Analiză-şoc: Despre mega-escrocii de la Chişinău şi Tiraspol care înşeală UE şi Rusia. R. Moldova – o lecţie pentru Ucraina.

dodondugin

Multilateralismul este considerat un plus în Moldova: ei spun că un stat mic ar trebui să coopereze cu toți. Dar este posibil să convenim ceva cu Moldova?
De-a lungul ultimelor două săptămâni în Moldova vecină, au existat câteva evenimente diferite și, la prima vedere, insuficiente.

Cucul moldovean

În primul rând, Parlamentul a adoptat în două lecturi amendamente la Codul Audiovizualului, interzice să transmită informații și programe analitice produse în țările care nu au ratificat Convenția europeană privind televiziunea transfrontalieră. Amendamentele au fost imediat numite „legea privind interzicerea propagandei rusești”, deși nu există nici un cuvânt despre Rusia în ele. În plus, acestea nu au devenit încă o lege. Ele ar trebui să fie promulgate de președintele pro-rus, Igor Dodon, care a declarat deja că nu o va face. Mecanismul pentru a depăși veto-ul prezidențial în Moldova este, dar chiar dacă modificările vor fi acceptate, și vor fi aplicate în mod riguros, penalitățile nu sunt prea dure pentru orice companie telemedia, de la 3-5000 de euro amendă .. Și chiar dacă transmisia reţelelor ruseşti din cauza aceasta se va opri, în schimb golul format se va umple cu producţie locală pro-Moscova , de „analisti promoscoviţi, de care Moldova nu duce lipsă.

Pe scurt, noua lege este un balon de săpun. Dar acest lucru nu a împiedicat Moldova să o folosească pentru propria sa propagandă, mai mult chiar, în două direcții. Pe de o parte, jumătatea „europeană“ a autorităţilor moldoveneşti, reprezentată de către guvern, și, parţial de către Parlament, a apărut în fața Occidentului, și pentru Ucraina, cu imaginea de luptători împotriva presiunii informaţionale din Rusia. Pe de altă parte, partea „pro-rusă” a autorităților moldovenești, reprezentată de Dodon și opoziția parlamentară, a folosit-o pentru a-și consolida susținătorii. Și a lansat cu dublă forță propaganda producției locale, care nu a devenit obiectul amendamentelor, dar nu mai puțin falsă, anti-occidentală și anti-ucraineană decât cea rusă. Pe scurt, istoria că în Moldova ar fi început să se lupte cu propaganda rusă – nici măcar nu este o singură minciună, ci un pachet de minciuni în mai multe straturi, în diferite domenii și pentru diferite grupuri țintă.

Ca răspuns, „la această lege falsă“ moldovenească s-a grabit să vină în Moldova Alexandr Dugin, acel om care a spus că – „Ucrainenii trebuie să fie ucişi, ucişi, ucişi“ Grănicerii moldoveni, care aplică cu ușurință interdicții de intrare în țară pentru persoane neimportante, cum ar fi corespondentul special de la „Komsomolskaia Pravda“ Daria Aslamova, Dughin a trecut în mod liber, astfel armonia dintre cei „pro -ruşi” și cei pro-europeni privind sosirea lui Dughin la Chişinău a fost perfectă. La Chișinău, sub conducerea lui Dugin, a avut loc conferința „Capitalismul și alternativele sale în secolul XXI”. O astfel de alternativă în secolul 21, conform lui Dugin, este o fermă care este legată de alte ferme prin schimburi naturale.

În prezidiul conferinței s-au aflat Dughin, președintele interimar al Republicii Moldova, Igor Dodon și vechiul agent KGB Yurie Roșca: liderul Frontului Popular de la începutul anilor ’90, apoi devenicreștin-democrat, vicepreședinte al Parlamentului, în repetate rînduri deputat ş.a.m.d – acum traducătorul lui Dughin și promotor al lucrărilor sale în România și Moldova. Totul s-a bazat pe „Universitatea Poporului“, de asemenea, deținută de Roșca – îi place să lucreze cu tinerii, și trebuie să vă spun, a atins succesul în acest efort.

La două zile după conferință, Moldova și-a retras ambasadorul din Rusia pe termen nelimitat.  Acest gest , de asemenea, nu a însemnat mare lucru, Igor Dodon vizitează ambasada rusă de două ori pe săptămână și, merge la Moscova, aproape în fiecare lună, astfel  poate primi instrucţii direct. Aici e locul să amintim că, vorbind la conferința lui Dughin și invocând experiența sa în calitate de prim-vicepremier, ministrul Economiei, Dodon a spus că „problemele economice ale Moldovei nu sunt cauzate de faptul că guvernul nu a vrut să urmeze peste 25 de ani directivele externe , ci de faptul că le-a urmat ascultător. ”

Dar rechemarea ambasadorului, cu o listă de preteţii formulate în adresa Rusiei de către  Moldova, care au stat la  baza acestui pas, a permis din nou părţii „pro-europene“ a autorităților moldovene să se prezinte într-o poziție bună în fața UE, și, a partenerilor ucraineni. Iar jumătatea pro-rusă a avut prilejul în a-și consolida din nou suporterii. Este ca  la ceasul cu cuc:  pendul balansează încolo şi încoace,  anunță că se mișcă spre Europa, și chiar  face unele mișcări, dar ceasul în același timp stă pe loc.

Zigzagurile moldovenești

În același timp, ar fi nedrept să privim elita politică a Republicii Moldova ca exclusiv pro-rusă. Atât Rusia, cât și Occidentul sunt înşelaţi de moldoveni cu plăcere. Pentru a afla cum politicienii moldoveni au transformat în afacere „conflictul“ din Transnistria, imitarea reglementării lui, dorința lor de a face comerț cu oricine și orice, inclusiv comerțul cu interesele rusești în Ucraina,  demagogia „geopolitică“ care a generat connfruntări la profitorii locali, și nimic mai mult – deja am scris despre toate astea. Însă, în UE, există încă o opinie despre Moldova ca  un „stat care aspiră la Europa”, iar la Kiev, îi văd pe moldoveni ca posibili aliaţi. O astfel de iluzie poate costa Ucraina scump.

La o examinare mai atentă, vedem că „puterea duală” este o minciună, de asemenea, există un echilibru șubred între forțele proeuropene și pro-ruse. Da, există un echilibru între cele două – dar, în același timp, între „pro-europeni“ și  partea „pro-rusă“ a elitei moldovenești este o rotație constantă a cadrelor. Aproape tot establishment-ul R.Moldova, inclusiv vârfurile atât din partidul de guvernământ „pro-european“ Partidul Democrat (PD) cît și opoziția „pro-rusă“ a Partidul Socialiștilor (SGRM) a fost crescută în Partidul Comuniștilor (PCRM), al cărui președinte, Vladimir Voronin, în 2001, a declarat că dacă nu ar fi oprit mişcarea Moldovei către Europa, „tancurile NATO ar fi fost sub Voronej”. Totuși, mai târziu, Voronin i-a înşelat și pe aliații ruși. În Partidul Comunistilor a început cariera și recent numitul  nou șef al serviciilor de securitate din Moldova Vitalie Pîrlog – printre altele, lucrul acesta este un fenomen comun, ca în cariera oricărui politician sau ministru moldovean să existe atât perioade de activitate „pro-europeană“, cît şi„pro-rusă“.

Un astfel de multilateralism este considerat în Moldova chiar un plus: ei spun că un stat mic ar trebui să coopereze cu toți. Dar aceasta pune o întrebare contrară: este posibil să te înţelegi cu Moldova referitor la ceva  ? Și pe ce ar trebui să se bazeze Ucraina în evaluarea situației din Moldova: pe declarațile viguroase ale celor care şi-au luat în scenariul actual rolul de „pro-europeni“, sau pe acțiunile celora care se  declară „pro-rusi“?

Dar în lumea de jos moldovenească totul este mult mai clar. Alegătorul de rînd ce reprezintă 90 la sută, fără îndoială, este sovietic, și, din acest motiv – sînt pro-rusi în spirit, chiar și acei care  votează ocazional pentru partide „pro-europene“. Pasiunea pentru treucă și infantilismul politic îi demască pe aceşti „europeni” cu vîrf şi îndesat.

ORDLO la un stadiu avansat de dezvoltare

Reflectând asupra situației din Republica Moldova, ucrainenii  adesea compară Republica Moldovenească Nistreană pro-rusă cu DNR și LNR, iar Moldova – cu ea însăși, văzând în ea victima agresiunii rusești.Această analogie a fost preluată cu ușurință de Moldova, căzînd de acord cu tristeţe la nivel oficial și înaintînd Ucrainei pretenţii. Dar această paralelă este în mod fundamental greșită. Basarabia, locuită în majoritate de români, a fost ruptă de URSS din România în 1940, sub pretextul de „unitate seculară cu Republica Sovietică Ucraineană „.

Dar dacă anexarea Ucrainei de Vest, gândită ca o cucerire imperială, devednind şi factorul care a dus la unirea poporului ucrainean, care, în ciuda represiunii sovietice, a jucat un rol imens în dezvoltarea națiunii ucrainene, în schimb ocupaţia  Basarabiei i-a divizat pe  români. Românii basarabeni au fost numiți moldoveni – o naționalitate separată, cu un limbaj și o istorie separată. Toți oamenii educați care au înțeles absurditatea unei astfel de divizări și care nu au reușit să plece în România au fost deportați sau distruși. Acest lucru i-a afectat chiar și pe cei care s-au bucurat de sosirea sovieticilor. Și pentru a gestiona efectivele umane rămase au fost aduşi curatori, instruiți în Uniune. Toate acestea sunt unu-la-unu similar cu ceea ce fac ocupanții ruși în Crimeea și în partea ocupată a Donbasului. Astfel, prin studierea Moldovei putem obține o idee destul de exactă a ceea ce va deveni populația din Crimeea și ORDLO dacă ocupația va dura destul de mult, iar Ucraina nu va lua măsuri speciale pentru conservarea acestor zone de influență, și nu a creat astăzi legal mecanismele de dezocupare a acestora.

De ce ar trebui ca teritoriul ocupat să nu devină niciodată un stat?

Pentru ca ocupația să dureze pentru totdeauna, invadatorii trebuie să spargă moralul celor ocupaţi. Acest lucru este descris exhaustiv de Dragon în celebra piesă a lui Schwartz: „Eu i-am mutilat, draga mea, personal. I-am mutilat aşa cum trebuie. Sufletul uman, dragul meu, este foarte vivace. Dacă tai corpul în jumătate – omul va muri. Dacă rupi sufletul – va fi ascultător, și …. numai. Nu, nu, asemenea suflete vei găsi numai în orașul meu. Sufletul fără brațe, sufletul fără picioare, sufletele surzi, suflete poliţiste, suflete blestemate. Ştii de ce primarul se preface nebun? Pentru a ascunde faptul că el n-are deloc  suflet „. Suflete goale, suflete corupte, suflete moarte. „Nu, nu, e păcat că sunt invizibile.”

Distrugerea tuturor celor care sunt capabili să gândească critic și să protesteze, iar sugestia celor care li se permite să rămână în viață, teama constantă a animalului, dă naștere unei societăți fără virtuți morale, și principii. Deși oamenii dintr-o astfel de societate pot, teoretic, să facă distincția între bine și rău, ei nu vor ezita să facă răul pentru un câștig personal fără ezitare. O astfel de societate nu poate fi reformată în principiu. Orice reforme vor fi simulate și asta se va întâmpla atâta timp cât imitatorii lor, într-un fel sau altul, sunt răsplătiți pentru ipocrisie. Această societate a fost construită mai întâi în Rusia și apoi vaccinată în teritoriile ocupate, inclusiv în Republica Moldova. Produsul său era „poporul sovietic”, o rasă specială a poporului turmă, de a cărei reproducere  se lăudau de la tribuna de partid. Și numai în cazul în care conștiința națională de sine nu a fost călcată în cele din urmă, există încă speranță pentru o renaștere, deși totul este foarte dificil și lent. Ucrainei i-a luat un sfert de secol, trei  Maidane și războiul cu Rusia, ca procesul de unificare a națiunii ucrainene să aibă loc.

Și în Moldova nu există națiune. Moldova este doar o parte ruptă dintrun întreg și este incapabilă să construiască o națiune independentă. Această incapacitate este o calitate apreciată în special la moldoveni de cei care au devenit păstori ai turmei moldovenești post-sovietice. Din același motiv, ideea de a uni Moldova cu România este cel mai straşnic vis pentru ei.

Dar şi cu unificarea nu este totul ușor. Partea ruptă a națiunii române a fost diluată de populația importată din Rusia, iar amestecul rezultat este contaminat cu gangrena morală. Cei care spun că întoarcerea Moldovei în România va reprezenta o amenințare pentru România în sine, provocând o recidivă a bolii sovietice, spun absolut corect. Ei bine, dar pentru  o mai multă garanţie la partea ruptă din România se mai adaugă şi Transnistria, unde sufletele au fost schilodite timp de 20 de ani mai mult decât în Moldova din dreapta Nistrului, în care este amplasată o garnizoana de ocupație rusă.

Această construcţie, creată la Moscova, este extrem de rezistentă la orice încercare de demontaj. Nici o schimbare în interiorul său nu poate schimba situația în principiu. Nu va fi schimbată prin retragerea trupelor rusești, nici prin întoarcerea Transnistriei la Chișinău. O altă întrebare este că configurația actuală este cea mai profitabilă atât pentru Chișinău, cât și pentru Tiraspol, din punct de vedere pur şi simplu financiar. Această stare permite ca Chişinăul şi Tirapolul să primească ajutor din partea Rusiei şi a UE. Mai ales că atît Rusia cît UE ajută atît RM cît şi RMN nerecunoscută.

Aceasta va permite ca respectiva formaţiune statală din două părţi să aibă venituri, organizând un canal de contrabandă, la fel și pentru orice tranzacții, bunuri și tehnologii interzise de sancțiuni din partea UE către Rusia, prin „Moldova proeuropeană” și Găgăuzia și Transnistria”pro-rusă” .

Înlocuirea oricărei personalități nu va da  nimic – pur și simplu nu există nimeni care să-l înlocuiască. Același pachet de cărţi este folosit tot timpul. Experții PCRM responsabili de economie și de activitatea cu tinerii prin rotație au devenit „democrați europeni”. Agentul demascat al KGB si FSB-ului Iurie Roșca nu mai putea fi un lider pentru Unirea ( Unirea Moldovei cu România) – dar poate fi cel mai bun prieten al lui Dughin, agentul său literar şi traducător. Dodon, care stînd o perioadă în tabăra „pro-rusă“, va trece cu uşurinţă la  „europeni”.

Tot ce e viu fuge din Moldova , pentru că orice persoană sănătoasă își dă seama mai devreme sau mai târziu: nu sunt posibile schimbări în această mlaștină. Ei bine, ca un exemplu este Africa și Rusia, care ne arată că astfel de bazine stagnante pot putrezi timp de secole, şi nu se schimbă. Moldova se aseamănă cu Rusia ca lacheiul cu stăpânul- da, mai săracă, și mai mică ca teritoriu, și fără petrol – în rest se potrivesc,  în plus mai este şi dorința de a-şi sluji stăpânul , care-l va plăti pentru loialitatea sa, și de la care se poate fura câte ceva. Diferența dintre politicienii„pro-ruși“ și „pro-europenii de la guvernare“ din Moldova, este cui ei servesc în acest moment,  iar schimbarea stăpânului – este o chestiune  economică, pur şi  simplu. Mai mult, în Republica Moldova aceasta este considerată o normă, iar 99% din populație consideră că „întreaga lume trăiește așa”.

Ce ar trebui să facem cu Moldova?

Cu Moldova, totul este mai mult sau mai puțin clar: jocurile diplomatice, schimbul de amabilitate și alianțele temporare sunt, desigur, posibile și pot fi utile. Dar numai cu o înțelegere clară că Moldova nu este un aliat pentru noi. Astăzi, Chișinăul folosește  Ucraina pentru a-și majora cota în cazul unei împărţeli cu Tiraspolul a încasărilor dintr-o gaură de contrabandă pe malul stâng al Nistrului. Fără îndoială, indeferent de rezultatul alegerilor din 2018, Moldova nu va a închide proiectul transnistrean și, în principiu, nu este foarte interesată să retragă armata rusă din Transnistria. Ea este interesată să păstreze aceste probleme și să  joace pe ele, apoi să le exacerbeze, apoi să le bage în umbră, să obțină beneficii pentru ea înșăși.

Ce se poate face în această situație cu Transnistria – în general, nu este clar. Este clar că această problemă este un subiect bun pentru consultările dintre Kiev și București. Pentru început, poate la nivelul organizațiilor neguvernamentale și al centrelor private de cercetare, deoarece nu tot ceea ce se spune poate fi exprimat de la tribuna  guvernamentală. Dar aici principalul lucru este că trebuie de mişcat totul în direcția cea bună. O cale în direcția corectă se află în mod inevitabil, prin recunoașterea unui fapt neplăcut, dar evident: Moldova – este la fel ca şi produsul  ocupației rusești din Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria, DNI, LC. Pur și simplu cu o istorie mai lungă – aceasta este etapa ulterioară a descompunerii unei astfel de enclave. Constatând aceasta se poate trece mai departe. Bineînțeles, fără implicarea reprezentanților Moldovei în astfel de discuții.

 

Serghei ILCHENKO
http://www.dsnews.ua/world/prototip-dnr-urok-rumynskoy-katastrofy-dlya-ukrainy-24122017220000