SANDU GRECU, dictatorul îmbogățit și încoronat de titluri. Un strigăt de disperare! Tragedia oamenilor de teatru din republică care așteaptă zeci de ani locuinţele promise

Sandu Grecu

Complexul locativ "Teatral" по ул.Băcioii Noi 14/5, фото 1, цена 408€ м2 - Ecosem Grup

Complexul locativ „Teatral” cuprinde 4 blocuri locative a cite 11 etaje fiecare. Blocurile A și B sunt construite pentru oamenii de arta care fac parte din „Uniunea Teatrala din Republica Moldova”. Blocul A cuprinde 15 etaje, blocurile B, C și D cuprind cite 11 etaje, în total 350 de apartamente. Complexul este construit într-o zona verde și liniștita, cu un parc în imediata apropiere , departe de gălăgia orașului, conectat la rețeaua de transport public. Apartamentele sunt spațioase și luminoase, construite la cele mai înalte standarde de calitate și siguranța. Din ferestrele casei se deschide o panorama frumoasa către un parc și către o zona verde cu case de locuit. Parterul blocului este prevăzut pentru grădinița, supermarket, centru medical, sală de sport. În curtea blocului va fi amenajat terenul de joacă pentru copii și locuri de parcare pentru toți locatarii. Complexul locativ „Teatral” – ansamblul cu cel mai bun raport preț/calitate, alegerea ideala atât pentru tineri aflați la început de drum, cât și pentru familiile cu unul sau doi copii

Complexul Locativ „Teatral” este amplasat lângă parc pe strada Veniamin Apostol, 14/5 (fosta str. Băcioii noi), sectorul Botanica, Chișinău, mun. Chișinău.

Chişinău mun., Chisinau, Botanica, Băcioii Noi 14/5

ECOSEM GRUPSRL, Rucan Andrian, Filiala Chișinău, Anenii Noi, Mereni

PREŞEDENŢIA R.MOLDOVA, PARLAMENTUL R.MOLDOVA,
GUVERNUL R.MOLDOVA,

SCRISOARE DESCHISĂ

MARGINALIZAREA INTELECTUALILOR

Tocmai ei, intelectualii, în toate timpurile au fost şi sunt, conştiinţa unui neam, unei naţiuni oarecare. Anume ei au şi dezamorsat atâtea şi atâtea conflicte social – politice şi tot ei au ştiut să intuiască şi să vadă carenţele şi neajunsurile în dezvoltarea unei societăţi şi să pornească după sine masele, declanşând revolte populare spre schimbarea orânduielii „cea cruntă şi nedreaptă„.. E suficient să ne amintim doar de acele momente de neuitat de înaltă trăire emoţional – patriotică din acei ani de glorie a deşteptării noastre naţionale, incitată şi continuată tot de intelectuali (poeţi, actori, cântăreţi) la neuitatele şedinţe ale Cenaclului literar – muzical „Alexe Mateevici”. Totul începuse doar de la niscaiva poezii şi cântece nevinovate, apoi încet cu anumite reluări de cuvânt ale anumitor personalităţi, prelungite adese cu dezbateri aprinse economice – politice, care au dus ulterior până la urmă, la formularea unor acte cu votarea lor unanimă şi declararea – n final a INDEPENDENŢEI noastre naţionale…. …euforie totală !…
Doar că spre nefericire, şmecherii de dincolo de poezie şi cânt, au ştiut să-i ducă cu vorba pe unii, iar pe alţii din banii agonisiţi din comerţul ilicit cu televizoare şi plite de gaz, ba şi din banii strânşi cu ţârâita de la sărmanii oameni, au fost în stare şi au reuşit până la urmă, totuşi, să-i ademenească pe unii, iar pe alţii, mai slabi de fire şi de conştiinţă naţională, fără un pic măcar de demnitate chiar să-i cumpere cu toate măruntaiele şi să pună laba pe putere… Doar pentru a o lua hăisa, cu totul în altă direcţie, nebănuită de noi, naivii, spre îndobitocirea populaţiei prin sloganuri şi tertipuri politice şi, concomitent, îmbogăţirea lor pe un cap, cât poporul încă nu se dezmeticise… chiar şi până azi.
La toate etapele „dezvoltării” noastre la care-am ajuns până azi, autocraţia dar şi guvernele lor de tot soiul cu care erau concrescute, au stăruit prin toate mijloacele posibile şi chiar imposibile să sugrume această „castă” incomodă, s-o anihileze, s-o marginalizeze, s-o aducă la tăcere pe cât e posibil. Chiar să-i cumpere pe unii din cei mai slabi cu duhul, precum ar trebui să tot repetăm acest fapt, ce trădau cu uşurinţă, abandonând poziţiile, cucerite cu mari jertfe şi sacrificii sub diferite pretexte, supte din deget întru a se îndreptăţi în faţa noastră şi a istoriei, spre ruşinea nu doar a noastră, a tuturora ca neam de Daco-Romani, ci şi a copiilor şi urmaşilor săi, ba şi în faţa întregii istorii a naţiunii noastre. Altora creându-le condiții insuportabile ori chiar lichidându-i ca pe un șir de eroi de seama Doinei și Ion Aldea-Teodorovici, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, și-atâția mulți alții ce-ar constitui o listă întreagă pe un spațiu enorm. În schimb, la finalul lor tragic, știm săi elogiăm cu epitete și metafore din cele mai alese, regretând faptul, că-n timpul vieții lor n-am putut și n-am făcut nimic pentru a le ușura cât de cât viața lor. Și vocifirează tocmai cei mai buni de gură doar. Iar soarta intelectuarilor rămîne neschimbată și azi.
Iată un exemplu cât se poate de elocvent și semnificativ. Mulți ani în urmă uniunea teatrală și teatrul “Satiricus” intrase în cârdășie cu premierul de atunci Vlad Filat, ciripindu-i laude pumpoase și oferindu-i în repetate rânduri diplome și testimonii la anualele varii gale ale laureaților de tot soiul. Urmau festine îmbelșugate și-ndelungate pentru cei mai aleși, dar aceleași fețe, perindându-se an de an, doar la alte compartimente. Comică priveliște, dar dramatică din pozițiile zilei de azi. Ședințe de lucru nu mai au loc, doar din când în când un fel sărăcacios de a mima zilele teatrale și a actorilor, dar și ele fiind comasate cu alte sărbători și oferite anticipat cu o săptămână, două înainte. Comedie nu alta și de un tragism incomparabil pentru oamenii de artă. Această anemie a unii Uniuni din cele mai importante, dar ca și ale altora la fel de stagnante e un rezultat a mânii de fier ale democrației de azi. Și această cârdășie cu „puterea” de atunci se încunună cu o bucurie-surpiză ce se dovedi până la urmă o simplă tragedie hoțească ce se puse la cale premeditat cu buna știință, după cum se dovedi până la urmă, spre surprinderea celor vizați.
Acu mult peste vreo zece ani uniunii teatrale i se oferi un lot de pământ, strada Veniamin Apostol, 14/5 (fosta str. Băcioii noi), sectorul Botanica, Chișinău, mun. Chișinău, mijloace financiare și o firmă de construcții fără vreo licitație pe nume “EcosemGrup” SRL în bune relații cu președintele Grecu, alias directorul „ Satiricusului” întru spălarea sumelor frumoase de bani. Asta mai treacă meargă, dar sute și sute da angajați ai teatrelor din republică așteaptă zeci de ani ca cele trei blocuri a câte zece etaje distribuite deja beneficiarilor să fie date în exploatare, lucru ce nu se mai întâmplă nicidecum, deși promisiuni li se tot fac lună de lună și an de an în șir. Sute de familii locuiesc la gazde cu chirie în condiții umilitoare pentru un intelectual- conștiința națiunii ce trebuie să creeze măcar în conții normale.
Sau strâns uriașe sume bănești, ba sau și majorat sub diferite pretexte taxele pentru născocite lucrări, neprevăzute inițial în proect ba și multe apartamente se vând pe sub mână, desigur, cu manipulările lui Grecu care deține controlul total asupra acestui “monstru” fără ferestre și uși care îți deplânge soarta fiind nefinisat. Și intelectualii mințiți la fel se crucesc, neînțelegănd ce se petrece. Iar Grecu tot dă din mână și din umeri, zâmbind malițios și șmecherește. Și nici o instanță nu reactionează nici într-un fel, lăsându-i de izbeliște spre hatârul acestui dictator îmbogățit și încoronat de titluri.
Dar poate că acest lucru se face inenționat, ca acești slujitori ai Melpomenii să nu aibă vreme, condiții, dar nici pohtă de careva meditații asupra lucrurilor reale în R. Moldova, ca să nu prea tulbure apele. De aia și instanțele nu reacționează, intrate, probabil, și ele în cârdășie cu acest diriguitor al destinilor intelectualilor.
Cum să nu mai plângi? Oare e cazul să apelăm la Uniunea Europeană și la ambasadele țărilor din capitală, ori să ne luăm și noi tălpășița prin alte țări cum au făcut-o mulți alții până la noi, dezamăgindu-se total în dreptatea noastră moldovenească.
Nici un grup de adevărați intelectuali numai cred în dreptate și adevăr, ba și în conducerea ce ne mai dă speranțe zi de zi și de aia mai încercăm ultima dată.
Salvați-ne destinele noastre și așa nesalarizate și nearanjate social, lăsate în voia soartei.
E un strigăt de disperare!
Cu speranțe mari încă mocninde,
Un grup de intelectuali marginalizați.