Ce va spune acum Dodon: Limba română ca limbă de stat în R. Moldova, consemnată de Comisia de la Veneția

Comisia de la Venetia

Săptămâna trecută a marcat un precedent juridic important la nivel internațional: este vorba despre primul document internațional care consemnează că limba de stat a Republicii Moldova este limba română. Este vorba despre Opinia 902/2017, înregistrată ca document cu indicativul CDL-AD(2017)030, a Comisiei Europene pentru Democrație prin Drept(Comisia de la Veneția) adoptată la Sesiunea Plenară a 113-a din 8-9 decembrie 2017 și intitulată “Asupra prevederilor Legii Educației din 5 septembrie 2015 care privește utilizarea limbii de stat și limbile minorităților și alte limbi în educație”, respectiv avizul consultativ pentru forma adoptată a Legii Educației din Ucraina.

Avizul se referă strict la articolul 7 al legii care descrie învățământul în limbile minorităților naționale în Ucraina. În afara unui număr de prevederi referitoare strict la elementele sesizate de minoritățile naționale ce trăiesc în Ucraina, articolul 48 al avizului susține următoarele:

“Merită să menționăm situația distinctă a persoanelor care se auto-identifică drept“moldoveni”, a căror limbă este aceeași cu limba vorbită de minoritatea românească și, deci, este limbă oficială a UE.”

Remarcabil în textul de mai sus este și faptul că este explicit vorba despre aceeași limbă, nu de o limbă similară, la fel, etc. Căci o asemenea formulare ambiguă, ca cea din a doua parte, poate însemna și preexistența a două limbi, care ar fi similare. Aici textul este de o claritate extremă, de o precizie absolută și fără cusur: e vorba despre aceeași limbă, adică limba e identică, e limba română. Și ca să nu existe confuzii, există și referințele de susținere a acestei asumări a Comisiei de la Veneția pe tema limbii de stat din Republica Moldova, respectiv:

“Vedeți cazul recent al prevederii legale emise de Curtea Constituțională a Republicii Moldova care recunoaște identitatea lingvistică între limba de stat a Republicii Moldova (care este, practic, limba română) și limba română. Vezihttp://www.constcourt.md/libview.php?l=en&idc=7&id=1091&t=/Media/News/The-Court-Delivered-a-Positive-Opinion-on-the-Amendment-of-Article-13-of-the-Constitution (La 31 octombrie 2017 Curtea Constituțională a Republicii Moldova a avizat pozitiv inițiativa de a amenda Articolul 13 al Constituției prin înlocuirea frazei “limba moldovenească pe baza alfabetului latin” cu fraza “limba română.”) vezi aici.

Deci pe temeiul judecăților Curții Constituționale a Republicii Moldova și pe propria apreciere, Comisia de la Veneția este primul organism internațional care recunoaște explicit că limba vorbită în Republica Moldova și de către toți cei ce se autoidentifică “moldoveni” este identică cu limba română și ar trebui să se și numească efectiv limba română.

Firește că un cârcotaș ar întreba ce mare treabă ca un adevăr pe care-l știe toată lumea e recunoscut de Comisia de la Veneția. Marea șmecherie! Păi important e că e un adevăr pe care-l știe cetățeanul, nu că e recunoscut. Recunoașterea externă e un lucru secundar.

Da, poate așa ar trebui reacționat într-o situație normală. Dar când la conducerea statului Republica Moldova ai un Președinte care reneagă propria Declarație de Independență a statului în care e președinte, când o parte importantă din populație e confuză și utilizează încă sintagmele vechii învățături sovietice moldoveniste(și a mai recentei porții de război informațional rus, cu propaganda deșănțată pe temele moldoveniste de sorginte sovietică, vetuste și retrograde), care presupune existența unei identități “moldovenești” distincte de cea română, deci și a unei prezumate “limbi moldovenești”, e normal să conteze că instituția gardian al drepturilor omului în Europa și dincolo de ea (Comisia de la Veneția ține de Consiliul Europei, nu trebuie uitat) consemnează negru pe alb această realitate și o consacră juridic ca precedent și acquis al său.

Și mai importantă este cealaltă componentă a acestei hotărâri-aviz: recunoașterea indirectă și implicită a rolului de izvor de drept și fundament de judecată constituțională absolut al Curții Constituționale a Republicii Moldova. Adică organismele și instituțiile internaționale vor considera întotdeauna referențialul dat de către Curtea Constituțională în judecățile sale, cu respect față de profesionalismul și mecanismul de alegere al acestui organism/instituție. Aviz pentru Igor Dodon și alți corifei ai moldovenismului mințit, care continuă să peroreze și să ignore documentele emise de Curte la Chișinău.

Cred că orice referire la votul din mai/iunie, când va avea el loc în Parlamentul Republicii Moldova, pentru modificarea Constituției, este inutilă. El nu ar face decât să consfințească o realitate și să aducă Constituția în concordanță cu decizia Curții și cu Declarația de Independență a Republicii Moldova. Ar trebui să fie o simplă formalitate care ar rupe Republica Moldova din paradox și stupiditatea unor prevederi rizibile în Constituția din 1994, comparativ cu documentul pe baza căruia a fost recunoscut statul Republica Moldova. Este doar o restituire și intrare în normalitate modificarea Constituției pe acest temei, respectiv introducerea limbii române ca nume al limbii de stat în Republica Moldova în articolul 13 din Constituție.

Iulian Chifu