Adevărul-şoc:: Cui i-a aparţinut Canaanul, Ţara Promisă, Ţara lui Israel şi cine a zidit Ierusalumul?

Canaan

Canaan sau Kanaan a fost un teritoriu situat în sud-estul Mării Mediterane, aflat la sudul şi in prelungirea ţinutului locuit de fenicieni. Acest teritoriu a fost populat în antichitate, o perioadă de timp, de canaaniţi. Teritoriul, iniţial redus la coasta mării, echivalează şi cu „Ţara Promisă” triburilor evreieşti antice (Jos.13:1-4), cu Ţara lui Israel şi cu Palestina sau Iudeea de mai târziu.

Denumirea Canaan derivă din onomasticul Kna’an sau Canaan, atribuit de genealogia biblică fiului lui Ham, nepotul lui Noe (Gen. 9:18, 10:15-19). Izvoarele egiptene redau numele ţării în formele „Kan’na” şi „Kinachi”, cele babiloniene îl redau ideografic „MAR.TU”, iar fonetic„Amurru” (Ţara Amoriţilor), în timp ce în textele asiriene apare şi ca„Chatti” (Ţara Hitiţilor). (ro.wikipedia.org/wiki/Canaan)

__________________________________________________________________________

În unele texte asiriene și din Ugarit, neamul martu mai este scris amurru – de unde li s-a mai spus și amorei sau amoriți – sau arrumu, cuvînt apropiat de arimoi folosit de Homer și Hesiod pentru o populație din nordul Istrului din țara Arima.

Amoriţii(amurru sau arrumu) sînt amintiți și în Tora, la Facerea 10,16 ca locuind partea muntoasă din Canaanului, fiind descendenți din Ham după Deuteronom 3:11. Ei sînt descriși ca un popor puternic ,,de statura mare cum ar fi înălţimea cedrilor”, care au ocupat terenul la est şi la vest de Iordan, iar regele lor, Og(noi avea în nordul Maramureșului cetatea Ung, iar în Ki-en-gi avem orașul Unug semitizat în Uruk), fiind pomenit împreună cu neamul său, ca ultima ,,rămăşiţă a Refaiților”(Deuteronom 3:11). Dar ,,refaim” sînt populația din Canaan ce a ajuns în acele locuri plecînd de lîngă munții Refa, Rifa sau Ripha cum au scris latinii, adică spre lumina noastră și încrîncenarea întunecaților, munții Carpați unde băștinașii geți din est se mai numeau carpi, și care ajungînd pînă în peninsula arabică, acolo s-au numit carbi. Folosind înFăcă-Tora lor numele de refa + im care înseamnă pluralul, jegurile ivrite s-au dat de gol cînd și-au ticluit monstruoasa scriitură prin care au urmărit să se pună moțul neamului omenesc iar pe noi să ne scoată în afara istoriei. În secolele ll-l î.e.n. ivriții erau vorbitori de limbă koine și nu greacă iar majoritatea covîrșitoare a populației nu mai cunoștea limba ivrită, atunci traducîndu-și ei textele sacre în limba adoptată ce le devenise limbă liturgică. Intrînd sub ocupație romană în anul 63 î.e.n. ei s-au pus pe învățat limba noilor stăpîni, așa se explică și denumirea latină a munților Carpați apărută în Fără-Tora lor satanistă. Populațiile amoriţilor din textele ivrite – mai corect refa, geta sau arrumu –  par să fi ocupat iniţial regiunea se întindea de la vest, înălţimile Mări Moarte(Facerea 13,8 și 14,7) pînă la Hebron(Deuteronom 3,8; 4,46-48), îmbrăţişând Galaadul şi Basanul, cu valea Iordanului pe partea de est a râului, ţară a ,,doi împăraţi ai Amoriţilor”, Sihon şi Og, cele două stătulețe fiind independente. Dar neamul arrumu era și în Ierusalim, fiind numit în scrierile lor iebusiți, iar egiptenii le-au spus habiru, ei zidind orașul. Partea sudică a muntilor din Iudeea este numită ,,muntele Amoreilor” după cum ne zice în Deuteronom 1,7,19,20. Dar tot prin ținuturile pomenite de scrierile vechi din regiune, ca fiind locuințele neamului martu, textele hitite spun că sălășluiau neamurile de păstori arimini, kabiru, amintiți de vechii greci în zeci de lucrări. În Gaza de azi avem orașul Abasan-al-Kabir, astfel înveșnicindu-și filistenii/khabirii amintirea pe acele locuri cu o istorie falsificată în totalitate de către pricepuții ivriți în antichitate și fioroșii cazari în prezent.

CONSTANTIN OLARIU ARIMIN

http://www.ariminia.ro/ro/getia-sectiunea-3/