R. Moldova, ţară de sclavi? Cum a fost creată Transnistria de magnatul evreu Boris Birştein, agent KGB şi Mossad care a corupt şi i-a controlat pe cei trei Preşedinţi Snegur, Lucinschii şi Voronin şi pe Igor Smirnov de la Tiraspol

Birstein

Birştein este născut în Lituania. Așa cum am spus deja, în perioada sovietică cele trei regiuni de frontieră au fost principalele puncte forte ale mafiei de informații externe KGB din URSS: 1. Caucaz. 2. Asia Centrală. În al treilea rând, au fost statele baltice (inclusiv Leningrad) – era „fereastra notorie către Europa” și baza de transbordare a traficului de droguri.
În 1977, Birshtein a emigrat în Israel, dar pentru mult timp nu a rămas acolo – a început să se angajeze în afaceri mari în Europa de Vest. În 1982, compania „Seabeko”a apărut în Elveția  (uneori există o altă versiune a numelui – „Siabeko”). În 1984, sucursalele companiei au fost înregistrate în Canada și Hong Kong – Birstein a fost apoi numit director al unei filiale în Hong Kong.
Activitatea de vârf a lui Birstein a venit la începutul anilor ’90: afacerile lui au înflorit cu o forța teribilă, întregi republici din  imperiul sovietic care s-a prăbușit au căzut la un moment dat în stăpânirea lui deplină.
Totul a început cu Moldova: la sfârșitul anului 1990, Birstein a apărut pentru prima dată acolo şi întrun timp scurt a „privatizat“ Republica Moldova – în 1991 a fost ales președinte al Republicii Moldova protejatul lui Boris Birstein Mircea Snegur. Birstein în mod oficial atunci a devenit „consilier“ al președintelui Snegur … Moldova nu dispune de resurse naturale speciale – această republică săracă  nu reprezenta, practic, nimic pentru un astfel de rechin mare cum era Birstein. Probabil, acestea au fost  jocuri pur politice din partea mafiei kgb-iste. Anume  Birshtein a organizat şi a oprit unificarea Moldovei cu România, care părea absolut inevitabilă (în ambele țări trăieşte acelaşi popor). De atunci , Moldova a devenit pe miltă vreme principala bază a lui Birstein în timpul extinderii sale în țările CSI.
În noiembrie 1990, a avut loc, de asemenea, un alt eveniment care are o relație directă cu activitățile lui Birstein: la ordinele președintelui KGB Kryuchkov a fost trimis să lucreze la Comitetul Central al PCUS colonelul de informații externe Leonid Veselovski . Veselovski a fost însărcinat cu cea mai importantă sarcină: a trebuit să participe la o operațiune secretă pentru a pompa fondurile de partid (adică de stat) în companiile KGB din vest.
Asemenea colonei din mafia KGB au fost sute – dar colonelul Veselovski a devenit celebru după ce democraţia a câștigat în august 1991, el a devenit  practic singurul membru al acestei mari operațiuni, care a fost demascat – el a fost nevoit să dea depoziţii în faţa Comisiaei însărcinată să investigheze activitățile criminale ale PCUS. De ce l-au ales pe Veselovski pentru asta?
În primul rând, ofițerii de securitate și turnătorii-democraţi încercau să dea vina pentru tot şi toate pe Partidul Comunist – și  umflau importanţa aparatului PCUS în  pomparea  banilor în Occident. Și în al doilea rând, există dovezi că colonelul Veselovski în timpul puciului ГКЧП nu şi-a ascuns bucuria sa – că , în sfârșit, se va face  ordine în țară! Probabil, Veselovski a fost unul dintre colaboratorii puschiului lui Kryuchkov, pentru care a şi suferit. Cu toate acestea, Veselovsky nu a suferit prea mult – după ce a fost demis din organe, a plecat în Elveția și acum este angajat în una dintre firmele kgb-iste…
Să ne întoarcem la Birstein: în mărturiile lui Veselovski enumerate în toamna anului 1991, printre companiile  „străine“, de care el a fost responsabil – deci, în această listă, se afla şi firma „Seabeko“. Cu Birshtein Veselovski s-a întâlnit la scurt timp după numirea sa în aparatul Comitetului Central al CPSU – la începutul anului 1991.
Seabeko este una dintre puținele companii care este absolut sigură că a fost un proiect al serviciului de informații străine al KGB. Nu e de mirare că având un „acoperiș” atât de puternic, Birshtein a dezvoltat o activitate gigantică în fostele republici sovietice. Următoarea republică, pe care a „privatizat-o” după Moldova, a fost Kârgâzstanul – în toamna lui 1991 Birshteyn a devenit brusc cel mai bun prieten al președintelui Akaev. Principala bogăție a Kirghiziei este depozitul de aur – iar Birshtein l-a primit în totalitate la dispoziție. Unele mine Birstein a început să le dezvolte, pe unele le-a predat în concesionarea unor firme străine necunoscute … tone de aur Kârgâz au fost transportate pe un avion privat de Birstein în băncile elvețiene. Nu se cunoaște nici cantitatea exactă de aur exportat (estimat la aproximativ o sută de tone), sau cui au fost plătiţi aceşti bani (în structurile de stat din Kârgâzstan practic, lipseşte această informaţie).
Dar, după numai doi ani, Kârgâzstanul dintr-o dată a ieșit de sub controlul lui Birstein (și acolo a fost în lista de „consilieri al președintelui“) – în decembrie 1993, parlamentul kirghiz indignat brusc de această înșelătorie l-a demis pe prim-ministrul T.Chingyshev. Compania „Seabeko” a fost  expulzată din Kârgâzstan. Adevărat, președintele Akaev a dizolvat curând parlamentul și, de acum înainte, a urmat cu strictețe faptul că deputații au fost selectați numai din oamenii de care avea nevoie, pentru a evita diferite surprize. Dar Birştein după un astfel de scandal mare, nu a avut mai mult acces în Kârgâzstan…
Principala realizare a lui Birstein în acei ani nu au fost aceste două republici mici, Moldova și Kârgâzstan – la începutul anului 1993, el a reușit să pună mâna pe toată Ucraina! În ianuarie 1993, în urma ordinului primului ministru Kucima, a fost lansat un nou proiect al lui Birshtein: a fost creată o companie de stat, numită – AG Ucraina.

Birstein  era primit pe atunci în Ucraina cu onoarea unui șef de stat, doar numai  garda de onoare nu se alinia (de fapt, el a fost șef de stat, nu altcineva!) … Președintele Kravciuk și Kucima, au monitorizat strict, astfel încât proiectul comun Ukrainian-Birştein să se desfăşoare fără întârziere – au fost semnate toate licențele și permisiunile necesare. De asemenea, Birstein a reușit să stabilească cele mai apropiate relații de prietenie cu șeful Serviciului de Securitate al Ucrainei, Evgeni Marchuk.
Ce a fost această companie „Ucraina”? Aici numele este în deplină concordanță cu conținutul – toate marile întreprinderi de stat din Ucraina au fost incluse în acest grup, ale căror produse erau exportate în Occident: toate marile oțelării (Donetsk, Zaporozhye, Krivoi Rog), toate plantele pentru producția de îngrășăminte cu azot – etc. Firește, această uniune a primit toate avantajele posibile pentru taxe și taxe vamale!
Cifra de afaceri anuală a AG „Ucraina“ a fost destul de ridicată după standardele locale: în 1993 a fost vândut în occident produse diferite în valoare de 180 milioane de dolari – și aproximativ la nivelul aceeași sume au fost importate mărfuri în Ucraina din Vest. De ce guvernul ucrainean nu a reușit să facă  acest comerț fără Birshtein?  Era necesar nu numai să cumpere și să vândă (nu este nimic deosebit de complicat ) – dar, de asemenea, să fure  tot profitul întreprinderilor de stat! Și apoi, fără acest mare specialist nu se putea face asta…
În toamna anului 1993, viața dulce a lui Birstein în Ucraina s-a încheiat. Faptul că Birstein a suferit o înfrângere majoră în Rusia, „rebeliunea Hasbulatov-Ruțkoi “ a fost zdrobită în octombrie 1993. Birshtein s-a demascat atunci ca fiind omul lui Barannikov”. După cum știți, ministrul securităţii Barannikoff a fost demis de către Președintele Elțîn în iulie 1993 (în mod oficial – pentru luare de mită de la Birstein!). Prin urmare, în octombrie 1993, Barannikov a nimerit în închisoare, iar Birştein a trebuit să fugă din Rusia în Ucraina. Dar „mâna Kremlinului“, l-a prins şi acolo: prim-ministrul Cernomirdin a cerut ca guvernul ucrainean să pună capăt cooperării sale cu Birstein. Ucraina este prea dependentă de livrările rusești de petrol pentru a se certa cu Kremlinul – așa că în 1994 Birshtein a trebuit să părăsească Ucraina. Lui Birstein în același timp, i s-a cerut să plece din Kârgâzstan (probabil pentru același motiv!) – i-a rămas doar Moldova.
Dar chiar și acolo Birştein nu a stat mult: în 1996, protejatul său, președintele Snegur, a pierdut alegerile. Firma „Seabeko“ a fost apoi eliminată – Birstein la începutul anului 1997 a vândut acțiunile companiei „Seabeko-Moldova“ americanilor şi  a plecat din Chișinău. Se pare că el este angajat în prezent în afaceri media din SUA …
În Rusia Birstein nu a reușit să câștige un punct de sprijin în acei ani, chiar și pentru o perioadă scurtă de timp, în ciuda acoperișului puternic a Ministerului de Securitate din Rusia. Birstein în mod activ a încercat să treacă prin Guvernul Rusiei proiectul  privind crearea unei companii de stat pe acţiuni „Rusia“ , după modelul  companiei din „Ucraina“ – pentru export de metale, etc. În luna mai 1993, ministrul Barannikoff a organizat la vila lui Birstein o întâlnire cu Președintele Elțîn ( această întâlnire istorică este menționată în memoriile lui Elțîn). Barannikoff apoi l-a prezentat în mod deschis pe Birstein ca agent de informații externe al KGB-ului, care s-a angajat în afaceri la indicaţiile Patriei-Mamă … Dar pe Birstein asta nu l-a ajutat – era prea târziu pentru a captura Rusia: în 1993 a început o sciziune în mafia KGB-ului între clanul „familiei“ și clanul „Moscova“. La două luni după această întâlnire  Barannikov a fost demis din guvern … Victoria „clanului  familiei“ din octombrie 1993 a însemnat pentru Birstein prăbușirea tuturor planurilor sale gigantice, și nu numai în Rusia.
Faptul că Birstein  aparținea „clanului Moscova “ al KGB, nu există nici o îndoială: acesta a fost strâns legat de bandiţii din Moscova. Mai ales o prietenie puternică a fost între Birstein şi cei de la „Solnțevo“: în 1994 Mihas ar fi primit de la el un împrumut de 150 de milioane de $. Potrivit poliției belgiene, cu sediul în Belgia, firma MAB-International, fondată de liderii grupării „Solnțevo“ Mihailov și Averin, a primit litera „B“ de la numele celui de al treilea fondator – Birstein.
Acest Birstein aparținând „clanului Moscova “, înseamnă că acestei mafii KGB în prima jumătate a anilor ’90 a aparținut guvernlele din cele trei foste republici sovietice: Moldova, Kârgâzstan și Ucraina.

Oleg Grechenievsky

http://www.belousenko.com/books/kgb/grechenevsky/grechenevsky_istoki_20.htm

Cum a fost destituit Mircea Druc la indicaţia lui Boris Birştein

Sergiu Mocanu despre afaceristul Boris Birstein