În memoriam Sergiu Cocjocau

cojocaru-SERGIU

    Pe intelectualul și vrednicul ostaș al cetății și demnității Sergiu Cocjocau l-am descoperit prin discursurile admirabile rostite la mitingurile din capitală din epoca inițială a democratizării. Eram uluit că este călărășean și vine de acolo să ne lumineze și înaripeze capitala cu inteligența sa sclipitoare. Îl admiram, mă mândream și-l blagosloveam. Mai apoi am descoperit epigarmele publicate. Acum doi ani, l-am rugat să-mi trimită noile creații la adresa de e-mail ca să nu-mi  scape ceva din cele scrie. A onorat rugămintea mea.  De fiecare dată mă surprindea laconismul scrisului definitiv, impecabil, dus pănă dincolo de perfecțiune, finețea și filosofia gândirii, plasticitatea poantei, surpriza și satirismul sacrificial total inegal și irepetabil… Asta admiram, veneram și popularizam – stilul epigramatic Cojocaru. Era sufletistul luminos și radios, un falnic stejar stelar călărășean, pedagog inocent și decent, inegal, artist indefinibil. Intuia, deconspira și surprindea patologiile politice, plăjile sociale, intelectuale și morale, le blama, soma, ostraciza și condamna ireductuibil și insalvabil cu lira sa epigramatică.

    Anul trecut, le comunicam dlor I. Ciocanu, T. Paladi, N. Fabian și altor scriitori: neglijăm și diminuăm epigramistica călărășeanului vălcinețean S. Cojocaru – primul epigramist între cei egali la nivel național… Mulțumesc proniei cerești c-am reușit la timp asta să-i șoptesc… 11 ianuarie 2018 

Grigore Grigorescu