Istoria secretă: 25 DECEMBRIE – Nașterea Gemenilor Divini, Apollon şi Artemis – cea mai importantă minune care s-a petrecut vreodată pe Pământ

lacul iarna

  Pe Tărâmul Zânelor

După cum am mai precizat și în alte dăți în scris, vestitele Amazoane își aveau capitala la marginea lacului sacru Saratokos, astăzi Sărățuica, în lunca Ialomiței. AMA-ZONES înseamnă ”Doamnele (Femeile) Frumoase (Plăcute)”; cf. rom. îmă (arh.) ”mamă”; latin. amo ”a iubi; a plăcea”; rom. zână; alban. zonje ”doamnă”; slav. zhena ”soție”. Denumirea era sinonimă cu BELA G(H)INES; cf. rom. băl ”alb”; latin. bella ”drăguță; gentilă; plăcută; frumoasă; amabilă; bună”; rus.belîi ”alb”; grec. gyne ”femeie”; engl. Queen ”regină”. De la această ultimă sintagmă vine și denumirea de Bărăgan, ținutul stăpânit de ele. În graiul getic, BELA G(H)INES mai însemna și ”Curata (Frumoasa; Strălucitoarea) Naștere”; cf. rom. băl; fală; latin. bella; grec., latin. genesis”naștere; facere; origine”. Storcând expresia de tâlcuri, profeții au afirmat că locul exact este BE LAG I NES ”Unde Lacul (Apa) se îmbină (se leagă; se adună)”: cf. rom. pe; lac; a se bălăci; alban.pellg ”iaz; baltă”; rom. ină ”fibră”; ana ”frânghie pescărească”; noajă ”ceată”; nojiță; naș; alban. anoj”a adera”; njesi ”unitate”; njesoj ”a (se) uni”; unaze ”inel”; rom. lighean; ital. laguna ”lagună”. Așadar, locul Nașterii Minunate se află între cele două brațe ale lacului Sărățuica, marcate mai clar în hărțile  de satelit.

Lacul Sărățuica. La Sud, râul Ialomița

Acolo se afla casa ”Șarpelui” și a ”Lupoaicei”, unde a fost adăpostită Fecioara Maria. Locul exact al sălașului se numește local ”La Ulm”, după copacul ce creștea falnic pe mal, în jurul căruia, în anumite zile și nopți, se făceau farmece de femeile și fetele din satul Sărățeni.

”Lupoaica” și ”Șarpele”, Ocrotitorii Daciei

BEL AG(H)I NES se mai tălmăcește și prin ”Adoptați (Îngrijiți; Crescuți) de Șarpe și de Lupoaică”; cf. rom. bală ”șarpe mare”; balaur; alban. bolle ”șarpe”; ujke ”lupoaică”; rom. naș; alban.nuse ”mireasă; noră”. Alt sens al sintagmei: BEL-AG(H)I NES ”Șarpele și Lupoaica Ocrotitori; Steagul Triumfător”. De aici, cum am mai scris, a fost creat drapelul de luptă al Geto-Dacilor; cf. rus. flag ”steag”; rom. naș.

Simbolul universal al Medicinei

Alți preoți au tradus BEL AG I NES prin ”Șerpii Măreți și Ocrotitori”; cf. rom. bală; balaur; alb.bolle; rom. agă; oca; alban. ag ”zori”; aga ”chiabur”; grec. aghios ”sfânt”; rom. naș. Acești șerpi, provenind din anticul caduceu al lui Hermes, sunt și astăzi un simbol universal al Medicinei, dar, și mai spectaculos, apar, fără nicio explicație din partea Bisericilor Răsăritene și Apusene, de o parte și de alta a pateriței! Numită și cărja arhierească, paterița face parte din semnele distinctive purtate de ierarhi și monahi de rang superior.

Cârja arhierească

Iordanes scrie că BELAGINES se numeau și Legile Geților, de la BE LAGI NES ”Cele mai Sfinte (Respectate) Legi; Care Datinile respectă”; cf. rom. pe; lege; naș; naos; grec. naos ”templu”. De la aceste sensuri, Românii au moștenit adjectivul blajin, precum și frumosul mit al Blajinilor, ziși și Rohmani.

Iarna Îngerilor

Cum se vede, Geții știau de veacuri unde Se vor naște Gemenii Divini. Tot așa, știau exact și anul, luna și ziua acestei Minuni, cea mai importantă care S-a petrecut vreodată pe Pământ. Taina temporală se afla în denumirea unei plante medicinale, anume POLPOUM, cu varianta POLPUM. Un tâlc al denumirii se desprinde din POL POUM ”Douăzeci și Cinci”; cf. rom. pol (pop.) ”douăzeci”; pum (arh.) ”pumn”; sued. fem, germ. funf ”cinci”. Împăratul Ion-Orfeus, care prevestise și locul și data Nașterii Pruncilor Cerești, fusese ucis de preotesele Soarelui, la sfârșitul lunii August, în anul 3114 î.e.n. De la acest tragic eveniment, Egiptenii aleseseră începutul anului la sfârșitul lui August, iar anul bisericesc începe și în zilele noastre la 1 Septembrie. Iar când a început al 25-lea veac de la moartea lui Orfeus, adică în anul 714 î.e.n., S-au născut și Gemenii Divini. Tot 25 s-a considerat și Ziua Nașterii, iar luna a fost a Viscolelor, a Înzăpezirii, căci POL PUM mai înseamnă și ”Plin de Ceață; Mare Tulburare (Neliniște; Apăsare)”; cf. rom. foale; fală; a se făli; val; latin. polus ”extremitate a axei pământului și cerului; pol; cer; bolta cerului”; engl. full”plin”; rom. fum; foame; latin. vomo ”a voma; a vărsa”. La un loc, POLPOUM se tălmăcește prin ”Vifor; Vijelie; Iuțeală; Vârtej; Învolburare; Necaz; Fiori; Frig; Apăsare; Greutate; Forță; Apărare; Acoperământ; Tărie; Împlinire”; cf. rom. bulboană; balaban ”șoim”; plapumă; bolovan; plăvan;bolvan ”idol; chip cioplit”. POLPOUM era și denumirea geto-dacică a lunii Decembrie, căreia Românii îi mai spun și Neiosul sau Ningăul. Denumire strictă de plantă medicinală a dus, în etnobotanica noastră, a fost tradusă în fumăriță, frigurică și ghețișoară, care sunt ierburi de leac.
Așadar, conform socotelilor magice, Nașterea lui Apollon și Artemis era așteptată în leatul 714 î.e.n., la 25 Decembrie. Și chiar așa s-a și întâmplat!

Steaua sus răsare

În sprijinul celor de mai sus vine și vocabula BUCOLION, atestată ca nume traco-troian, având și aceasta mai multe sensuri: B-UCOL ION ”Pe Ger (Negură) Mare; Când îngheață Totul; Vifor Mare”; cf. rom. vicol ”viscol”; pâclă; alban. akull ”gheață; sloi”; akulloj ”a îngheța”; akullnaje”ghețar; banchiză; glaciațiune”; rom. Ion – titlul voievozilor români; abreviat ulterior în Io; alb. ujane”imensitate; ocean”. Rostită BU COL ION, sintagma înseamnă și ”În Cetatea (Fortăreața) Sfântă”; cf. rom. pe; slav. vo ”în; la”; rom. culă; a (se) căli; alban. kala ”cetate”; rom. Iana Sânziana, Ian Caloian, Moș Ene – în mitofolclor; alban. hyjni ”divinitate; zeu”. După această traducere, Esenienii, precursori ai creștinismului, au găsit că orașul BUCOLION ar fi… Bethleem!
În vechile noastre colinde, orașul Nașterii Sfinte este Vicleim, moștenire din BUCOLION.Vicleimul este și un teatru popular, cu o temă sacră, care abordează această Naștere Minunată. Din BUCOLION, de la tâlcurile de ”Gheață; Strălucire; Lumină; Slavă; Cinste; Frumusețe; Fericire; Belșug; Forță” româna a mai format și faclă, făclie, bucurie, a (se) bucura, fagure, bacal, vechilș.a., iar albaneza, tot limbă tracă, a moștenit i bukur ”frumos” și bukuri ”frumusețe”.
Cu Steaua, simbol al Luminii și Bucuriei, copiii umblă din Ajunul Crăciunului și până la Sfântul Ion, căci BUC OL ION mai înseamnă și ”Vestea (Prevestirile) lui Ion”; cf. rom. a se duce buhul;bugă – instrument care acompaniază Plugușorul; buhă ”bufniță”; al; Ion. O, ce Veste Minunată!

Adrian Bucurescu