De ce se ascunde marele adevăr ? STEMA MOLDOVEI – o istorie străveche şi multimilenară

Steagul cel Mare al Moldovei

Mitul taurului găsit la Parţa, în cultura carpatină îşi continuă existenţa simbolistică religioasă prin capul de taur din aur, descoperit la Poiana Coţofeneşti, judeţul Bacău şi datat în secolul Vll î.e.n. precum şi pe numeroase tăbliţe de plumb ce stau ascunse de nemernici la Institutul de Ar-heologie din Bucureşti şi care prezintă adevărata istorie a neamului arimin. Simbo lul capului de taur sau bour cum i s-a spus la începutul feudalismului românesc, apare pe primele steme ale Moldovei de la începutul secolului XlV. 

Chiar de le voi aduce mult venin în rînză întunecaților, mă voi învrednici să le mai arăt cu dovezi arheologice, că religia Sfîntului Soare, a lui Sîntu și a celor șapte îngeri bătrîni care îl ajutau pe Bunul Dumnezeu la rînduirea și rînduiala cerurilor, noi neamul carpatin care ne ținem gețibegeți am practicat-o de la mijlocul mileniului ll î.e.n. pînă pe la 1350 în timpul primilor domni mușatini – adică frumoși – care își aveau capitala la Baia în apropiere de Fălticeni. Prima lor stemă avea în centru un cap de taur/bour solar identic cu cel descoperit la Craiova și vechi de prin secolul Vl î.e.n.. Atît capul de bour descoperit în situl de la Craiova cît cel de pe stema Moldovei, au în frunte simbolul soarelui înrăzat pe cînd pe discul de la Nebra, el este prezentat chiar sub forma unui disc așa cum era în religia egiptenilor.

Bourul din stemă are între coarne o stea cu opt raze, adică cei șapte îngeri bătrîni împreună cu Tatăl Ceresc, prin care se rînduiește Calea Adevărului și Dreptății lui Dumnezeu, în partea stîngă a botului sînt șapte stele așezate la fel ca pe discul de la Nebra, reprezentînd pe cei șapte dio din religia geților iar în partea dreaptă este semiluna în aceeași formă ca pe acest disc. Dar grupul de șapte stele așezate pe cele două artefacte, dacă sînt unite după regula triunghiului isoscel, dau două triunghiuri, unul cu baza în sus, iar celălalt cu baza în jos, formînd așa-zisa ,,stea a lui David” însă avînd în mijloc un punct mare. Ori acest simbol se găsește în vechiul lăcaș de cult de la Șinca Veche din mileniul V sau lV î.e.n. iar aici punctul/steaua din mijloc este reprezentată printr-un cerc care este împărțit în două părți egale printr-o șerpuire, adică simbolul înțelepciunii cerești cum se vede în imaginea alăturată. Dar ,,steaua lui David” a fost descoperiotă la Vinca făcînd parte din literele și simbolurile sacre folosite de populațiile de pe malurile Istrului, însă cu vreo 7000 de ani înainte ca îndemînaticii cazari să o fi furat de la mioriticii carpatini în secolul Xll al erei noastre cînd au șterpelit și scrierea pe care au numit-o Cabala.

Grupul de șapte stele al Pleiadelor sau al lui Zabelo/Apolo apare și pe un car solar din epoca bronzului (2400-800 î.e.n.) descoperit în sudul Danemarcei în anul 1902, în localitatea Trundholm, fiind format dintr-un car cu șase roți care au numai patru spițe aranjate sub formă de cruce, iar osiile sînt unite printr-o tijă. De aceasta este fixat în partea stîngă calul solar iar în partea dreaptă este un disc din bronz acoperit cu aur păstrat numai pe o parte unde se vede în mijloc grupul celor șapte puncte din care lipsesc două, fiind în poziție identică cu discul de la Nebra.

Același grup de stele se vede pe o monedă descoperită în Marea Britanie în anul 2005, din categoria Maia(imaginea de sus), iar sub calul solar sînt imprimate cel șapte stele prin șapte puncte așa cum sînt și pe discul de la Nebra dar mai au în plus niște săgeți ieșite din fiecare punct și care au în capăt un fel de biluță. În partea de sus a botului calului este semiluna cu o stea în cavitate cum este pe discul de la Nebra, iar în dreptul botului sînt două triunghiuri cu cîte un punct în mijloc, simbolul Tatălui Ceresc din religia strămoșească pe care tîlharii iudeo-creștini l-au luat fără nici o revelați ci numai prin sabie, pîrjol și hoție nemărginită. În Banat s-au descoperit în anul 1840 mai multe monede de argint de tip Maia care arată pe avers bustul lui Zabelo sau Apolo după zisa grecilor, iar pe revers este o stilizare a lui Zabelo urcat pe calul solar. Deasupra capului divinității, dar în spate este scris YU, adică Mîntuitorul. Figura calului seamănă foarte mult cu cea de pe moneda descoperită în Marea Britanie. Dar această simbolistică sacră o găsim imprimată și pe discul descoperit la Phaistos și datat pentru perioada 2000-1700 î.e.n. el ajungînd în Creta poate ca pradă de război, fiindcă nu s-a descoperit nimic care să-l lege de cultura acelor locuri. Cercul cu cele șapte puncte înscrise în el, asemănătoare ca poziție cu cele de la Nebra și de pe stema Moldovei, este unul din semnele cele mai folosite în acest sistem de scriere. Alături de el, este cosorul identic ca formă cu cel de pe stîlpii de piatră de la Gobekli Tepe, găsindu-se pe tăblița rotundă de la Tărtăria, în alfabetele geților și pictogramele folosite în Sumer.

Brățările descoperite la Nebra în sud-estul Germaniei seamănă foarte mult cu cele de la Sarmisetuza și cele făurite de sarmați așa cum rezultă din imaginile de mai jos.

Brățară sarmată, secolele lll î.e.n. – lV e.n.                              Brățări ale geților

Cît timp o vom ține cu sfintele făcături ale lui A. T. Laurian, Eliezer Schein/Lazăr Șăineanu, V. Pîrvan și toată liota de trădători de Neam și Țară, nu vom putea înțelege aproape nimic din aceste resturi de spiritualitate ale neamului get, care au reușit să scape de distrugerea timpului și înveninarea liftelor ce ne vreau numai rău și prăpăd.

Aceste imagini sînt dovada de netăgăduit a continuității religiei strămoșești pe plaiurile mioritice timp de peste 3000 de ani, și degeaba spun fel de fel de tîrîturi pupincuriste că am dat limbi la legămîntul lui Avram pînă ce unealta umilinței animalice a devenit șmirghel. Dovezile prezentate arată că mint și sînt înfrățiți numai cu Satana și Talpa Iadului.

http://www.ariminia.ro/ro/getia-sectiunea-1/