de teroare sovietică ca pe un „carnaval al omorului în masă”, „fantezie a epurărilor” şi „mesianism al răului”. S-a dovedit că şi evreii, atunci când sunt captivaţi de ideologia mesianică, pot deveni mari criminali, printre cei mai mari cunoscuţi în istoria modernă.

Evreii activi în aparatul oficial de teroare comunist (în Uniunea Sovietică şi în afara ei) şi care, în anumite perioade l-au condus, nu au făcut acest lucru, evident, ca evrei, ci, mai curând ca stalinişti, comunişti şi „oameni sovietici”. Prin urmare, ne este uşor să-i ignorăm şi să „ne facem că plouă”. Ce avem noi cu ei? Opinia mea este însă diferită, consider inaccepabil ca o persoană să fie considerată un membru al poporului evreu, atunci când el face lucruri măreţe, dar să nu-l mai considerăm ca parte a poporului nostru atunci când face lucruri extrem de reprobabile.

Chiar dacă o negăm, noi nu putem scăpa de evreitatea „călăilor noştri”, care au servit teroarea roşie cu loialitate şi dedicaţie din interiorul structurii sale. La urma urmelor, oricum alţii ne vor aminti întotdeauna de originea lor.

Sursa: https://www.ynetnews.com/articles/0,7340,L-3342999,00.html