Întrebarea zilei: Domnule Procuror general Eduard Harunjen, de ce procurorii nu-l arestează pe bancherul negru Gorbunțov ? De ce sînt protejaţi Dodon&Ko ? De ce nu stă la închisoare condamnatul ŞOR ?

E. Harunjen

Recent, în țara noastră a mai avut loc o minune. Dar aşa cum la noi minunile nu mai reprezintă excepții, ci lucruri ordinare, am putea să le numim fleacuri.

În R. Moldova, au devenit într-adevăr fleacuri situațiile în care cele mai înalte și serioase instituții ale statului fac abstracție de lege în scopuri dubioase, pe care noi, muritorii simpli, am putea doar să le presupunem. De exemplu, unul din fleacuri constă în faptul că socialiștii lui Dodon se bucură de imunitate absolută în fața instituţiilor de drept. În ciuda numeroaselor probe, despre care a scris presa, precum că unii dintre aceştia au încălcat legea, nici unul nu este tras la răspundere. S-ar părea că CNA şi procuratura dorm, când aud despre Dodon&Ko. Dacă liberalii sau liberal-democrații ar fi furat măcar 2% din banii de care ne-au sărăcit unii membri ai PSRM, ar fi făcut ani grei de pușcărie.

O altă minune constă în faptul că Șor se află la libertate, iar Filat e la răcoare… Dar aceasta e altă poveste, fiindcă propuneam să discutăm despre minunea de săptămâna trecută, când nitam-nisam a apărut la Chișinău „bancherul negru” al Federației Ruse, Gherman Gorbunțov. Chipurile, a venit omul să dea depoziții în dosarul în care Renato Usatîi este acuzat că i-ar fi comandat lui Vitalie Proca să-l ucidă. La prima vedere, faptul că procurorii noștri au reușit să-l convingă pe Gorbunțov să vină în numele dreptății într-o țară, din care a fugit, merită toată admirația. Dar, în același timp, apar unele întrebări, la care aceiași procurori ar trebui să ne răspundă:

1. În 2012, când Gorbunțov a fugit din R. Moldova, contra sa erau intentate mai multe cauze penale atât la noi, cât și în Rusia. În mod logic, măcar o parte din aceste dosare ar trebui să fie pe rol și în prezent. Doar e puțin probabil ca procurorii noștri și cei ruși să fi greșit de atâtea ori în privința aceleiași persoane. În acest caz, Gorbunțov ar fi trebuit să fie nebun ca să vină în R. Moldova. Și dacă a venit, de ce nu a fost arestat?

2. De ce el a fost audiat doar în calitate de victimă în dosarul Usatîi, dar nu și în calitate de acuzat în dosarele pornite pe numele său?

3. Dacă dosarele penale ale „bancherului negru” au fost clasate, când și de ce a fost luată această decizie?

4. După ce a fugit din R. Moldova, Gorbunțov a fost anunțat în căutare internațională. De ce acum a fost scos de sub urmărire?

5. Și Federația Rusă, după cum se știe, l-a anunțat în căutare prin Interpol. De ce țara noastră nu l-a extrădat în Rusia?

6. Dacă nu a fost extrădat din cauza că e cetățean moldovean, de ce procurorii nu pornesc o cauză penală (sau au clasat-o deja?) în privința modului în care acesta a obținut cetățenia RM? Fiindcă „bancherul negru” nu are rude în R. Moldova și nici nu a trăit aici suficienți ani pentru a putea spera la cetățenie. Procurorii știu că el a primit pașaportul pe timpul lui Voronin, într-un termen record, ceea ce contravine Legii cu privire la cetățenie.

Zilele trecute, TIMPUL a încercat să caute la procuratură răspunsuri la aceste întrebări. Serviciul de presă al Procuraturii Generale ne-a recomandat să vorbim cu reprezentanţii Procuraturii pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale (PCCOCS). Vitalie Busuioc, șef adjunct al acestei instituții, s-a eschivat să discute despre Gorbunţov, rugându-ne să-l sunăm mai târziu. După aceasta, însă, el nu a mai răspuns la telefon. Iar Nicolae Chitoroagă, şeful PCCOCS, ne-a spus că deocamdată nu poate divulga informații despre dosarele „bancherului negru”.

Subsemnatul nu face jurnalism de azi, nici de ieri, și își dă prea bine seama ce înseamnă declarația lui Chitoroagă. De aceea, TIMPUL îl roagă pe procurorul general, Eduard Harunjen, care întotdeauna se declară a fi deschis în raport cu presa, să ne răspundă el la întrebările de mai sus, pentru că e puțin probabil să nu cunoască asemenea lucruri.

Un articol de: Pavel Păduraru