DANGĂT DE CLOPOTE: Cine sunt fariseii de la Uniunea Scriitorilor din Moldova ?

Conferinta 1

„A rosti numele de Basarabia e una cu a protesta contra dominatiunii rusesti. Numele „Basarab” şi „Basarabeni” există cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă. „Trebuie să stăm de pază şi să nu dăm decât morţi acest pământ de sub picioarele noastre. Da! Chiar dacă Rusia ar fi destul de aspră ca să-1 ia de la noi; noi înşine nu îl putem da sub nici un pretext, căci de acest pământ e legată demnitatea noastră, de la acest pământ atârnă viitorul nostru.” (…) „Cuvântul nostru este: de bună voie niciodată, cu sila şi mai puţin.”

MIHAI EMINESCU

Basarabia - Pamant romanesc, samavolnic rapit - Mihai Eminescu

Cum poate fi numit acel poet, acel scriitor, care l-a ridicat în slăvi, l-a glorificat în creaţia sa poetică pe tiranul secolului XX, Iosif STALIN, care a dus în robie BASARABIA pentru a doua oară în 1940. Cine sînt acei scriitori care-l sărbătoresc pe Liviu Deleanu, cel care l-a cîntat în odele sale poetice pe călăul Iosif Stalin, care a exterminat  în cele două ocupaţii sovietice:

  • 330.00 – Prima ocupaţie sovietică
  • 1.175.000 – A doua ocupaţie sovietică
  • 1.505.000 – total pierderi de vieţi româneşti

De asemenea, românii basarabeni fiind asasinaţi la Fântâna Alba şi lângă Odesa. A ordonat lichidarea a 20.000 de prizonieri români în lagărul de la Bălţi, una dintre cele mai mari crime de după război.

Iar în perioada 1946 – 1947, ca urmare a situaţiei dezastruoase de la finalul războiului, a secetei şi a politicii agricole a guvernului sovietic, în Basarabia şi Bucovina de nord au pierit aproximativ 298.000 de locuitori.

Mii de locuitori ai Basarabiei şi Bucovinei de nord au fost mobilizaţi în lagărele de muncă, trimişi în zone îndepărtate ale Uniunii Sovietice. Doar în 1940 au fost trimişi la muncă forţată 56.365 de persoane.

După ocuparea Basarabiei şi Bucovinei de nord de căţre URSS, bărbaţii din regiune au fost mobilizaţi în cadrul armatei sovietice. Dintre aceştia, 220.000 au murit între august 1944 şi mai 1945 în luptele Armatei Roşii din Lituania, Prusia Răsăriteană, Polonia şi Cehoslovacia.

Oare putem ierta, putem uita aceste crime împotriva românilor basarabeni. În timp ce unii domni de la Uniunea Scriitorilor din Moldova deplâng faptul că Liviu Deleanu nu este inclus în manualul de literatură română şi nu este studiat în instituţiile de învăţământ, considerat fiind de ei  mare poet, al cărui nume poartă astăzi chiar şi o stradă şi un liceu în Chişinău. Oare poate fi el un model de educaţie pentru românii basarabeni? De ce oare Liviu Deleanu fiind născut şi trăind la Iaşi a trecut Prutul în 1940 pe o plută spre Basarabia ocupată de rusi, iar după un an, cînd au eliberat trupele române Basarabia, s-a refugiat la Moscova, primind ordin de la stăpânii lui din COMINTERN.  Nu cumva a fost adept al ideilor bolşevice, iar în URSS fraţii săi de sânge făceau legea bolşevică şi creau omul nou sovietic. Nu cumva îi considera pe sovietici eliberatori, fapt care este menţionat în creaţia sa ?

Dorim să le amintim domnilor scriitori că opera politică a lui Mihai Eminescu tot mai aşteaptă să fie inclusă întrun curs special în licee şi universităţi. Nu cumva bieţii români din Basarabia să devină ca Eminescu, iubitori de neam, de moşie şi iubitori de dreptate şi de ROMÂNIA MARE.

În data de 7 decembrie 2017 la Uniunea Scriitorilor din Moldova a fost organizat un festival dedicat poetului Liviu Deleanu.

Evenimentul a fost organizat de Uniunea Scriitorilor din Moldova, în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării şi Muzeul Naţional de Literatură „M. Kogălniceanu”.

Solicitat de MOLDPRES, preşedintele Uniunii Scriitorilor din Moldova, Arcadie Suceveanu, a menţionat că scopul festivalului este de a readuce în actualitate  opera literară, în special poezia lirică pentru copii şi maturi a regretatului poet.

Potrivit sursei citate, în prima zi,  un grup de scriitori s-a întâlnit cu elevii şi profesorii de la Liceele „Mihai Eminescu” şi „Mihail Sadoveanu” din oraşul Hânceşti, iar astăzi  la Casa Scriitorilor a avut loc o conferinţă literară dedicată regretatului scriitor.

Despre viaţa şi opera lui Liviu Deleanu au vorbit profesorii universitari Diana Vrabie şi Adriana Cazacu, criticul literar Ana Bantoş, scriitorii Vladimir Beşleagă,  Nicolae Rusu, Titus Ştirbu, Vlad Zbârciog ş.a. Ei s-au referit la necesitatea de a reedita opera scriitorului şi de a redeschide un muzeu în casa în care el a locuit. Tot aici a fost lansat volumul de poezie „Dincolo de crudul mâine” de Liviu Deleanu,  apărut la Editura „Arc” în colecţia „Primăvara poeţilor”, iar actriţa Margareta Nazarchevici a prezentat un recital de versuri din creaţia autorului.

În cadrul evenimentului au fost decernate premiile Festivalului „Liviu  Deleanu „în oglinzile fermecate” ale timpului”. În posesia lor au intrat scriitorii Constantin Dragomir,  Victor Prohin, Titus Ştirbu şi profesorul universitar Diana Vrabie.

Liviu Deleanu s-a născut la  8 februarie 1911 în oraşul Iaşi, România.  La vârsta de 16 ani  redactează revistele literare „Prospect” şi „Vitrina literară”.  A debutat cu  volumul de versuri „Oglinzi fermecate” (1927). Au urmat „Ceasul  de veghe” (1937), carte apreciată de George Călinescu în „Istoria literaturii române de la origini până în prezent” şi „Glod alb” (1940). În 1940 se stabileşte la Chişinău.  A editat volumele „Poezii pentru copii”, „Vremuri noi”, „Tinereţe fără moarte”, „Stihuri alese”, „Cânturi de ieri şi de azi” ş.a.  În 1967 a fost distins cu Premiul  „Boris Glavan” al comsomolului din Moldova pentru poemul „Tinereţe fără moarte”.  S-a stins din viaţă la 12 mai 1967.

Reporter N. Roibu

Când a fost întrebat Părintele Calistrat ce este fariseismul şi cum se manifestă el, iată ce a răspuns Domnia sa:

– Problema cea mai gravă la acest capitol, fariseismul, este, şi răspunsul care îl dă proorocul David în Psaltire, că „pe viclean urăşte Domnul“. În primul rând, fariseul este omul viclean. Este omul lepădat de orice noţiune de morală, este omul lepădat de orice noţiune de etică… Am să vă dau un exemplu foarte des întâlnit în viaţa noastră de zi cu zi: există oameni, şi ca duhovnic cunosc multe cazuri, care cu atâta blândeţe şi bunătate îţi vorbesc despre Dumnezeu, despre normele legilor lui Dumnezeu şi despre biserică, despre mântuire, iar în momentul în care nu se mai află în prezenţa ta, sunt cu totul alte persoane.

Trăirea în fariseism este bigotismul absolut al societăţii. Este vorba de omul cu multe feţe. Spunea Sfântul Tihon de Zadonsk: „Fariseul este ca rândunica, cât îi este bine stă cu tine, iar când a dat de rău te părăseşte“. Întotdeauna fariseul va fi un om căruia îi va plăcea să pozeze în victimă. Întotdeauna fariseului îi va plăcea să pozeze în lup moralist, să scoată în evidenţă faptele sale, … întotdeauna un fariseu va şti foarte bine să-şi mascheze viciile, slăbiciunile, defectele, sau cel puţin să le găsească o justificare prin care ele să devină o normă de moralitate. În prezenţa cercului de prieteni sau oriunde ar fi, el trebuie întotdeauna să demonstreze că în el există o doză de fineţe spirituală.

Ce se mai poate adăuga la cele adevăruri enunţate mai sus. Vremuri noi, tot noi. Aşa e morala la Uniunea Scriitorilor din Moldova. Ieri l-au glorificat pe Stalin. Şi nu sînt puţini. Au stat la masa bogată a lui Brejnev. Şi nu sînt puţini. Au făcut Perestroica lui Gorbaciov în frunte cu Ion Druţă. Şi nu sînt puţini. Şi în acelaşi huzur se continuă şi astăzi. Se hrănesc sărmanii pe lângă stăpânii timpului. Şi tot timpul o fac în chip de propagandişti ai timpului şi ai puterii, apoi şi sub masca de sfinţi când vine alt timp. Căci vorba cronicarului Miron Costin: Nu sunt vremile sub cârma omului, ci bietul om sub cârma vremii. Oare nu cumva cominterniştii de ieri sau îmbrăcat în zilele noatre în caftanul democraţiei cosmopolite şi a modernismului unii, iar alţii au devenit post-modernişti. Adevăraţi filozofi ai deznaţionalizării moderne.

MIHAI CIUBOTARU