Cum s-a făcut România Mare? Anul de glorie – 1918

Romania Mare

In anii parcursi dupa prima unificare (1859-1862), Romania se schimbase radical, devenind un „tigru” economic al epocii respective: dintr-o tara rurala, inapoiata, devine un stat cu cai ferate moderne (3.500 km), cu poduri si alte lucrari de infrastructura, cu orase prospere si frumoase, cu industrie extractiva importanta si, mai ales, cu o economie foarte puternic internationalizata, cu fluxuri importante de export-import, fiind a 9-a putere comerciala a Europei.
Omogenitatea de dezvoltare pe tot teritoriul era remarcabila, iar decalajele erau nesemnificative, cu exceptia unui varf al performantei, consemnat in capitala Bucuresti si in zona petrolifera adiacenta.
Ca performanta globala, Romania se situa cu indicatorul PIB/locuitor (metodologie PPP- a preturilor comparabile) astfel (asa cum indica Agnus Maddison):

PIB 1913
Practic, Romania avea o performanta mai buna (usor) decat teritoriul actualei Polonii, mult mai buna decat Bulgaria, viitoarea Iugoslavia, Grecia, comparabila cu cea din Ungaria, viitoarea Cehoslovacia, Spania sau chiar Italia, pastrand, insa, decalaje uriase fata de statele vestice puternice (Germania si Franta). Imperiul Tarist se afla, ca medie, mult in urma noastra (1.414 USD/locuitor).

In lucrarea „South Eastern-European Monetary and Economic Statistics from the Nineteenth Century to World War II”, elaborata de catre Banca Nationala a Romaniei, impreuna cu celelate banci centrale din sud-estul Europei, se indica faptul ca in 1913, la o populatie de 7,35 milioane de locuitori, Romania avea un PIB de 136,5 milioane lire sterline, ceea ce insemna o valoare de 18,6 lire/locuitor (lire englezesti 1913). Suprafata Regatului Romaniei era cam de 135.000 kmp.

Ungaria, care includea Transilvania, era cu 17% mai performanta economic, cu o valoare PIB/locuitor de 21,8 lire sterline (lire englezesti 1913) iar Austria, care includea si Bucovina, era cu 46% mai performanta, avand 27,2 lire sterline indicatorul PIB/locuitor. Stim astazi ca Transilvania era aproximativ la nivelul mediu al Regatului Ungar, deci putem trage concluzia ca nivelul de dezvoltare economica pe ambele laturi ale Carpatilor era similar. Banatul era si el considerat la un nivel usor mai ridicat decat media Transilvaniei, datorita unor productivitati agricole mult superioare.

Transilvania avea o suprafata de aproximativ 61.000 kmp si o populatie de aproximativ 3 milioane de locuitori (40% din cea a Regatului). Bucovina avea o suprafata de aproximativ 10.000 kmp si o populatie de aproximativ 800.000 locuitori (aproape 11% din cea a Regatului) si un nivel al indicatorului PIB/locuitor de aproape 17,5 lire sterline (lire englezesti 1913). Banatul romanesc de la 1918 si pana acum era o provincie cu o populatie de aproximativ 1.000.000 locuitori (cam 60% romani si peste 30% germani), cu o suprafata de 19.000 kmp (cam doua treimi din totalul suprafetei Banatului istoric, diferenta devenind parte a Serbiei si o mica parte revenind Ungariei).

Basarabia era populata, la inceputul razboiului, de peste 2,5 milioane locuitori si avea o suprafata de aproape 45.000 kmp. Ei bine, daca performanta economica a Imperiului Tarist in ansamblu era, la nivelul indicatorului PIB/locuitor, calculat de catre Agnus Maddison (in metodologie PPP, dolari internationali 1990) de 1.414 (sub nivelul Romaniei, de 1.741 dolari/locuitor), nivelul respectivului indicator pentru Basarabia se poate estima ca fiind in jur de 1.000 (dolari internationali 1990/locuitor). Estimarea se bazeaza pe inapoierea evidenta in care se afla gubernia Basarabiei fata de restul imperiului. Nu este gresit sa aproximam, asadar, nivelul de performanta economica al Basarabiei inainte de razboi la jumatate din cel al Regatului Romaniei.

Si a venit socul anului 1918. Din punct de vedere tehnic, 1918 este doar anul declansarii procedurilor de unificare, ele devenind realitate mult mai tarziu; in primul rand, razboiul s-a terminat efectiv abia in noiembrie 1918, apoi a venit razboiul impotriva regimului sovietic din Ungaria (care s-a terminat abia la inceputul anului 1920), au urmat tratatele de pace (cel de la Trianon, care consfintea Unirea cu Transilvania, s-a semnat abia in iunie 1920), trupele romane au intrat in Timisoara tarziu, in a doua jumatate a anului 1919 etc.

Practic, primul an de existenta integrala a Romaniei Mari este 1921. Atunci (conform lucrarii „Cercetari statistico-istorice 1859-1947” a lui Victor Axenciuc),populatia si teritoriul national se dublasera fata de 1913: peste 15,7 milioane locuitori populau o suprafata de peste 295.641 kmp.

„Produsul Intern Brut al Romaniei 1862-2000. Serii statistice seculare si argumente metodologice”, a aceluiasi autor Victor Axenciuc, mentioneaza faptul ca indicatorul PIB/locuitor al Romaniei in 1920 era cu 28% mai mic decat cel din 1914 al Regatului Romaniei.

In lucrarea „South Eastern-European Monetary and Economic Statistics from the Nineteenth Century to World War II”, elaborata de catre Banca Nationala a Romaniei, impreuna cu celelalte banci centrale din Sud-Estul Europei, se mentioneaza un PIB al Romaniei Mari de 163,8 milioane lire sterline (lire englezesti, anul curent), ceea ce conduce la un indicator PIB/locuitor de 10,4 lire sterline.

In fine, lucrarea economistilor Bolt, J. and J. L. van Zanden (din 2014). „The Maddison Project: collaborative research on historical national accounts”, aparuta in The Economic History Review, 67 (3): 627-651, mentioneaza faptul ca, in 1926 (cand sunt primele date disponibile), indicatorul PIB/locuitor (calculat in dolari internationali 1990) era in Romania Mare de 1.258 (sub cel antebelic de 1741), iar pentru Cehoslovacia 2.575, pentru Ungaria 2.162 si pentru Iugoslavia 1.163. Grecia, cu 2.180, Italia cu peste 2.500 si Spania cu 2.417 se distantasera mult de noi…

Practic, indiferent de sursa, toti autorii calculeaza un indicator de performanta PIB/locuitor al Romaniei Mari din anii ’20 cu mult sub nivelul atins inainte de Primul Razboi Mondial, iar decalajul fata de statele central-europene si vest-europene crescuse foarte mult. Ce se intamplase?

In primul rand, efortul de razboi a macinat puternic Romania: 16 luni de razboi s-au soldat pentru Romania cu moartea a peste 800.000 soldati si a 275.000 de civili; pierderile materiale s-au ridicat la 72 miliarde lei aur, dar aliatii au recunoscut la Conferinta de pace numai 31 miliarde si au acordat drept despagubire doar 3,1 miliarde lei.

In al doilea rand, prospera Romanie din 1913, cu excedente comerciale uriase si fara datorii devenise dependenta de importuri si un „datornic cronic”:

  • Datoria externa a Romaniei ca tara succesoare a fost compusa din: 64,4 milioane USD, 2.227,8 milioane franci elvetieni, 72 milioane franci aur, 1,8 milioane florin olandezi;
  • Datoria publica externa pentru plata ajutorului in munitie si material de razboi primit de la aliati era: 26 milioane lire sterline catre Anglia; 47,7 milioane USD catre SUA; 185 milioane lire catre Italia; 1.400 milioane franci aur catre Franta.
  • La prezentarea in Parlamentul tarii a Legii bugetului pentru anul 1921, ministrul de Finante Nicolae Titulescu informa parlamentarii ca „datoria externa era de 27 miliarde lei, adica peste 5 miliarde USD (la paritatea oficiala de 5,18 lei/USD) „.

Daca insumam distrugerile provocate de razboi, chiar in varianta recunoscuta de aliati, cu datoria externa rezulta 5,6 miliarde USD. O valoare imensa, daca tinem cont de faptul ca venitul national al Romaniei era in 1914 egal cu 427,75 milioane USD. Economia Romaniei era practic ruinata, industria distrusa in proportie de 60%; caile ferate distruse si ele in proportie de 30%; inca si mai mari erau pagubele cauzate de distrugerea sondelor petroliere, a porturilor, a productiei agricole etc.

Daca avem in vedere faptul ca PIB-ul nominal al Romaniei in anul 1921 era de 70 miliarde lei, rezulta ca Romania pierduse in cadrul razboiului a saptea parte a populatiei plus valoarea unui PIB anual prin distrugeri si confiscari si se alesese si cu datorii (in urma razboiului) in valoare de aproape 40% din PIB, totul sacrificat pentru Unificarea provinciilor locuite de romani in cadrul aceluiasi stat. Cu asta au platit romanii dreptul de a avea Romania Mare!

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).