DOSAR SECRET: De ce se ascunde istoria adevărată a slavilor? Cine sînt slavii ? Cum a apărut limba slavă veche ?

Slavii de est

S-a discutat mult de-a lungul timpului, s-au scris foarte multe cărți despre cum, când și unde s-a constituit comunitatea slavilor. Răspunsurile au fost și mai sunt diferite.
De ce?
Probabil, fiindcă fiecare dintre aceste neamuri care au o rădăcină comună, dorește să-și scrie istoria așa cum ar fi mai bine pentru dânsul și pe toți nu-i aranjează să ,,sape” până la rădăcini. Este greu de formulat o părere convenabilă pentru toți, mai ales atunci când este ignorat adevărul istoric.
Și totuși, de ce sclavini și cum s-a ajuns de la sclavini la slavi?
Așadar, conform izvoarelor scrise, la sfârșitul secolului al V- lea – începutul secolului al VI- lea, cea mai mare parte dintre sclavii care erau vânduți sau care lucrau în orașele și satele Rumâniei ( Imperiul Roman de Răsărit/ Bizanț) o alcătuiau reprezentanții comunităților din partea stângă a Dunării, din care cauză aceștia încep a fi numiți sclavini.
Sclavinii ca și părinții și buneii lor (daco- geții), vorbeau aceeași limbă populară, limba rumână ca și cei din Imperiu ( la acel moment în Constantinopol un număr nu prea mare de oameni se foloseau de limbile oficiale latina și greaca – n. n.), dar se deosebeau după modul de trai și mai ales prin religie – ei mai credeau în zei.
Pentru prima dată despre sclavini, ca o comunitate, ne vorbesc la mijlocul secolului al VI- lea istoricii Iordan și Procopie din Cezareea în lucrările Getica ( anul 551) și, corespunzător, Războiul cu goții (anul555).
Sclavinii sunt arătați ca destul de numeroși și că deseori treceau Dunărea pentru a prăda orașele și satele de acolo.
Fiind puși în dificultate de a-i respinge la timp și efcient, împărații din Rumânia s-au adresat după ajutor către avari, o altă comunitate rumânească din nord-estul Mării Negre.
Avarii, folosindu-se de faptul că sclavinii erau divizați, nu aveau un singur conducător, reușesc în a doua jumătate a secolului al VI-lea să preia controlul asupra acestora.
Astăzi, nimeni nu pune la îndoială (lucru care nu-l vom face nici noi – n.n.) că acei sclavini au stat la bază, au pus începutul slavilor de azi, sau cel puțin de la ei, de acolo, provine numele de slavi, cu care sunt numiți polonezii, cehii, belorușii, rușii, ucrainenii, bulgarii, sârbii s.a.
După constituirea statului avar, care i-a inclus, practic, pe toți cei ce trăiau în nordul Mării Negre, de la Dunăre până la Don, incursiunile împotriva Imperiului Rumân nu au încetat. Din contra, acestea au început a fi și mai frecvente, mai organizate și mai masive.
Pentru a opri pericolul care părea să nu mai aibă sfârșit, împărații din Constantinopol au hotărât să-i încreștineze pe confrații lor barbari din nordul Dunării, în speranța că un creștin nu va ridica mâna asupra altui creștin, nu va omorî și nu va distruge casele celor de-o credință cu ei.
Mai mult, văzând că sclavinii (geto-dacii) din dreapta Dunării sunt în căutarea unei noi limbi pentru a se adresa Creatorului, pentru a se salva în timpul sfârșitului lumii care se apropia (în acea perioadă oamenii credeau că se apropie sfârșitul lumii și se vor salva numai cei care se vor adresa Celui de Sus într-o altă limbă, într-o limbă nouă și curată, adică nu în limba rumână, limba populară plină de păcate – n.n.), aceștia i-au sprijinit pe frații Chiril și Metodiu din orașul Salonic să inventeze un alfabet și o limbă aparte pentru a le propovădui celor din stânga Dunării creștinismul. Noul alfabet și noua limbă au început a fi denumite: alfabetul – chirilic iar limba – sclavină.
Treptat, în mai multe valuri, de-a lungul mai multor secole, limba sclavină s-a răspândit de la cursul de mijloc al Dunării spre râurile Elba, Oder, Vistula și nordul munților Carpați, mai apoi spre cursul de mijloc al râului Nipru, cuprinzând noi și noi teritorii.
Limba sclavină, ca și multe alte limbi inventate anterior, a păstrat, a menținut destul de multe cuvinte populare, rumânești. Ca exemplu aici pot fi aduse cuvintele țar, sceptru, imperiu, flag, plug, gospodar, voievod s.a.
Fiecare comunitate, în virtutea unor circumstanțe, atât obiective cât și subiective, a mai schimbat ceva în limba lui Chiril și Metodiu, încât au apărut mai multe dialecte, care mai târziu s-au transformat în limbi aparte.
Încă mai târziu, in secolele XII – XIV, sclavinii, folosindu-se de faptul că în limba latină de atunci, în limba italiană care se forma, în alte limbi cuvântul sclavin se scria fără litera c adică se scria ca slav / slavin, au început și ei a se scrie ca slavi/slavini, lucru lesne de înțeles: cuvântul slav se asociază foarte ușor cu cuvântul slavă și una este să-ți tragi origine de la cuvântul sclav și cu totul alta de la slavă.
Astfel, relativ nu demult, 800 – 900 de ani în urmă, o parte mare din vorbitorii de limbă rumână din nordul Mării Negre, fiind încreștinați prin intermediul noii limbi inventate de Chiril și Metodiu, au trecut de la supranumele, porecla de sclavi / sclavini la numele de slavi / slavini.