ÎNTREBAREA ZILEI: De ce Plahotniuc nu urmează exemplul Ucrainei şi nu declară Rusia stat ocupant în Transnistria ? Se teme de Putin ?

Ulianovschii Lavrov

Un interviu cu analistul politic prezent la lucrările Conferinței de securitate de la München.

La conferința internațională de securitate de la Munchen, de la sfârșitul săptămânii trecute, premierul Pavel Filip a cerut din nou retragerea trupelor rusești din regiunea transnistreană, dar a subliniat și faptul că R.Moldova vrea o relație bună de colaborare cu Rusia. O contradicție în termeni?, l-a întrebat Europa Liberă pe analistul Vladimir Socor.

Europa Liberă: Vorbim iarăși despre reglementarea transnistreană, mai cu seamă că a avut loc și o conferință internațională de securitate la München; acolo a fost prezent și șeful Executivului de la Chișinău, Pavel Filip. În cadrul unei mese rotunde pe tema situației țărilor aflate între Rusia și Occident, el a repetat solicitarea Republicii Moldova pentru ca Rusia să-și retragă trupele și armamentul din regiunea transnistreană. Este un mesaj pe care îl transmite Chișinăul de mai mulți ani Federației Ruse, dar se pare că nimeni nu are urechi să audă și ochi să vadă?

Analistul politic Vlad Socor
Analistul politic Vlad Socor

Vladimir Socor: „Declarația dlui Filip la conferința de la München nu va obține nici respectul Rusiei și nici respectul sau aprobarea partenerilor occidentali. Dl Filip a făcut declarația unui șef de Guvern disperat să obțină bunăvoința Rusiei. Dl Filip spune: „noi dorim o relație prietenoasă cu Moscova în care cooperarea noastră comercială nu va fi politizată; o relație în care se va vedea o dorință reală de a ajuta dialogul bilateral”.”

Europa Liberă: Dl Filip a spus că Chișinăul „și-ar dori o relație echilibrată, prietenoasă cu Federația Rusă…”

Vladimir Socor: „Da, prietenoasă…”

Europa Liberă: „…o relație care să nu fie dominată de politică, dar să se bazeze pe o cooperare comercială”.

Plahotniuc are motive să se teamă de Rusia, mai ales că urmează alegeri parlamentare în noiembrie și candidatul pro-rus Igor Dodon va obține desigur un rezultat bun…

Vladimir Socor: „Exact. Sensul acestei declarații este: „vă rugăm, vă implorăm, redeschideți piața rusească pentru produsele moldovenești”, iar în ceea ce privește trupele rusești de ocupație de pe teritoriul Republicii Moldova, dl Filip spune că „speră să vadă o dorință reală de a ajuta reglementarea conflictului transnistrean și de a retrage forțele”. Deci, o declarație disperată, o declarație care denotă neprofesionalismul politicii externe a Republicii Moldova la cel mai înalt nivel la Chișinău.

Ucraina, recent, printr-o legislație a Parlamentului ucrainean, a

Republica Moldova ar putea să profite de acest context internațional, să urmeze exemplul Ucrainei…

declarat că „trupele rusești din estul Donbasului sunt trupe de ocupație”. Republica Moldova ar putea să profite de acest context internațional, să urmeze exemplul Ucrainei. Mai mult decât atât, Ucraina speră, dorește, face demersuri internaționale împreună cu Statele Unite ale Americii pentru desfășurarea unei misiuni internaționale de pacificare în Donbas, în teritoriul ocupat de ruși.

Republica Moldova ar putea să urmeze acest exemplu. Nu o face, deoarece dl Plahotniuc are motive să se teamă de Rusia, mai ales că urmează alegeri parlamentare în noiembrie și candidatul pro-rus Igor Dodon va obține desigur un rezultat bun, un rezultat care se va datora în bună parte parteneriatului dintre Igor Dodon și dl Plahotniuc.”

Europa Liberă: Dvs. vorbiți despre ce vrea Chișinăul. Eu o să vă întreb: ce vrea Moscova, când e vorba despre soluționarea problemei transnistrene?

Moldova se agață de ficțiunea unui parteneriatul strategic cu Rusia și solicită Rusiei o îmbunătățire a relațiilor…

Vladimir Socor: „Moscova dorește, deocamdată și în viitorul previzibil, păstrarea situației actuale. Rusia nu dorește o rezolvare a conflictului dintre Rusia și Republica Moldova în Transnistria; Chișinăul face o eroare strategică descriind acest conflict ca fiind un conflict intern între Chișinău și Tiraspol. Este, bineînțeles, un conflict internațional, interstatal între Rusia și Republica Moldova; conflict purtat de către Rusia cu trupele sale pe teritoriul Republicii Moldova. În loc să recunoască acest lucru, Chișinăul pretinde că e vorba de un conflict intern între Chișinău și Tiraspol, folosește formula complet greșită și contraproductivă „reglementare transnistreană”, ca să ascundă faptul agresiunii Rusiei.

În general, dl Plahotniuc a pierdut controlul relațiilor cu Rusia. Vedem din declarațiile și ale dlui Filip la Munchen, dar și din declarația tot la München a ministrului de Externe, Tudor Ulianovschi, după întâlnirea sa cu ministrul de Externe rus, Serghei Lavrov. Moldova dorește să repare relațiile cu Rusia. Declarațiile acestea chiar au o notă de oarecare umilință din partea dlui Filip și a dlui Ulianovschi. „Dorim necesitatea îmbunătățirii dialogului politic în vederea unor soluții reciproc avantajoase pentru avansarea cooperării”, spune dl Ulianovschi. Moldova este cea care solicită Rusiei; Moldova pretinde că are un parteneriat strategic cu Rusia. Evident, este o ficțiune, dar Chișinăul se agață de această ficțiune, se teme să renunțe la ficțiunea parteneriatului strategic cu Rusia. În timp ce Ucraina declară Rusia putere ocupantă, Moldova se agață de ficțiunea unui parteneriatul strategic cu Rusia și solicită Rusiei o îmbunătățire a relațiilor.”

Europa Liberă: Dl Socor, dar Dvs. sunteți de acord că, totuși, este un dosar complicat când vorbim despre cooperarea moldo-rusă?

Vladimir Socor: „Desigur că este un dosar complicat, în primul rând și mai ales, din cauză că Republica Moldova nu a reușit să facă reformele interne care să-i asigure independența economică față de Rusia. Moldova rămâne dependentă economic față de Rusia și caută cu disperare să obțină redeschiderea pieței rusești pentru produsele moldovenești care în mică măsură sunt competitive pe piețele internaționale. Dl Plahotniuc a sperat ca Igor Dodon să deschidă Republicii Moldova piața rusească și să-i deschidă și dlui Plahotniuc o pârtie politică îndărăt spre reconciliere cu Kremlinul. Așa se explică faptul că dl Plahotniuc l-a adus pe dl Dodon la putere ca președinte în noiembrie 2016; la fel se explică parteneriatul politic încheiat de domnii Plahotniuc și Dodon pe baza schimbării sistemului electoral, care va asigura un sistem politic bipartid, o împărțire a puterii între partidele conduse de domnii Plahotniuc și, respectiv, Dodon. Aceasta a fost miza dlui Plahotniuc pentru a obține în acest mod reconcilierea cu Rusia, iar așa-zisa reglementare transnistreană este cealaltă cale pe care dl Plahotniuc încearcă să obțină reconcilierea cu Rusia.

Dacă Chișinăul oficial ar fi serios în privința Transnistriei, nu ar fi semnat protocoalele din noiembrie-decembrie anul trecut la Tighina și la Viena, prin care Chișinăul cedează elemente de suveranitate Tiraspolului. Și aceasta este o explicație a faptului că dl Plahotniuc caută să se reconcilieze cu Moscova prin intermediul unei așa-zise reglementări transnistrene, de fapt, o suveranizare în pași mici a Tiraspolului.”

Europa Liberă: Apropo, mai multe ONG-uri de la Chișinău au semnat o petiție și au bătut alarma, vorbind despre evoluții îngrijorătoare în procesul de negocieri și au îndemnat autoritățile să nu treacă de așa-numitele linii roșii, adică să nu accepte concesii defavorabile intereselor naționale.

Vladimir Socor: „Linia roșie în această etapă este suveranizarea

Vlad Socor
Vlad Socor

treptată a Transnistriei prin politica zisă a pașilor mici. Acordarea unor plăcuțe de automobile separate Transnistriei pentru circulația internațională în Europa, chestiunea telefoniei, chestiunea apostilării diplomelor eliberate de Universitatea numită de stat din Tiraspol; Universitatea zisă de stat din Tiraspol se consideră o parte, o exponentă a așa-numitei lumi ruse, face propagandă în Transnistria pentru aderarea Transnistriei la conceptul politic și cultural de lume rusă.”

Europa Liberă: Dar acești pași mici, despre care vorbiți Dvs., sunt salutați și de către Statele Unite ale Americii și de către Uniunea Europeană, și OSCE-ul salută acești pași mici care se fac acum pentru apropierea celor două maluri ale Nistrului?

Vladimir Socor: „Nu e vorba de apropierea celor două maluri. E vorba de cedări unilaterale din partea Chișinăului care duc treptat, cu pași mici, spre suveranizarea Transnistriei.”

Europa Liberă: De ce actorii în formatul „5+2” salută acești pași, iar Dvs. îi criticați?

Vladimir Socor: „Și nu numai eu îi critic. Și cum ați spus Dvs., Valentina, și nucleul societății civile pro-occidentale din Chișinău critică această poziție a pașilor mici. Diplomația Chișinăului nu a reușit să convingă diplomația occidentală să abordeze conflictul ruso-moldav în mod serios, în conformitate cu interesele Republicii Moldova. Diplomația occidentală continuă să trateze acest conflict ca pe unul local. Moldova este singura țară din fosta Uniune Sovietică, victimă a agresiunii ruse, unde conflictul încă nu este considerat pe plan internațional ca fiind unul interstatal, ci este considerat ca fiind unul local.

În cazul conflictului dintre Rusia și Georgia în Abhazia și Osetia, în cazul conflictului dintre Rusia și Ucraina în Crimeea și în Donbas, în cazul conflictului dintre Armenia, sprijinită de ruși, și Azerbaidjan – toate aceste conflicte sunt considerate în mod oficial conflicte internaționale, interstatale. Numai Republica Moldova a ajuns, din propria ei vină, în situația în care conflictul este considerat ca unul local. Rusia scapă de responsabilitate, Rusia, ca putere ocupantă, nu este trasă la răspundere nici de Chișinău, nici de diplomația internațională, iar diplomația internațională nu va atrage Rusia la răspundere atâta timp cât Chișinăul nu face acest lucru.”

Europa Liberă: La înalta tribună a Adunării Generale a ONU, președinta Lituaniei, doamna Grybauskaite, a spus că teritoriile ocupate din Ucraina, Georgia și Republica Moldova ar fi crime la care nu trebuie să se închidă ochii. Iată o voce din afară care bate clopotele. Cine o aude?

Vladimir Socor: „Aveți perfectă dreptate, dar nu vorbește Chișinăul, vorbește Lituania pentru Moldova, dar nu vorbește Moldova.”

Europa Liberă: Și dacă ar vorbi Chișinăul lucrurile s-ar schimba?

Vladimir Socor: „Chișinăul ar fi trebuit să înceapă să vorbească pe acest ton de 20 și ceva de ani încoace. Nu a făcut-o, nu o face nici acum; Chișinăul continuă să pretindă că avem parteneriat strategic cu Rusia și că Rusia nu este putere ocupantă. Și va fi din ce în ce mai greu pentru guvernarea de la Chișinău să adopte o poziție corectă, conformă interesului național, deoarece vin alegerile din noiembrie și Partidul Socialiștilor al dlui Dodon va obține un rezultat bun datorită sprijinului acordat de către partidul lui Plahotniuc.

Două sunt căile pe care dl Plahotniuc încearcă să reconcilieze cu Moscova: 1) cedări unilaterale în favoarea Transnistriei, suveranizând-o treptat și 2) parteneriatul strategic intern politic cu dl Dodon, împărțind puterea între ei și marginalizând sau căutând chiar să excludă partidele pro-europene.”

Europa Liberă: În Republica Moldova este așteptată vizita lui Franco Frattini, reprezentantul OSCE pentru reglementarea transnistreană. Dvs. știți că OSCE a salutat la reuniunea sa anuală de la Viena ceea ce a numit „realizările substanțiale în reglementarea transnistreană pe parcursul anului trecut”. Franco Frattini vine acum să dea un nou impuls dialogului dintre Chișinău și Tiraspol?

Vladimir Socor: „Dl Frattini este un prieten declarat al Rusiei și al Kremlinului, conform propriilor sale declarații, e prieten cu dl Putin, prieten cu dl Lavrov, prieten și cu dl Berlusconi, prietenul italian al lui Putin și al lui Lavrov. Nu se poate avea nici cea mai mică

Franco Frattini
Franco Frattini

încredere în dl Frattini, nu se poate avea nici cea mai mică încredere în OSCE. OSCE este o organizație complet discreditată prin propria sa comportare în conflictele deja în curs din Georgia, în primul rând, dar și din Ucraina, unde Rusia joacă cu OSCE precum pisica cu șoarecele, datorită dreptului de veto pe care îl are Rusia în cadrul OSCE.

Republica Moldova este ultima țară din Europa sau din fosta Uniune Sovietică în care OSCE încă mai joacă un rol pur formal în reglementarea unui conflict. OSCE nu are nici puterea, nici capacitatea, nici structura, nici statutul pentru a ajuta Moldova câtuși de puțin în fața Rusiei. Republica Moldova se complace în această situație de prizonieră atât a Rusiei, cât și a impotentei OSCE.”

Europa Liberă: Dar Republica Moldova are prieteni care să o ajute să rezolve problema transnistreană?

Vladimir Socor: „Ar fi putut să aibă, dar nu i-a câștigat sau în măsura în care ar fi putut să-i câștige i-a pierdut deja. Chișinăul acești prieteni i-a pierdut prin tăcere, lașitate, complicitate cu Moscova, nedorință, incapacitate de a-și apăra interesul național. Și a mai pierdut un lucru foarte important – argumentul democratic față de Tiraspol și față de Chișinău. Până acum câțiva ani, când Moldova încă mai avea reputația unui stat democratic, cu alegeri corecte, alegeri libere, alternanță la putere, atâta timp cât mai exista încă acest lucru, Republica Moldova avea argumentul democratic de partea sa; nu i se putea cere unei Republici Moldova democrate, cum a și fost o vreme, să facă cedări unilaterale în fața Moscovei și în fața Tiraspolului.

Democrația pe plan intern conferea Republicii Moldova un titlu, un drept de a fi ajutată de Occident. Acest titlu a fost pierdut și din cauza exploziei corupției în Republica Moldova în parte și după 2009, dar mai ales din 2013-2014 încoace. Occidentul nu mai are

Moldova devine o monedă de schimb pe plan internațional, un obiect de tranzacții…

în Republica Moldova un școlar-model, ale cărui interese să le apere în fața Rusiei și a Tiraspolului. În această situație, Moldova devine o monedă de schimb pe plan internațional, un obiect de tranzacții pe plan internațional, în cel mai rău caz, iar în cel mai bun caz, devine un copil rău, leneș, abandonat de protectori.”

Europa Liberă: Autoritățile ruse susțin că în regiunea separatistă transnistreană ar avea 180 de mii de cetățeni dintr-o populație estimată de Republica Moldova la aproximativ 300-350 de mii. Anual, mii de locuitori de acolo, de peste Nistru, primesc cetățenia Federației Ruse. Recent, președintele Parlamentului, Andrian Candu, acuza autoritățile de la Moscova că eliberează pașapoarte locuitorilor din regiunea transnistreană unde acestora li se indică locul nașterii „republica moldovenească nistreană” și nici nu măcar Republica Moldova. Ce credeți despre această jumătate din populația regiunii secesioniste transnistrene, care are pașapoarte ale Federației Ruse?

Pașaportizarea populației locale de către ruși nu are nicio consecință pe plan juridic, poate avea consecințe pe plan simbolic sau chiar politic…

Vladimir Socor: „Pașaportizarea populației locale de către ruși nu are nicio consecință pe plan juridic, poate avea consecințe pe plan simbolic sau chiar politic, deoarece Rusia poate să pretindă un drept de a proteja această populație și drepturile ei. Pe plan juridic, pașaportizarea nu are nicio consecință atâta timp cât nu e consimțită de Republica Moldova. Republica Moldova ar trebui să protesteze în mod oficial, să declare pe plan juridic că Republica Moldova niciodată nu va recunoaște această pașaportizare. Dacă Chișinăul nu declară acest lucru, dacă prin tăcere-complice pretinde că e de acord cu această pașaportizare, atunci îi va da Rusiei posibilitatea în viitor să pretindă un drept special de protecție asupra cetățenilor ruși pașaportizați unilateral de către Rusia în Republica Moldova. Exact după modelul pe care l-am văzut cu ani în urmă în Abhazia și în Osetia de Sud pe teritoriul Georgiei.

Deosebirea dintre cele două situații este că Republica Moldova nu are hotar comun cu Rusia. Ucraina, practic, securizează Republica Moldova împotriva unei intervenții de ordin fizic rusesc în Moldova. Aceasta nu este posibilă, dar, repet, Chișinăul tace în mod complice. Acest Guvern pro-occidental, pro-european, cum se autodescrie, nu merită acest lucru.”

Europa Liberă: Autoritățile Republicii Moldova l-au chemat pentru consultări pe ambasadorul Moldovei la Moscova, el e prezent la Chișinău de mai mult timp. Dvs. cum înțelegeți această retragere a șefului misiunii diplomatice?

Vladimir Socor: „Dl Plahotniuc a pierdut controlul asupra relației cu Rusia. Îl citez pe analistul din București Dan Dungaciu, care în mod foarte potrivit l-a comparat pe dl Plahotniuc cu un jonglor, care încearcă să țină câteva bile în aer în același timp – bila relației cu Rusia, bila relației cu Occidentul, Uniunea Europeană, Statele Unite și bila relației cu România. Vorba lui Dan Dungaciu: „dl Plahotniuc a scăpat bila relației cu Rusia, această bilă a căzut la pământ”. Până în vara anului trecut, această bilă plutea în aer foarte voios, dl Plahotniuc avea parteneriatul său politic cu dl Dodon – împărțirea puterii pe baza noii legislații electorale. Între timp, dl Plahotniuc, prin manevre impulsive, greșite, pe termen scurt, a pierdut controlul relațiilor cu Rusia.

Ambasadorul Andrei Neguță a fost numit de către Guvernul controlat de Plahotniuc ca ambasador la Moscova printr-o înțelege cu dl Dodon. Plahotniuc și Dodon și-au împărțit mai multe posturi de ambasadori și dlui Neguță i-a revenit postul de ambasador la Moscova. Rechemarea lui Neguță de la Moscova arată faptul că dl Plahotniuc a pierdut controlul relației cu Moscova. A comis mai multe greșeli, manevre impulsive, reacții exagerate, pe termen scurt, care au compromis încercările sale de a se reconcilia cu Moscova.

Acum am văzut la conferința de la München declarațiile dlui Filip și ale dlui Ulianovschi – caută cu disperare să repare relația cu Rusia, stricată prin ieșirile impulsive ale dlui Plahotniuc. El caută să repare această relație. Iar celălalt indiciu prin care dl Plahotniuc caută să repare relația cu Rusia este negocierea directă cu Tiraspolul, negocierea directă cu domnii Krasnoselski și Gușan, cu care chiar dl Plahotniuc s-a lăudat, conducând la cedări unilaterale către Tiraspol.”