EVANGHELIA PĂCII: 2. Întîlnirea lui Iosius(Iisus) cu iudeii

Iosius biblie

 

Bolnavii și infirmii veniră în număr mare la Iosius(Iisus) și îi spuseră: ,,Dacă tu cunoști toate lucrurile, spune-ne nouă pentru ce îndurăm atîta suferință? Pentru ce nu sîntem sănătoși ca ceilalți oameni? Învățătorule, vindecă-ne ca și noi să devenim puternici și să ieșim din mizeria noastră. Mai știm că t ai puterea să vindeci toate bolile. Scapă-ne de Satana și de toate relele cumplite cu care ne cuprinde.

Învățătorule, fie-ți milă de noi!”

Și Iosius le-a răspuns: ,,Fericiți sînteți voi că sînteți înfometați de adevăr, căci eu vă voi potoli foamea cu pîinea înțelepciunii. Fericiți sînteți voi că ați bătutu la ușă, căci eu vă voi deschide ușa vieții. Fericiți sînteți voi de a vrea să scăpați de Satana, căci eu vă voi conduce în împărăția Maicii noastre Pămîntești unde puterea Satanei nu poate pătrunde.”

Foarte uimiți ei întrebară: ,,Cine este Maica noastră și care sînt îngerii săi, unde se află împărăția sa?”

,,Maica voastră este în voi și voi sînteți în Ea. Ea este Aceea care v-a născut și care v-a dat viață. De la Ea ați primit trupurile voastre și Ei i le veți da îndărăt într-o zi. Fericiți veți fi voi, cînd o veți cunoaște pe Ea și împărăția Sa, dacă veți primi îngerii Maicii voastre și veți respecta legile Ei. Adevăr zic vouă, acela care va face așa nu va cunoaște niciodată boala, căci puterea Maicii noastre este mai presus de orice. Puterea Ei distruge pe Satana și împărăția lui, și Ea domnește asupra tuturor trupurilor voastre ca și asupra tuturor celorlalte ființe vii.

Sîngele care curge în noi este născut din sîngele Maicii noastre Pămîntești. Sîngele Său vine din nori, țîșnește din adîncurile pămîntului, susură în pîraiele munților, se scurge din belșug în rîurile cîmpiilor, dormitează în sînul lacurilor și vuiește cu putere în mările răscolite de furtuni.

Aerul pe care îl respirăm se naște din respirația Maicii noastre Pămînteșt. Suflul Său este azurul din înălțimile cerurilor, el suspină pe vîrfurile munților, freamătă prin frunzele pădurilor, se ridică deasupra lanurilor de grîne, se liniștește în văile adînci, se mistuie în deșert.

Tăria oaselor noastre vine din oasele Maicii Pămîntești, din stînci și din pietre. Acestea se înfățișează goale în fața cerului pe vîrfurile munților, ele seamănă unor uriași ațipiți pe povîrnișurile costișelor, unor idoli ridicați în deșert, se găsesc de asemenea ascunse în lăuntrul pămîntului.

Gingășia cărnii noastre vine din carnea Maicii noastre Pămîntești care se colorează în galben și în roșu cînd fructele se coc în pomi. Ea ne dă de asemeni hrana care izvorăște din brazdele cîmpurilor.

Măruntaiele noastre sînt formate din măruntaiele Maicii noastre pămîntești, ele sînt ascunse privirii noastre, ca și adîncurile nevăzute ale Pămîntului.

Lumina ochilor noștri și auzul nostru se nasc din culorile și sunetele Maicii noastre Pămîntești, ele ne cuprind în întregime precum valurile mării peștii, sau curenții de aer păsările.

Adevăr zic vouă, omul este fiul Maicii noastre Pămîntești și de al Ea își primește trupul său, în același fel în care trupul unui copil se naște din pîntecul mamei sale. Adevăr zic vouă, voi sînteți una cu Maica Pămîntească. Din Ea v-ați născut, în Ea trăiți și în Ea vă veți întoarce. De aceea cinstiți legile Ei, pentru că nimeni nu poate trăi mult timp, nici fericit fără să o respecte pe Ea și legile Sale. Căci respirația voastră este respirația Ei, sîngele vostru, sîngele Ei, oasele voastre, oasele Ei, carnea voastră, carnea Ei, măruntaiele voastre, măruntaiele Ei, ochii voștri și urechile voastre, ochii Ei și urechile Ei.

Adevăr zic vouă, dacă nu respectați o singură lege din Legile Ei, veți deveni prada bolilor nemiloase și va fi multă suferință cu lacrimi și scrîșnete de dinți. Vă spun că atîta vreme cît nu urmați legile Maicii voastre, nu veți scăpa morții. Dar Miaca sa, se va lega de acela care I-a respectat Legile. Ea îl va vindeca de toate relele și el nu va mai cunoaște boala. Ea îi va da o viață lungă, îl va apăra de toate necazurile, îl va feri de atingerea focului, a apei și de mușcăturile șerpilor veninoși. Căci Maica voastră Pămîntească este Aceea care v-a născut și Ea este Aceea care vă menține viața în voi. Ea v-a dat trupul vostru și Ea singură are puterea să vă vindece. Fericit este acela care își iubește Maica și se odihnește în pace la sînul Său. Chiar cînd v-ați întors fața de la Ea, Maica voastră vă iubește. Și cît de mult ați fi iubiți de Ea, dacă ați reveni la Ea! Adevăr zic vouă, mare este iubirea Sa, mai mare decît cei mai înalți munți, mai adîncă decît cele mai adînci mări. Și aceia care își iubesc Maica nu vor fi niciodată părăsiți de ea. După cum găina își apără puișorii, leoaica puii, mama nou-născutul, tot așa Maica Pămîntească apără pe Fiul Omului de toate relele și toate primejdiile.

Căci adevăr zic vouă, nenumărate pericole amenință pe Fiii Oamenilor. Belial/Satana, căpetenia tuturor dracilor, cuibul tuturor relelor, stă la pîndă în trupurile tuturor Fiilor Oamenilor. El le promite bogății și putere, palate magnifice, îmbrăcăminte de aur și argint, mulțimi de robi, lăcomie și beții, viață desfrînată și cele mai cumplite depravări, zile de lene și trîndăvie. El îi cunoaște pe fiecare lingușindu-i apucăturile rele. Și în ziua în care fiii oamenilor au devenit sclavii tuturor acestor deșertăciuni și urîciuni drăcești, atunci ca plată el îi despoaie de toate bunurile căpătate de la Maica Pămîntească, pe care Aceasta le-a dăruit cu tot atîta belșug. El le ia respirația lor, sîngele lor, oasele lor, carnea lor, măruntaiele lor, ochii și urechile lor. Și respirația fiilor oamenilor devine scurtă și dureroasă, răsuflarea sa este tot atît de urît mirositoare ca a animalelor necurate. Sîngele său se îngroașă și devine urît mirositor ca apa mlaștinilor, el se învîrtoșează și se înnegrește, asemănător nopții morții. Oasele sale se pietrifică și devin noduroase. Ele se macină și se sfărîmă ca pietrele care cad de pe stîncă. Carnea sa se încarcă cu grăsimi și cu apă, ea se descopmpune și putrezește, acoperindu-se cu cruste și puroaie dezgustătoare. Măruntaiele se umplu cu murdării abominabile, cu scurgeri împuțite de puroi, n care viermi mîrșavi își fac veleatul. Vederea sa scade, pînă ce, într-un tîrziu, noaptea profundă îi acoperă ochii, urechile sale nu mai aud, pînă ce domnește liniștea mormîntului. În acest fel, la capătul vieții, prin propriile sale greșeli, deoarece nu a știut să respecte Legile Maicii sale și pentru că a adunat greșeală după greșeală, fiul omului își pierde viața. Toate darurile Maici sale Pămîntești îi sînt luate, respirația, sîngele, oasele, carnea, părul, măruntaiele, ochii și urechile și în ultimul rînd, viața cu care Maica Pămîntească i-a încununat trupul.

Dar dacă fiul omuli căzut în greșeală se căiește pentru păcatele făcute și se leapădă de ele, dacă el revine către Maica sa Pămîntească, dacă, respectînd Legile Sale, el se eliberează din ghearele Satanei, rezistînd ispitelor sale, atunci Maica sa Pămîntească îl va primi din nou la sînul Său. Ea își va revărsa iubirea către Fiul regăsit și își va trimite îngerii Săi pentru a-l sluji. Adevăr zic vouă, de îndată ce Fiul Omului rezistă ispitelor Satanei care sălășluiesc în el și încearcă să-l robească, chiar în acea clipă, îngerii Maicii Pămîntești sînt gata să-l servească cu toată puterea lor și să-l elibereze din ghearele Satanei.

Căci nici un om nu poate sluji la doi stăpîni. Sau îl servește pe Satana și dracii săi, sau servește pe Maica sa Pămîntească și îngerii Săi. Sau el servește moartea, sau el servește viața. Adevăr zic vouă, fericiți cei ce urmează Legile vieții și nu rătăcesc pe căile morții.”

Toți aceia care erau în jurul lui Iosius, ascultară aceste cuvinte cu uimire, căci ele erau pline de tărie și îi învățau într-un fel cu totul nou decît o făcuseră preoții și scribii.

Soarele asfințise și totuși ei nu se înapoiaseră la casele lor. Așezîndu-se în jurul lui Iosius, în întrebară: ,,Învățătorule, care sînt acele Legi ale vieții? Rămîi încă cu noi și învață-ne. Noi vrem să ascultăm învățătura ta pentru a ne putea vindeca și a deveni drepți.”

Atunci Iosius s-a așezat în mijlocul lor și le-a vorbit astfel: ,,Adevăr zic vouă, nimeni nu poate fi feritâcit dacă nu urmează Legea.”

Auzind aceste cuvinte, cei din jurul lui îi spuseră: ,,Noi toți urmăm legile lui Moșe/Moise, legiuitorul nostru, așa cum sînt ele trecute în scrierile noastre sfinte.”

Atunci Iosius le-a spus: ,,Nu căutați Legea în Scripturile voastre, căci Legea este viață, în timp ce scrierea este moartă. Adevăr zic vouă, Moșe n-a primit de la Iahwe legile sale prin scris, ci prin cuvîntul viu. Legea este cvîntul viu al Creatorului cel viu către profeții vii, pentru oamenii vii. Legea este scrisă în tot ce este viu. O veți găsi în iarbă, arbori, rîuri, munți, păsările cerului, peștii lacurilor și mărilor, dar cautați-o mai ales în voi înșivă. Căci adevăr zic vouă, că tot ce este înzestrat cu viață este mai apropiat de Ziditorul lumii decît scrierile lipsite de viață. Izvoditorul a creat viața și toate ființele vii în așa fel ca ele să poată prin cuvîntul nepieritor să-l înveți pe om Legile lui Sîntu cel Adevărat. Creatorul n-a scris Legile Sale pe pagini de carte, ci în inima voastră și în sufletul vostru. Ele se află în respirația voastră, în sîngele vostru, în oasele voastre, în carnea voastră, în măruntaiele voastre, în ochii voștri, în urechile voastre și în tot trupul vostru. Ele sînt prezente în aer, în apă, în pămînt, în plante, în razele soarelui, pe vîrfurile munților și în abisuri. Toate acestea vă vorbesc ca voi să puteți înțelege Cuvîntul și voința Ziditorului cel viu. Dar voi închideți ochii pentru a nu vedea nimic și vă astupați urechile pentru a nu auzi nimic. Adevăr zic vouă, scrisul este lucrarea omului în timp ce viața și toate gazdele sale sînt izvodirea lui Sîntu. De ce nu vă îndreptați urechile către cuvintele Creatorului înscrise în minunile sale. Pentru ce studiați voi scrieri moarte, făcăturile mîinilor oamenilor.”

Atunci iudeii plini de uimire au întrebat Învățătorul iubirii: ,,Cum putem noi să citim Legile lui Senta decît în Scripturi? Unde sînt ele scrise? Citește-ni-le acolo unde tu le vezi, căci noi nu cunoaștem alte scripturi decît acelea pe carele-am moștenit de la strămoșii noștri. Spune-ne Legile de care ai vorbit, ca, după ce le-am auzit, noi să putem fi vindecați și îndreptați.”

Atunci Iosius le-a zis: ,,Voi nu puteți înțelege cuvintele vieții pentru că trăiți în moarte. Tenebrele vă întunecă vederea iar urechile voastre sînt atinse de surzenie. Totuși vă spun că nu vă este de nici un folos să aveți ochii fixați pe scrierile a căror literă este moartă, dacă prin faptele voastre voi huliți pe Acela care v-a dat scrierile. Adevăr zic vouă, că Ziditorul și Legile sale apar în ceea ce faceți voi. Ele nu se află nici în lăcomie și beție, nici într-o viață risipită în desfătări și destrăbălări, nici în căutarea bogățiilor sau în ura contra celorlalți. Căci toate aceste lucruri sînt foarte îndepărtate de adevăratul Creator și de îngerii Săi. Toate aceste fapte vin din împărăția întunericului și de la stăpînul tuturor relelor. Ori, toate acestea le purtați în voi și astfel Cuvîntul lui Senta și puterea Sa nu pot intra în voi din cauza gîndurilor rele pe care voi le cultivați și a tuturor nelegiuirilor care sălășluiesc în corpul vostru și în sufletul vostru. Dacă vreți să vă pătrundă Cuvîntul Ziditorului cel Viu și puterea Sa, nu murdăriți nici trupul vostru nici sufletul vostru. Căci trupul vostru este templul sufeltului iar sufeltul vostru este templul Creatorului. Curățiți de aceea templu vostru pentru ca Stăpînul Templului să poată veni să ocupe acolo un loc demn de El.

La toate ispitele trupului și sufletului vostru, ispite care vin de la Satana, retrageți-vă la adăpostul ceresc al Creatorului. Postiți și refaceți-vă. Căci adevăr zic vouă, Satana și vrăjile sale nu pot fi înlăturate decît prin post și rugăciune. Înapoiați-vă acasă și postiți în singurătate, nelăsînd să se bage de seamă că ajunați. Dumnezeu cel Viu va vedea această faptă și mare va fi răsplata voastră. Ajunați pînă ce Satana și toate relele sale vă vor fi părăsit și pînă ce toți îngerii Maicii voastre Pămîntești vor fi venit pentru a vă servi. Adevăr zic vouă, că atît timp cît nu veți fi ajunat, nu veți fi eliberați din ghiara lui Satana și de toate bolile care vin de la el. Ajunați și rugați-vă u căldură, cerînd puterea lui Dumnezeu cel Viu pentru a ajunge la vindecare. În timpul ajunării voastre lipsiți-vă de fiii oamenilor și căutați însoțirea îngerilor Maicii vostre Pămîntești, căci acela care o caută, o va găsi.

Căutați aerul curat al pădurilor și cîmpurilor, căci acolo, în mijlocul lor, veți întîlni Îngerul Aerului. Descălțați-vă, dezbrăcați-vă și lăsați Îngerul Aerului să vă îmbrățișeze întreg trupul. Apoi respirați îndelung și adînc ca Îngerul Aerului să pătrundă în voi. Adevăr zic vouă, el va goni din trupul vostru impuritățile care îl murdăresc pe din afară și pe din lăuntru și astfel toate mirosurile și murdăriile urîte se vor îndepărta de voi ca fumul focului care unduie în aer și se pierde în nemărginirea cerurilor. Căci, adevăr zic vouă, sfînt este Îngerul Aerului, care curăță tot ce este murdar și transformă în parfumuri suave toate substanțele urît mirositoare. Nimeni nu se poate prezenta în fața lui Dumnezeu, dacă Îngerul Aerului nu-l lasă să treacă. În fapt, totul trebuie să renască prin aer și prin adevăr, căci trupul vostru respiră aerul Maicii voastre Pămîntești și sufletul vostru respiră adevărul Tatălui Ceresc.

După Îngerul Aerului căutați Îngerul Apei. Descălțați-vă și dezbrăcați-v, și lăsați-l să vă îmbrățișeze corpul. Abandonați-vă cu totul în brațele lui mîngîietoare și tot de atîtea ori cît circulați aerul cu respirația voastră, agitați apa prin mișcările trupului vostru. Adevăr zic vouă, Îngerul Apei va goni din trupul vostru toate mizeriile care îl murdăresc atît pe din afară cît și pe din lăuntru. Tot felul de resturi urît mirositoare se vor îndepărta de voi, tot așa cum murdăria hainelor voastre se împrăștie în apa rîului și se pierde în curentul acestuia. Adevăr zic vouă, sfînt este Îngerul Apei, el curăță toto ce este murdar și transformă în parfumuri suave toate mirosurile urîte. Nimeni nu se poate prezenta în fața lui Dumnezeu, dacă Îngerul Apei nu-l lasă să treacă. În fapt, totul trebuie să renască prin apă și adevăr, căci trupul vostru se scaldă în izvorul vieții pămîntești iar sufletul vostru se scaldă în izvorul vieții veșnice. Voi primiți sîngele vostru de la Maica Pămîntească și adevărul de la Tatăl Ceresc.

Să nu vă închipuiți că este suficient ca Îngerul Apei să vă îmbrățișeze numai în afară. Adevăr zic vouă, impuritatea interioară este mai mare decît impuritatea exterioară. Ori, acela care se curăță numai pe din afară, rămînînd impur înăuntru, seamănă mormintelor care pe dinafară sînt acoperite cu picturi luminoase, dar care, în interior, sînt pline de tot felul de murdării oribile și de scîrboșenii. Adevăr zic vouă, suportați ca Îngeurl Apei să vă boteze de asemenea înlăuntru ca să fiți eliberați de toate păcatele vostre trecute, veți deveni și înlăuntru tot așa de curați ca spuma rîului scînteind în razele soarelui.

Căutați deci o tigvă avînd o tijă de lungimea unui om, goliți-o de miez și umpleți-o cu apă de rîu încălzită de razele soarelui. Atîrnați0 de ramura unui copac, îngenunchiați pe pămînt în fața Îngerului Apei și introduceți capătul tijei tigvei în dos, astfel ca apa să poată pătrunde în toate măruntaiele voastre. Rămîneți îngenunchiați pe pămînt în fața Îngerului Apei și rugați-vă la Dumnezeu să vă ierte toate păcatele trecute; rugați Îngerul Apei să vă elibereze trupul de toate murdăriile sale și de toate bolile sale. Lăsați apoi apa să se scurgă afară din trupul vostru ca acesta să fie curățat înlăuntru de tot ce a venit de la Satana, de tot ce eiste impur sau urît mirositor. Cu ochii voștri veți vedea și cu nasurile voastre veți mirosi toate scîrboșeniile și necurățeniile care au murdărit templul trupului vostru, în același timp vă veți da seama de toate păcatele care se aflau în voi și de toate relele pe care le-ați înfăptuit. Adevăr zic vouă, botezul apei vă va elibera de aceste rele. Fiecare zi de post va reînnoi acest botez al apei și continuați pînă în ziua în care apa care se scurge din trupul vostru va fi tot atît de curată ca spuma rîului. Atunci cufundați trupul vostru în rîul cu ape mișcătoare și acolo, în brațele Îngerului Apei, mulțumiți lui Dumnezeu cel Viu care v-a scăpat de păcatele voastre. Acest sfînt botez făcut de Îngerul Apei înseamnă renașterea la o viață nouă. Căci, de îndată cohii voștri vor vedea și urechile voastre vor auzi. Apoi nu mai păcătuiți, ca Îngerul Aerului și Îngerul Apei să poată locui în voi pentru totdeauna și tot timpul să vă servească.

Și dacă după aceasta mai rămîne în voi cîteva urme din păcetele vechi, căutați Îngerul Soarelui. Descălțați-vă și dezbrăcați-vă și lăsați ca Îngerul Soarelui să vă îmbrățișeze întreg trupul. Respirați îndelung și adînc ca Îngerul Soarelui să poată pătrunde în voi. El va goni din trupul vostru toate murdăriile urît mirositoare care vă spurcă pe dinafară și pe din lăuntru. Tot ce este impur și urît mirositor se va îndepărta de voi, așa cum întunericul nopții se îndepărtează în fașa strălucirii soarelui care răsare. Adevăr zic vouă, sfînt este Îngerul Soarelui, el purifică și gonește orice impuritate și transformă în parfumuri suave toate mirosurile care duhnesc greu. Nimeni nu se poate prezenta în fața lui Dumnezeu, dacă Îngerul Soarelui nu-l lasă să treacă. În fapt, toți trebuie să fiți încă odată renăscuți de soare și de adevăr, căci trupul vostru este încălzit de razele soarelui Maicii Pămîntești, în timp ce sufletul vostru este încălzit de lumina strălucitoare a adevărului Tatălui Ceresc.

Îngerul Apei, a Aerului și a Soarelui sînt frați. Ei au fost dați Fiului Omului pentru a-i servi, astfel ca el să poată chema totdeauna pe unul sau altul.

La fel de sfîntă este îmbrățișarea lor. Ei sînt copiii nevăzuți ai Maicii Pămîntești, și nu trebuie să se parați pe aceia pe care Cerul și Pămîntul i-au unit. Fie ca acești trei îngeri frați, să vă poată curăța în fiecare zi și ca ei să rămînă în voi în tot timpul ajunării voastre.

Căci, adevăr zic vouă, puterea dracilor, toate păcatele și toate murdăriile vor părăsi în grabă trupul care este curățat de acești trei îngeri. Așa cum hoții fug dintr-o locuință la sosirea stăpînului casei, unul părăsind-o pe ușă, altul pe fereastră, cel de-al treilea pe acoperiș, fiecare scăpînd cum poate, așa fug dracii bolii, toate păcatele trecute și toate murdăriile și bolile care se află în templul trupului vostru. Cînd îngerii Maicii Pămîntești vor fi intrat în trupurile voastre ca Stăpînul Templului să poată veni din nou, atunci toate mirosurile urîte vor părăsi în mare grabă corpul vostru, prin respirație sau prin piele; apele murdare se vor scurge prin gura voastră, pielea voastră, fundul vostru și părțile rușinoase. Toate aceste lucruri voi le veți vedea cu ochii voștri, sîngele vostru va deveni tot așa de curat ca sîngele Maicii Pămîntești și ca spuma rîului scînteind în lumina soarelui. Respirația voastră va deveni tot atît de curată ca parfumul delicat al florilor mirositoare, carnea voastră tot atît de curată ca și carnea fructelor care se coc printre frunzele pomilor, sclipirea ochilor voștri va fi tot atît de vie și de strălucitoare ca lumina soarelui ce strălucește pe cerul albastru. Atunci toți îngerii Maicii voastre Pămîntești vor fi în slujba voastră. Și respirația voastră, sîngele vostru, carnea voastră, vor fi una cu respirația, sîngele și carnea Maicii voastre Pămîntești, iar sufletul vostru va putea atunci să devină una cu duhul Tatălui vostru Ceresc, la fel cum nici un nou-născut nu poate înțelege învățătura tatălui său atîta timp cît mama sa nu l-a ținut la sînul său, cît nu l-a îmbăiat, alintat și pus în leagănul său pentru a dormi, după ce l-a hrănit. Locul copilului de vîrstă mică este lîngă mama sa. Cînd el este mai mare, tatăl său îl duce la cîmp să muncească alături de el și copilul nu revine la mama sa decît la ora mesei. Atunci tatăl îl învață să știe să lucreze ca el. Și în ziua în care el vede că fiul său a înțeles ceea ce l-a învățat, și-și face bine treaba, tatăl îi dă toate bunurile. Ele pot deveni proprietatea fiului iubit și astfel el poate continua lucrarea tatălui.

Adevăr zic vouă, fericit este fiul care ascultă și urmează sfaturile mamei sale. Și de o sută de ori este mai fericit fiul care ascultă și urmează sfaturile tatălui său pentru că vi s-a spus: «Respectă pe tatăl tău și pe mama ta ca zilele tale să fie îndelungate pe pămînt.» Dar vă spun Fii ai Omului: Respectați pe Maica Pămîntească și urmați Legile Sale pentru ca zilele voastre să fie îndelungate pe pămînt și respectați pe Tatăl vostru Ceresc ca viața voastră să fie veșnică în Ceruri. Căci Tatăl Ceresc este de o sută d ori mai mare decît toți tații prin sămînță și prin sînge la un loc, și Maica Pămîntească este mai mare decît toate mamele trupești la un loc. În ochii Tatălui său Ceresc și al Maicii sale Pămîntești, Fiul Omului este încă mai scump decît în ochii tatălui său prin sînge și sămînță și în ochii mamei sale prin trup. Cuvintele și Legile Tatălui vostru Ceresc și ale Maicii voastre Pămîntești sînt mai pline de înțelepciune decît cuvintele și voința tuturor taților voștri de sînge și sămînță la un loc și a tuturor mamelor voastre prin trup la un loc. Și, de asemenea mai mare este valoarea moștenirii Tatălui vostru Ceresc și a Maicii voastre Pămîntești, împărăția veșnică a vieții atît pămîntești cît și cerești, decît a tuturor moștenirilor lăsate de tații voștri de sînge și sămînță și de mamele voastre prin trup.

Adevărații voștri frați sînt toți aceia care ascultă de voința Tatălui vostru Ceresc și a Maicii voastre Pămîntești, și nu frații voștri de sînge. Adevăr zic vouă, că adevărații voștri frați după voința Tatălui Ceresc și a Maicii Pămîntești, vă iubesc de o mie de ori mai mult decît frații voștri de sînge. Căci de la Cain și Abel din ziua cînd frații de sînge au încălcat voința lui Dumnezeu, nu mai există frăție adevărată de sînge. Frații se poartă ca străini față de frații lor. Iată pentru ce vă spun să iubiți pe adevărații voștri frați după voința lui Dumnezeu de o mie de ori mai mult decît frații voștri de sînge.

Căci Tatăl vostru Ceresc este iubire.

Căci Maica voastră Pămîntească este iubire.

Căci Fiul Omului este iubire.

Prin iubire Tatăl Ceresc, Maica Pămîntească și Fiul Omului sînt una. Căci duhul Fiului Omului a fost creat de duhul Tatălui Ceresc și trupul său din trupul Maicii Pămîntești. Luați aminte și fiți drepți cu duhul Tatălui vostru Ceresc și trupul vostru întocmai ca al Maicii voastre Pămîntești. Iubiți pe Tatăl vostru Ceresc așa cum vă iubește el sufletul, iubiți pe Maica voastră Pămîntească așa cum vă iubește Ea trupul. Iubiți pe adevărații voștri frați așa cum îi iubesc Tatăl vostru Ceresc și Maica voastră Pămîntească. Atunci Tatăl vostru Ceresc vă va da duhul Său cel Sfînt și Maica voastră Pămîntească trupul Său cel Sfînt. Atunci Fiii Oamenilor ca frați adevărați, se vor iubi unii pe alții, așa cum au fost iubiți de Tatăl lor Ceresc și de Maica lor Pămîntească. Atunci ei vor deveni unii pentru alții adevărați alinători de suflete, atunci vor dispare de pe pămînt toate relele și toate tristețile, și va fi iubire și bucurie pe Pămînt. Pămîntul se va asemăna atunci cerurilor și împărăția lui Dumnezeu va sosi. Apoi Fiii Oamenilor își vor împărți moștenirea lor cerească, împărăția lui Dumnezeu. Căci ei trăiesc în Tatăl Ceresc și Maica Pămîntească, și Tatăl Ceresc și Maica Pămîntească trăiesc în ei. Și atunci cu împărăția lui Dumnezeu se va ajunge al sfîrșitul timpului, căci iubirea Tatălui Ceresc dă tuturor viață veșnică în împărăția lui Dumnezeu. Căci iubirea este veșnică. Iubirea este mai tare decît moartea.

Chiar dacă eu vorbesc limba oamenilor și a îngerilor, dar nu am iubire, sînt ca alămurile sunătoare sau chimvalul care răsună. Chiar dacă prezic viitorul, dacă cunosc toate secretele și am toată înțelepciunea, chiar dacă am o credință puternică, cu care pot mișca munții, dacă nu am iubire, eu sînt nimic. Și chiar dacă împart toate bunurile mele săracilor și le dau tot ce am primit de la Tatăl meu Ceresc, și dacă nu am iubire, eu nu voi obține nici o fărîmă de înțelepciune. Iubirea este răbdătoare, iubirea este tandră. Iubirea nu este invidioasă, ea nu face rău, ea nu cunoaște nici orgoliu, nu este crudă, niciodată nu este egoistă, ea este înceată la mînie, ea nu-și imaginează necredința, nu se bucură de nedreptate, ci de dreptate. Iubirea apără totul, iubirea crede în toți, iubirea speră totul, iubirea suferă totul; niciodată ea nu se lasă; scrierile și cuvintele pier, cunoașterea dispare, dar iubirea rămîne. Noi trăim în parte în greșeală și în parte în adevăr, dar cînd se va ajunge la împlinirea adevărului, tot ce este neadevăr va fi șters. La vîrsta copilăriei omul vorbește ca un copil, gîndește ca un copil, înțelege ca un copil. Devenind om el lasă aceste vederi copilărești, pentru că noi vedem ca printr-o sită și prin cugetări neghioabe. Cunoașterile noastre sînt numai fărîme în prezent, dar cînd vom ajunge în fața lui Dumnezeu nu vom cunoaște adevărul în parte, ci după cum ne va învăța El. În prezent ne rămîn acestea trei: credința, speranța și iubirea, dar cea mai mare dintre ele este iubirea.

Și acum eu vă vorbesc în limbajul lui Dumnezeu cel Viu, prin Duhul Sfînt al Tatălui nostru Ceresc. Încă nu este vreunul printre voi ca să poată înțelege tot ce vă spun acuma. Aceia care vă tălmăcesc Scripturile vă vorbesc într-o limbă moartă, a oamenilor morți, prin trupul lor bolnav și muritor, toți oamenii pot să le înțeleagă, deoarece toți oamenii sînt bolnavi și toți sînt în moarte. Nici unul nu zărește lumina vieții. Orbul îl conduce pe orb pe căile întunecate ale păcatului, ale bolii și ale suferinței pînă ce toți sfîrșesc a cădea în abisul morții.

Eu sînt trimis de Tatăl pentru a face să strălucească în fața voastră lumina vieții. Lumina se aprinde de la sine și împrăștie tenebrele, în timp ce tenebrele ignoră lumina. Am multe lucruri să vă spun, dar voi încă nu le puteți înțelege căci ochii voștri sînt obișnuiți cu tenebrele, lumina deplină a Tatălui Ceresc v-ar orbi. De aceea, voi nu puteți încă înțelege ceea ce vă spun eu cu privire la Tatăl Ceresc care m-a trimis la voi. De aceea, urmați mai întîi Legile Maicii voastre Pămîntești despre care v-am vorbit. Cînd îngerii Săi vor fi purificat și regenerat trupurile voastre, cînd ei vor fi întărit ochii voștri, veți fi capabili să suportați lumina orbitoare a Tatălui Ceresc. Cînd veți ajunge să fixați fără a clipi, strălucirea soarelui la prînz, veți putea privi lumina orbitoare a Tatălui vostru Ceresc, lumină de mii de ori mai strălucitoare decît mii de sori. Cum ați putea contempla lumina Tatălui vostru Ceresc, cînd voi nu puteți încă suporta strălucirea soarelui arzător.? Credeți/mă, soarele este comparabil cu lumina unei lumînări pe lîngă soarele adevărului al Tatălui vostru Ceresc. Trăiți în credință, speranță și iubire. Adevăr zic vouă, că veți fi răsplătiți. Dacă voi credeți în cuvintele mele, credeți de asemenea și în ale Aceluia care m-a trimis, Domnul tuturor și căruia toate lucrurile îi sînt posibile, căci tot ceea ce este imposibil oamenilor, le reușește cu Dumnezeu. Dacă voi credeți în îngerii Maicii voastre Pămîntești și dacă voi urmați Legile Sale, credința voastră vă ca susține și voi nu veți cunoaște niciodată boala. Sperați de asemenea în iubirea Tatălui vostru Ceresc, căci acela care are încredere în El, nu va fi niciodată dezamăgit și nu va cunoaște moartea.

Iubiți-vă unii pe lații căci Dumnezeu este iubire, astfel îngerii Săi vor ști că voi mergeți pe căile Sale, aceștia vor veni la voi și vă vor servi. Și Satana, cu toate păcatele sale, cu toate bolile sale și toate murdăriile sale va părăsi trupul vostru. Mergeți, feriți-vă de păcate, botezați-vă voi înșivă pentru a renaște și nu mai păcătuiți.”

Apoi Iosius se ridică. Toți rămaseră așezați, pătrunși de puterea cuvintelor sale. Luna plină apăru printre norii destrămați și scăldă pe Învățător în lumina sa. Scînteieri țîșneau din părul său, stînd drept în mijlocul lor în lumina lunii. El părea să plutească deasupra pămîntului. Nimeni nu mișcă, nimeni nu scoase un sunet. Nimeni nu-și dădea seama de timpul care se scursese, căci timpul se oprise. Apoi Învățătorul și-a întins mîinile și le-a zis: ,,Pace vouă!” Și astfel îi părăsi tot așa de lin ca briza ușoară care făcea să freamăte frunzele arborilor.

Un timp îndelungat ei rămăseseră nemișcați, și apoi, unul după altul, ei își reveniră ca după un vis îndelungat. Nimeni nu vroia să pleca ca și cum cuvintele Învățătorului care îi părăsise, continuau să răsune în urechile lor, ca și cum ei încă ar mai fi auzit o muzică fermecată. În cele din urmă, totuși cu sfială, unul din ei spuse: ce bine e să fii aici!

Un altul adăugă: ,,Dacă s-ar putea ca această noapte să nu se mai sfîrșească.”

Alții, de asemenea: ,,Dacă el ar fi vrut să rămînă tot timpul cu noi. El este Mesagerul Adevărului trimis de Dumnezeu, căci el a semănat speranța în inimile noastre.”

Nimeni nu se gîndea să se ducă acasă. Ei ziceau: ,,u nu mă întorc la casa mea unde totul este sumbru și fără bucurie. Pentru ce să mă înapoiez într-un loc unde nimeni nu mă iubește?”

Așa vorbeau între ei, căci erau aproape toți săraci, șchiopi, orbi, schilozi, cerșetori, fără cămin, disprețuiți din cauza mizeriei lor, numai mila pe care o stîrneau le permiteau să găsească refugiu pentru cîteva zile în unele locuințe. Iar aceia dintre ei care aveau casă și familie spuneau: ,,Noi de asemenea vrem să rămînem cu voi.” Căci fiecare simțea cum cuvintele Învățătorului care tocmai plecase, au făcut legături nevăzute între oamenii din grup. Toți simțiseră că au renăscut și, cu toate că luna era ascunsă după nori, ei vedeau deschizîndu-se în fața lor o lume de lumină. În inimile tuturor acestor oameni îmbobociră minunate flori ale unei frumuseți sublime, florile bucuriei.

Cînd soarele se ridică la orizont, toți îl întîmpinară ca pe un mesaj anunțînd venirea împărăției lui Dumnezeu. Cu fața radiind de fericire, ei merseră la întîlnirea cu îngerii lui Dumnezeu.

Și numeroși bolnavi urmară sfaturile învățătorului și se duseră pe malul rîului susurînd. Ei se descălțară și se dezbrăcară, ajunară lăsîndu-se Îngerilor Aerului, Apei și Soarelui care îi îmbrățișară, luară în stăpînire trupurile lor atît de dinafară cît și pe din lăuntru. Și toți și-au văzut relele, păcatele și necurățenia părăsindu-i în grabă. Și răsuflarea unora deveni tot atît de urît mirositoare ca și scîrna; alții avură o scurgere de salivă și vomitară resturi cu un miros dezgustător. La unii scurgerea murdăriei se făcea pe gură, la alții pe nas, prin ochi sau urechi. Uni vedeau o sudoare puturoasă ieșind din toată pielea. Pe mai muli au apărut puroaie mari care miroseau urît, din trupul unora se scurgea mereu udul, la alții acesta era mai îngroșat, iar la alții era de culoare roșie. Cei mai mulți aveau forfoteli îngrozitoare în burtă cu ieșiri de aere puturoase care îi îngrozea pe ceilalți.

Și cînd ei se botezară singuri, Îngerul Apei intră în trupul lor și atunci se scurseră toate răutățile și toate murdăriile păcatelor trecute, cum cade o cascadă de la munte, tot așa, din corpurile lor, se scurseră fel de fel de urdori și mizerii îngrozitoare. Și pămîntul unde s-a răspîndit acest șuvoi a fost murdărit și mirosul a devenit atît de îngrozitor că nimeni nu rezista să stea în acel lor. Și dracii părăsiră măruntaiele lor sub formă de nenumărați viermi care se zvîrcoleau cu furie în acest mîl puturos și otrăvitor, fiindcă erau eliminați din măruntaiele fiilor oamenilor de către Îngerul Apei. Și asupra acestor viermi a coborît apoi puterea îngeruli Soarelui/ Și ei pieriră în zvîrcoliri, nimiciți de Îngerul Soarelui. Toți tremurară de groază cînd văzură toate aceste nenorociri ale Satanei de care îi eliberară îngerii. Și ei mulțumiră apoi lui Dumnezeu pentru a le fi trimis îngeri Săi, să-i salveze.

Și erua unii chinuiți de mari dureri, de care nu putuseră scăpa, și neștiind ce să facă ei se hotărîră să trimită un mesager către Iosius pentru a-l ruga să revină.

Abia plecară doi dintre ei pentru a-l căuta, că văzură pe Învățător apropiindu-se pe malul rîului. Inimile lor se umplură de speranță și bucurie cînd auziră salutul său: ,,Pace vouă!”

Numeroase erau întrebările pe care ei doreau să i le pună dar, spre marea lor mirare, rămaseră tăcuți, nu le venea nici un gînd în minte. Atunci Iosius le-a zis: ,,Am venit pentru că aveți nevoie de mine”.Și ei au răspuns: ,,Da Învățătorule, avem nevoie de tine, scapă-ne de durerile noastre.”

Atunci Iosius le-a vorbit în pilde: ,,Noi sîntem asemănători fiului risipitor care timp de numeroși ani s-a dedat chefurilor și băuturii, petrecîndu-și cu prietenii săi, toate zilele în orgii și desfrîu. În fiecare săptămînă, fără ca tatăl său să știe, el lua noi împrumuturi și risipea totul în cîteva zile. Cămătarii îi dădeau mereu noi sume de bani pentru că tatăl său avea mari bogății și plătea de fiecare dată cu răbdare, datoriile fiului său. A fost în van ca tatăl său să încerce prin cuvinte blînde să schimbe felul fiului său. El nici nu asculta îndemnurile tatălui său de a renunța la dezmăț, pentru a merge în cîmp să supravegheze munca servitorilor. De fiecare dată fiul promitea tot ce i se cerea pentru că datoriile îi fuseseră plătite, dar chiar de a doua zi, el începea vechea viață. Și timp de mai bine de șapte ani el persistă în această viață destrăbălată. Dar în cele din urmă tatăl său își pierdu totuși răbdarea și refuză să mai plătească cămătarilor datoriile fiului său. «Dacă voi continua să plătesc de fiecare dată, nu va mai exista sfîrșit pentru păcatele fiului meu.»Atunci cămătarii înșelați, în furia lor îl prinseră pe fiul risipitor pentru a-l face sclavul lor, așa ca prin muncă silnică să poată să le înapoieze banii care au fost dați cu camătă. Și atunci festinurile, bețiile și dezmățurile zilnice s-au terminat pe dată. De dimineață pînă seara, cu sudoarea frunții sale, fiul trebuia să stropească cîmpurile, și el suferea în tot trupul din cauza acestei munci cu care nu era obișnuit. El trebuia să se hrănească doar cu pîine uscată, neavînd altceva pentru a o înmuia decît lacrimile sale. După ce s-a străduit în căldură și oboseală timp de trei zile, el i-a spus stăpînului său: ,,Dar e nu voi putea niciodată suporta această viață mai mult de șapte zile. Fie-ți milă de mine, căci toate mădularele mă ard și mă dor!” Cămătarul îi strigă: ,,Muncește! Timp de șapte ani ți-ai risipit zilele și nopțile în orgii, acum tu trebuie să muncești timp de șapte ani. Nu își voi ierta nimic, pînă tu nu îmi vei fi înapoiat datoriile tale pînă la ultima drahmă.

Și disperat, cu mădularele chinuite de dureri, fiul se întoarse la cîmp pentru a-și continua munca. Cînd sosi cea de-a șaptea zi, ziua de odihnă în timpul căreia nimeni nu lucra, el abia se mai putea ține pe picioare, atît de mari erau durerile și oboseala. Atunci, adunîndu-și puterile ce îi mai rămăseseră, se îndreptă către locuința tatălui său, mergînd clătinindu-de. Aruncîndu-se la picioarele tatălui său îu spuse: «Tată, crede-mă și iartă-mi toate greșelile mele. Își jur că niciodată nu voi mai trăi în orgii, eu voi fi de acum înainte un fiu ascultător în toate privințele. Eliberează-mă din ghearele asupritorului meu.Tată, privește mădularele mele chinuite și nu-ți mai înăspri inima!» Atunci lacrimi țîșniră din ochii tatălui, îl luă pe fiul său în brațe și- zise: «Să ne veselim căci astăzi o mare bucurie ne-a fost dată; fiul meu iubit pe care îl pierdusem, în sfîrșit s-a regăsit.» El îl îmbrăcă în cele mai frumoase haine și tot timpul zilei își sărbătoriră bucuria. A doua zi dimineață, tatăl îl dădu fiului un sac cu bani ca să-și plătească toate datoriile. Cînd fiul reveni acasă, tatăl său îi spuse: «Fiul meu, vezi cît este de ușor ca printr-o viață de orgii să devii dator pentru care trebuie să muncești șapte ani de muncă grea.» Iar acesta răspunse: «Tată, este deja foarte greu pentru a plăti datoriile pentru șapte zile.» Atunci tatăl își atenționă fiul: «Numai această dată ți-a fost permis să-ți plătești datoriile în numai șapte zile în loc de șapte ani. Restul ți-a fost iertat. Dar vezi ca în viitor să nu te îndatorezi din nou, Căci te asigur, tatăl tău nu te va mai ierta încă odată pentru că tu ești fiul său, Pentru orice datorie tu va trebui să muncești din greu timp de șapte ani sau cum este prevăzut în legile noastre.»

Tată, din această zi eu voi fi fiul tău ascultător și iubitor și nu voi mai face nici o datorie, căci am învățat cît este de greu s-o plătești.

Fiul se duse pe cîmpurile tatălui său și a supravegheat de atunci înainte, în fiecare zi, munca lucrătorilor. Niciodată el nu impunea o muncă prea chinuitoare lucrătorilor, căci el își amintea de propria sa suferință. Anii trecură: grație chibzuinței sale, el mări averea care îi fusese încredințată și-i aduse tatălui său de zece ori mai mult decît risipise în cei șapte ani de orgii.

«Fiule, eu văd că toate bunurile mele sînt pe mîini bune. Eu își dau ție toate turmele mele, casa mea, terenurile mele și averile mele. Acestea să fie moștenirea ta, continuă să le înmulțești ca eu să mă pot bucura de tine.» Cînd fiul primi moștenirea de la tatăl său, el plăti datoria tuturor cămătarilor săi, care nu puteau s-o plătească, căci el nu uitase că lui îi fusese iertată atunci cînd n-a putut-o plăti. Și Dumnezeu îi binecuvîntă, dăruindu-i o viață lungă cu mulți copii și multe bogății în turme, pentru că el se purta bine cu toți servitorii.”

Apoi Învățătorul le-a spus bolnavilor care îl înconjurară: ,,V-am vorbit în pilde ca voi să puteți înțelege mai bine Cuvîntul lui Dumnezeu. Cei șapte ani de dezmăț, de beții și orgii reprezintă păcatele trecutului. Satana este cămătarul cel rău. Datoriile sînt bolile. Munca chinuitoare arată durerile. Fiul risipitor sînteți voi înșivă. Plata datoriilor se face gonind din voi dracii și bolile pentru a vă vindeca trupul. Sacul de bani primit de la tatăl este puterea eliberatoare a îngerilor. Tatăl este Dumnezeu. Averile tatălui sînt pămîntul și cerul. Servitorii tatălui sînt îngerii. Cîmpurile tatălui reprezintă lumea care va fi făcută împărăția cerurilor dacă Fiii Omului vor munci în comuniune cu îngerii Tatălui Ceresc. Căci, adevăr zic vouă, este mai bine ca fiul să-l asculte pe tatăl său și să supravegheze pe servitorii tatălui său în cîmp, decît să devină dator cămătarului cel rău și să fie forțat să muncească cu sudoarea frunții sale, ca un sclav, pentru a-și plăti toate datoriile, Este de dorit de asemenea ca Fiii Omului să se supună Legilor Tatălui lor Ceresc și să lucreze împreună cu îngerii Săi în împărăția Sa, decît să devină datori Satanei, stăpînul morții, maestrul tuturor păcatelorși al tuturor bolilor, și să trebuiască să-și plătească păcatele prin dureri și sudoare. Adevăr zic vouă, mari și numeroase sînt păcatele voastre. Ani îndelungați voi ați trăit în ispitele Satanei. Ați fost lacomi, băutori, destrăbălați și datoriile voastre s-au tot adunat. Și acu voi trebuie să plătiți datoria, și plata este chinuitoare și grea. Nu vă neliniștiți chiar de la începutul celei de-a treia zile, cum a făcut fiul risipitor, ci, așteptați cu răbdare cea de-a șaptea zi care este sfîntă: prezentați-vă atunci cu inima umilă și supusă în fața Tatălui vostru Ceresc ca El să vă ierte păcatele și să vă plătească datoriile făcute. Adevăr zic vouă, Tatăl vostru Ceresc, vă iubește cu o iubire infinită, căci el de asemenea vă lasă să plătiți în șapte zile, datoriile voastre de șapte ani. Acelora care trebuie să plătească datorii de șapte ani, dar plătesc cinstit și perseverent pînă în ziua a șaptea, Tatăl Ceresc le va ierta datoriile pentru toți acești șapte ani.”

Un bolnav care suferea de dureri cumplite întrebă: ,,Dar dacă noi am păcătuit de șapte ori șapte ani?”

Învățătorul răspunse: ,,Chiar și în acest caz Tatăl vostru Ceresc vă va ierta datoriile voastre în de șapte ori șapte zile. Fericiți acei care vor stărui pînă al capăt, căci dracii Satanei scriu într-o carte toate faptele voastre rele, cartea trupurilor voastre și a sufletelor voastre. Adevăr zic vouă, nu este nici o faptă vinovată care să nu fie scrisă și aceasta încă de la începutul lumii, înainte chiar de Tatăl nostru Ceresc. Ori, dacă este cu putință de a scăpa de legile făcute de regi, nici unul dintre Fiii Oamenilor nu va scăpa de cele făcute de Sîntu. Cînd veți apărea în fața lui, dracii Satanei vor depune ca mărturie împotriva voastră, din cauza faptelor voastre, și Dumnezeu va vedea faptele vostre înscrise în cartea trupurilor voastre și a sufletelor voastre, și inima Sa se va întrista. Dacă voi vă căiți de păcatele voastre, și dacă prin post și rugăciune chemați îngerii lui Dumnezeu, fiecare zi pe care continuați să o petreceți în post și rugăciune vă va fi trecută de îndată, și îngerii lui Dumnezeu vor șterge din cartea trupurilor voastre și a sufletelor voastre un an de fapte rele. Și cînd ultima pagină va fi astfel ștearsă de toate păcatele voastre, ea devenind curată, puteți să vă prezentați în fașa lui Dumnezeu, iar Dumnezeu se va bucura în inima Sa, și vă va ierta toate păcatele. El vă va elibera din ghearele Satanei și de suferință. El vă va primi în sălașul său și va porunci servitorilor Săi și îngerilor Săi să dea ascultare chemărilor voastre. El vă va dărui o viață lungă și nu veți mai simți niciodată încercările bolilor. Dacă, începînd din aceste clipe, vă veți petrece zilele îndeplinind lucrările lui Dumnezeu, îngerii Lui vor înscrie toate faptele voastre bune și cartea trupurilor și sufletelor voastre. Adevăr zic vouă, nici o faptă bună nu va rămîne necunoscută lui Dumnezeu și aceasta încă de la începutul lumii. Căci de la regii și guvernatorii voștri veți aștepta în zadar recunoașterea voastră, în timp ce Dumnezeu recunoaște totdeauna faptele voastre bune.

Și cînd veți apărea în fața Sa, îngerii vor fi martorii voștri pentru faptele bune. Și Dumnezeu le va vedea înscrise în trupurile voastre și în sufletele voastre și se va bucura de acestea. El va binecuvînta trupurile voastre, sufletele voastre și faptele voastre bune, dîndu-vă ca moștenire împărăția Sa pămîntească și cerească, ca voi să găsiți în aceasta viața veșnică. Fericit este acela care poate intra în împărăția lui Dumnezeu, pentru că el nu va mai cunoaște moartea.”

După aceste cuvinte se făcu o mare tăcere. Și aceia cae erau descurajați, găsiră în aceste cuvinte o nouă putere, ei vor continua să postească și să se roage. Bolnavul care vorbise primul îi zise: ,,Eu voi stărui pînă în a șaptea zi.”

Și de asemenea cel de0al doilea spuse: ,,Eu, de asemenea, voi stărui pînă la de șapte ori șapte zile.”

Iosius le-a răspuns: ,,Fericiți cei care se îndîrjesc pînă la capăt, căci ei vor moșteni pămîntul.”

Unii dintre bolnavi nu se mai putea ține pe picioare; ei reușiră cu chinuri să se tîrască în fața lui Iosius și să-l roage: ,,Învățătorule, sîntem chinuiți de durere, spune-ne ce trebuie să facem.” Ei îi arătară picioarele lor strîmbe și noduroase și îi spuseră: ,,Îngerii Aerului, Apei și Soarelui nu ne-au ușurat durerile. Totuși noi ne-am botezat noi înșine, am postit și ne-am rugat, noi am urmat sfaturile tale în toate privințele.”

Învățătorul le spuse: ,,Adevăr zic vouă, oasele voastre vor fi vindecate. Nu pierdeți curajul. Apropiați-vă mai bine de Îngerul Pămîntului, vindecătorul oaselor, căci ele vin din pămînt și în pămînt se vor întoarce.” El le arătă cu brațul un loc lîngă malul rîului unde scurgerea apei și căldura soarelui făcură pămîntul în mîl. ,,Băgați picioarele voastre în mîl astfel ca Îngerul Pămîntului să poată alunga din oasele voastre toate murdăriile și toate bolile. Veți vedea pe Satana și toate durerile voastre fugind în grabă de îmbrățișarea Îngerului Pămîntului; nodurile oaselor voastre și toate durerile vor dispare și picioarele vor fi întărite.”

Bolnavii urmară aceste sfaturi știind că vor fi vindecați. Mai erau încă acolo alții care îndurau suferințe teribile, cu toate că persistaseră în ajunarea lor. Arși de o căldură puternică, ei erau la capătul puterilor. Cînd ei căutau să se ridice din locurile lor de suferință pentru a merge la Învățătorul iubirii, capul lor se răsucea, ca și cum ar fi fost scuturat de un vînt puternic; de cîte ori încercau să se ridice, cădeau din nou la pămînt.

Atunci Iosius merse spre ei și le zise: ,,Voi suferiți, căci Satana și bolile lui chinuie trupul vostru. Dar nu vă temeți, căci puterea lor asupra voastră se apropie de sfîrșit. Căci Satana este asemenea hoțului mînios care a intrat în casa vecinului său, pe cînd acesta era plecat, cu gîndul de a-i fura bunurile. Dar, anunțat, vecinul se întoarce în fugă acasă. Hoțul care deja adunase tot ce-i plăcuse, îl vede pe stăpîn alergînd în goană. Furios că nu poate lua ceea ce-și alesese, el încercă să spargă și să distrugă totul, astfel ca nici celălalt să nu se bucure de bunurile sale. Dar stăpînul casei intră imediat și îl împiedică pe vecinul cel rău să-și ducă gîndurile la îndeplinire, el îl prinse și îl dădu afară din casă. Adevăr zic vouă, așa face Satana cînd ia în stăpînire trupurile voastre care sînt sălașul lui Dumnezeu. El pune stăpînire pe tot ce jinduiește: răsuflarea voastră, sîngele vostru, oasele voastre, carnea voastră, măruntaiele voastre, ochii voștri și urechile voastre. Totuși prin postirea voastră și prin rugăciuni, voi ați chemat stăpînul trupului vostru și înerii Săi. Văzînd revenind adevăratul stăpîn al trupului vostru, Satana știe că sfîrșitul domniei lui se apropie de sfîrșit. În furia sa, el își arată pentru ultima dată puterea sa drăcească pentru a distruge trupul vostru înaintea sosirii Stăpînului. Iată pentru ce el vă chinuie atît de îngrozitor, pentru că el simte că i se apropie sfîrșitul. De asemenea, inimile voastre să nu se mai tulbure, pentru că îngerii lui Dumnezeu vor apare de îndată pentru a-și ocupa din nou locurile lor și de a-l face în templul lui Dumnezeu. Ei îl vor prinde pe Satana pentru a-l alunga din trupurile voastre împreună cu toate bolile sale și toate murdăriile sale. Și veți fi fericiți pentru că voi veți primi darul horărîrii voastre, fiind scăpați pentru totdeauna de boală.”

Printre cei care ascultaseră pe Învățătorul iubirii, era unul care suferea încă mai mult decît ceilalți. Trupul său era tot atît de uscat ca un schelet iar pielea tot atît de galbenă ca o frunză de toamnă. În marea lui slăbiciune el nu putea, chiar ajutîndu-se de mîini, să se tîrască pre Iosius. El se mulțumi să-l strige de departe: ,,Învățătorule, ai milă de mine, căci de cînd este lumea nimeni n-a îndurat dureri ca mine. Știu că tu ești cu adevărat un Trimis al lui Dumnezeu și cînt sigur că dacă tu vrei, poț să gonești pe Satana din trupul meu într-o clipă. Îngerii lui Dumnezeu nu trebuie să asculte de Trimisul lui Dumnezeu? Vino Învățătorule și gonește pe Satana din trupul meu, căci el se dezlănțuie în mine și teribile sînt torturile lui.”

Și Iosius i-a răspuns: ,,Satana te chinuie așa pentru că tu ai ajunat deja multe zile și nu i-ai mai plătit tributul său. Tu nu-l mai hrănești cu toate scîrboșeniile cu care, pînă în prezent, tu ai murdărit templul sufletului tău. Tu îl chinuiești prin foame, în furia lui, el se răzbună. Nu te teme, căci adevăr îți spun, Satana va fi gonit înainte ca să fie distrus trupul tău, pentru că, de cînd ai început tu să ajunezi și să te rogi, îngerii lui Dumnezeu apără trupul tău, din acea clipă. Satana a pierdut puterea de a te distruge. Furia lui este neputincioasă, fără putere asupra îngerilor lui Dumnezeu.”

Atunci toți se apropiară de Iosius, implorîndu-l cu ardoare: ,,Învățătorule, fie-ți milă de el, căci el suferă mai mult decît noi toți, și dacă tu nu gonești pe Satana din el de îndată, ne teme că nu va mai apuca ziua de mîine.”

Iosius le-a răspuns: ,,Mare este credința voastră. Fie după voia voastră, veți vedea chipul înspăimîntător al Satanei și puterea Fiului Omului. Voi goni din tine pe puternicul Satana prin puterea Mielului Nevinovat al lui Dumnezeu. Pentru că Duhul Sfînt al lui Dumnezeu îl face pe cel slab mai puternic decît cel mai puternic.” Și Învățătorul începu să mulgă o oaie care păștea pe pășune. El vărsă laptele pe nisipul încălzit de razele soarelui zicînd: ,,Iată, puterea Îngerului Apei a intrat în acest lapte. Acum puterea Îngerului Luminii Soarelui va intra de asemenea.” Laptele începu să fiarbă datorită căldurii soarelui. ,,Și, iată, Îngerul Apei și Îngerul Soarelui se vor uni cu Îngerul Aerului.”

Aburii laptelui, începură să se ridice ușor în aer. Și spuse bolnavului: ,,Vino și respiră prin gură puterile Îngerului Apei, Soarelui și Aerului ca să poată pătrunde în trupul tău și să gonească departe pe Satana.” Și bolnavul pe care Satana îl chinuia, începu să respire adînc din aburii albicioși pentru a-i face să pătrundă în el.

,,Satana va părăsi trupul tău de îndată, căci el este înfometat de trei zile, negăsind în tine hrană. El va ieși din tine pentru a-și potoli foamea cu acest lapte încălzit la soare, sub formă de aburi pregătit pentru el, pentru că acest aliment îi place mult. El îi va simți mirosul și nu va putea să reziste foamei care deja îl chinuie de trei zile. Atunci Fiul Omului îi va distruge trupul pentru a nu mai putea să chinuiască pe nimeni.”

Atunci trupul bolnavului fu apucat de tremurături și călduri, el vru să vomite dar nu putu. Aerul îi lipsea, el căuta cu disperare să respire și se prăbuși în brațele Învățătorului.”

,,Acum Satana va părăsi acest trup. Priviți-l!” Și el arătă gura deschisă a bolnavului. Atunci toți văzură cu uimire și cu groază pe Satana ieșind sub chipul unui vierme înspăimîntător care se îndrepta spre aburii de lapte. Iosius luă apoi două pietre ascuțite în mîini pentru a zdrobi capul Satanei, apoi trase afară din trupul bolnavului, hoitul întreg al dihaniei care era aproape tot atît de lung cît statul unui om. De îndată bolnavul începu să respire și durerile sale încetară. Plină de groază, mulțimea privea trupul abominabil al Satanei.

,,Vezi ce animal scîrbos ai purtat și hrănit în trupul tău timp de ani de zile. Eu l-am scos și l-am omorît pentru a nu te mai chinui niciodată. Mulțumește-i lui Dumnezeu care a lăsat ca îngerii Săi să te elibereze și pe viitor nu mai păcătui, ca Satana să nu mai ia din nou în stăpînire trupul tău. Fie ca de azi înainte, trupul tău să devină templul închinat lui Dumnezeu.”

Cuvintele și puterea lui Iosius îi impresionară pe toți profund și îi spuseră: ,,Cu adevărat tu ești un Trimis al lui Dumnezeu și tu cunoști toate tainele Sale.”

Învățătorul le-a răspuns: ,,Iar voi fiți Fiii adevărați ai lui Dumnezeu ca să vă împărtășiți de asemenea din puterea Sa și să fiți inițiați în cunoașterea tainelor Sale. Căci înțelepciunea și puterea nu pot veni decît din iubirea lui Dumnezeu. Iubiți deci din toată inima voastră și din tot sufletul vostru pe Tatăl vostru Ceresc și pe Maica voastră Pămîntească. Serviți-i, dacă vreți ca la rîndul lor îngerii Lor să se pună în slujba voastră; faceți în așa fel ca toate faptele voastre să fie închinate lui Dumnezeu. Nu hrăniți pe Satana, căci plata păcatelor este moartea, în timp ce în Dumnezeu se află răsplata binelui, iubirea, care este cunoașterea și puterea vieții veșnice.”

Apoi toți îngenuncheară ca să mulțumească Învățătorului pentru iubirea sa.

Iar Iosius plecă promițîndu-le: ,,Eu voi reveni către toți acei care se învrednicesc în rugăciuni și post pînă în ziua a șaptea. Pace vouă!”

Bolnavul pe care Învățătorul l-a scăpat de Satana se ridică, fiindcă forța vieții pătrunsese din nou în el și orice durere îl părăsise. El respira liber și ochii săi își căpătară strălucirea. El îngenunche pe locul unde stătuse Învățătorul și sărută plîngînd urmele pașilor săi.

Pe malul rîului mulți bolnavi începură să ajuneze și să se roage cu îngerii lui Dumnezeu, timp de șapte zile și șapte nopți. Și, pentru a fi urmat sfaturile Învățătorului, mare fu răsplata lor. La începutul celei de-a șaptea zile, îi părăsi orice durere. Cum soarele se ridica în zare luminînd pămîntul, ei îl văzură pe Învățătorul iubirii venind către ei din munți, cu capul înrăzat de lumina soarelui răsărind.

,,Pace vouă!” În cea mai adîncă tăcere ei îngenuncheară în fața Învățătorului și îi atinseseră marginea mantiei sale, ca semn de mulțumire penru vindecarea lor.

,,Nu mie trebuie să-mi mulțumiți, ci Maicii voastre Pămîntești care v-a trimis îngerii Săi vindecători. Mergeți și nu mai păcătuiți ca să nu deveniți din nou prada bolilor. Facți în așa fel ca îngerii vindecători să rămînă paznicii voștri.

Ei îi răspunseră: ,,Unde trebuie să mergem, spune-ne tu care porți cuvintele vieții veșnice, spune-ne care sînt păcatele pe care nu trebuie să le mai comitem pentru a nu mai cunoaște niciodată boala?”

Iosius răspunse: ,,Fie după credința voastră!” Și el se așeză în mijlocul lor spunîndu-le: ,,Li s-a spus strămoșilor voștri: «Respectați pe Tatăl vostru Ceresc și Maica voastră Pămîntească și urmați poruncile Lor ca zilele voastre să fie îndelungate pe pămînt.» Îndată după această poruncă li s-a dat o a doua: «Să nu ucizi.» Căci viața a fost dată de către Dumnezeu și ceea ce Dumnezeu a dat nu îi este îngăduit omului de a lua. Adevăr zic vouă, tot ce trăiește pe pămînt vine de la o Mamă unică. Iată pentru ce acela care ucide, își ucide fratele. De la acest ucigaș, Maica Pămîntească își va întoarce fața Sa. Ea îl va lipsi de sînul Sau dătător de viață și îngerii săi vor fugi de la el: Satana va locui în trupul său. Carnea animalelor ucise va deveni propriul său mormînt. Căci adevăr zic vouă, acela care ucide, se ucide pe el însuși și acela care mănîncă carnea animalelor ucise, mănîncă trupul morții. În sîngele lor, fiecare picătură din sîngele victimelor va deveni otravă, în respirația lor, respirația le va deveni urît mirositoare, în carnea lor, carnea le va deveni buboaie pline de puroi, în oasele lor, oasele lor se vor pietrifica, în măruntaiele lor, acestea vor putrezi, în ochii lor, aceștia se vor acoperi de albeață și în urechile lor, din ele vor curge mereu mizerii. Moartea lor va deveni moartea sa. Numai dacă-L serviți pe Tatăl Ceresc, datoriile voastre se șapte ani vă vor fi iertate în șapte zile. Satana nu vă înapoiază nimic, va trebui să plătiți pentru tot. Ichi pentru ochi, dinte pentru dinte, mînă pentru mînă, picior pentru picior, arsură pentru arsură, rană pentru rană, viață pentru viață, moarte pentru moarte, căci răsplata păcatelor este moartea. Nu ucideți și nu mîncați niciodată carnea victimelor voastre nevinovate, dacă nu, veți deveni sclavii Satanei, aceasta este calea suferinței care duce la moarte. Petreceți-vă viața numai după voința lui Dumnezeu ca îngerii Săi să poată să vă slujească pe drumul vieții. Ascultați aceste cuvinte ale lui Dumnezeu.

Iată, v-am dat toate plantele de pe pămînt care poartă semințe și toți pomii cu fructele lor și semințele lor; acestea să fie hrana voastră. Animalele de pe pămînt, păsările din aer, animalele care se tîrăsc pe pămînt, tuturor animalelor în care există un suflet de viață, Dumnezeu le-a dat iarba verde ca hrană. Laptele animalelor care se mișcă și trăiesc pe pămînt va fi de asemenea pentru voi o hrană. La fel cum lor le dau iarba verde, vouă vă dau laptele. Dar carnea și sîngele care însuflețește animalele, voi nu trebuie să le mîncați. Vă voi cere socoteală pentru sîngele lor clocotitor, sîngele lor în care este sufletul. Vă voi cere socoteală pentru fiecare animal ucis ca și pentru sufletele oamenilor omorîți. Căci Eu, Călăuzitorul vostru Dumnezeu, sînt un Dumnezeu puternic și drept, pedepsind pe drept samavolniciile părinților care mă urăsc pînă la al treilea și al patrulea neam și arătîndu-mi îndurarea față de cei care Mă iubesc și care urmează învățămintele Mele. Iubește pe Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău și cu toată puterea ta, aceasta este prima și cea mai mare poruncă. Și a doua, care îi este asemănătoare: «Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți.» Nu sînt porunci mai mari ca aceste două.”

După ce au auzit aceste cuvinte, toți rămaseră tăcuți, apoi unul dintre ei întrebă: ,,Învățătorule ce trebuie să fac cînd văd în pădure un animal sălbatic sfîșiindu-mi fratele? Trebuie să las să piară fratele meu sau să omor animalul sălbatic? Dar dacă îl omor, nu încalc Legea?”

Iosius i-a răspuns: ,,În timpurile străvechi, li s-a zis strămoșilor voștri: «Toate animalele care se mișcă pe pămînt, toți peștii mării și toate păsările aerului au fost supuse puterii voastre.» Adevăr zic vouă, dintre toate creaturile care trăiesc pe pămînt, singurul omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. Este judecata pentru care animalele sînt pentru om și nu omul pentru animale. Nu veți încălca deci Legea dacă voi veți omorî un animal sălbatic pentru a salva viața fratelui vostru. Căci adevăr zic vouă, omul este mai mult decît un animal. Dar, acela care, fără temei, omoară un animal care nu-l atacă, fie pentru plăcerea de a-l omorî,fie pentru a-și procura carnea sa, pielea sau coarnele sale, acela făptuiește o faptă rea, căci el însuși ajunge un animal feroce. Este judecata pentru care sfîrșitul lui va semăna cu cel al animalelor ucise.”

Un altul spuse de asemenea: ,,Moșe/Moise care a fost cel mai mare în Israel, a permis părinților noștri a mînca carnea animalelor pure și a interzis numai carnea animalelor impure. Pentru ce ne interzici tu folosirea cărnii tuturor animalelor? Care este Legea care vine de la Iahwe? Este a lui Moșe sau a Dumnezeului tău?

Iosius a răspuns: ,,Dumnezeu a dat strămoșilor voștri prin Moșe, zece porunci. «Aceste porunci sînt prea grele», au spus strămoșii voștri și ei nu putură să le respecte. Plin de înțelegere pentru neamul său și nedorind ca acesta să piară, Moșeîi dădu atunci de zece ori zece porunci. Căci acela ale cărui picioare sînt tari ca muntele Sion, n-are nevoie de cîrje, dar acela ale cărui picioare sînt slăbite are nevoie de acestea pentru a merge. Și Moșe a zis lui Iahwe: «Inima mea este plină de tristețe, căci poporul meu va pieri. Căci ei sînt fără cunoaștere și nu pot înțelege poruncile tale. Ei sînt ca niște copii mici care nu înțeleg încă cuvintele tatălui lor. Permite Elohim ca să le dau alte legi ca ei să nu piară. Dacă ei nu pot fi cu tine Elohim, fă în așa fel ca ei să nu fie împotriva ta, astfel se vor menține pînă în ziua cînd vor fi copți pentru vorbele tale și cînd legile tale le vor putea fi arătate.»

Moise sparse atunci cele două table de piatră pe care erau gravate cele zece porunci și le dădu în schimb de zece ori zece porunci. Din aceste zece porunci , scribii și fariseii au făcut de o sută de ori zece porunci și au încărcat umerii voștri cu poveri zdrobitoare, poveri pe care ie înșiși n-au știut să le poarte. Cu cît poruncile sînt mai aproape de Dumnezeu, cu atî mai mic este numărul lor. Cu cît se îndepărtează de Dumnezeu, cu atît numărul lor crește. Iată pentru ce scribii și fariseii au atît de multe legi. Acelea ale Fiului Omului sînt șapte, cele ale îngerilor sînt trei, iar cele ale lui Dumnezeu se reduc la una.

Eu vă învăț numai legile pe care voi sînteți în stare să le înțelegeți pentru a deveni oameni și să urmați cele șapte Legi ale Fiului Omului. Mai tîrziu, îngerii necunoscuți ai Tatălui Ceresc vă vor arăta de asemenea Legile lor, ca în sfîrșit, Sfîntul Duh al lui Dumnezeu, să poată coborî în voi și să vă conducă la Legea Sa.”

Toți rămaseră uimiți de această înțelepciune și ziseră: ,,Continuă Învățătorule, învață-ne toate legile pe care noi sîntem în stare să le înțelegem.”

Și Iosius le-a spus: ,,Dumnezeu a dat această poruncă strămoșilor voștri: «Să nu ucideți!» Totuși inima lor era împietrită și au ucis. Atunci ca măcar ei să nu mai ucidă oameni, Moșe le-a permis să omoare animale. Dar inima strămoșilor voștri s-a împietrit și mai mult și ei omorîră fără alegere, oameni și animale. Dar, eu vă spun: Nu ucideți nici oameni, nici animale și nici alimentele pe care le duceți la gură. Căci dacă voi mîncați alimente vii, ele vă vor însufleți, dar dacă voi mîncați alimente moarte, ele vă vor omorî la rîndul lor. Căci viața vine numai din viață, iar din moarte nu iese decît moarte întotdeauna. Tot ceea ce omoară alimentele voastre, omoară de asemenea trupul vostru și tot ceea ce omoară trupul vostru, omoară de asemenea sufletul vostru.

Trupurile voastre devin ceea ce este hrana voastră, după cum sufletele vostre devin ceea ce gîndiți. Iată pentru ce voi nu trebuie să mîncați nimic din ce focul, frigul sau apa au distrus. Căci alimentele gătite, înghețate sau intrate în putrefacție ard, îngheață și putrezesc de asemenea, trupul vostru. Nu fiți ca un țăran smintit, care ar semăna pe terenul său grăunțe fierte, înghețate sau putrezite. În toamna care ar urma el n-a recolta nimic de pe terenul său și mare ar fi amărăciunea lui. Dimpotrivă, fiți ca țăranul care seamănă pe cîmpul lui grăunțe pline de viață, care ăi va înapoia însutit sămînța pe care a semănat-o. Adevăr zic vouă, trăiți numai cu focul vieții și nu tratați alimentele voastre cu focul morții, care omoară atît hrana voastră cît și trupurile și sufletele voastre.”

Cineva din mulțime întrebă: ,,Învățătorule, unde se află focul vieții?”

Alții întrebară: ,,Unde se află focul morții?”

El le răspunse: ,,Este focul care arde în afara trupurilor voastre, care este mai cald decît sîngele vostru. Cu acest foc al morții voi gătiți alimentele voastre în casele voastre și pe cîmpurile voastre. Adevăr zic vouă, același foc care distruge alimentele voastre, distruge și corpurile voastre, asemănător focului răutății care vă răvășește gîndurile și vă corupe sufletul. Căci corpul vostru este ceea ce mîncați, iar sufletul vostru este ceea ce gîndiți. Nu mîncați, deci, nimic din ceea cea fost ucis de un foc mai arzător decît focul vieții. Mîncați toate fructele pomilor, plantele cîmpurilor precum și laptele animalelor care se potrivesc cel mai bine pentru hrana voastră. Toate aceste alimente au crescut, s-au copt și au fost preparate de focul vieții, toate sînt daruri ale Maicii voastre Pămîntești. Dar nu mîncați nici unul din acele alimente care își datorează savoarea focului morții, căci sînt ale Satanei.”

Foarte mirați unii întrebară: ,,Învățătorule cum trebuie să coacem fără foc pîinea noastră cea de toate zilele?”

El le răspunse: ,,Lăsați îngerii lui Dumnezeu să pregătească pîinea vostră: umeziți mai întîi grîul vostru ca Îngerul Apei să intre în el. Apoi puneți-l la aer ca Îngerul Aerului să-l îmbrățișeze de asemenea. Lăsați-l apoi de dimineață pînă seara sub razele soarelui, pentru ca Îngerul Soarelui să coboare în el. Prin binecuvîntarea acestor trei îngeri, germenul vieții va crește rapid în grîul vostru. Apoi zdrobiți grîul vostru și faceți turte așa cum făceau părinții voștri cînd părăsiră Egiptul. Puneți-le la razele soarelui de la răsărit pînă în momentul cînd este deasupra voastră pe cer și întoarceți-le pe partea cealaltă pentru ca Îngerul Soarelui să îmbrățieze și cealaltă față și lăsați-le pînă la apusul soarelui. Sînt Îngerii Aerului, Apei și Soarelui care au făcut să se coacă grîul pe cîmpuri, ei trebuie, de asemenea, să pregătească pîinea voastră. Același soare, care grație focului vieții a făcut să crească și să se coacă boabele de grîu, trebuie să coacă pîinea voastră prin același foc. Căci focul soarelui dă viață grîului, pîinii și trupului. Dar focul morții, omoară grîul, pîinea și trupul. Dar îngerii vieții lui Dumnezeu cel Viu nu servesc decît oamenii vii, căci Dumnezeu este Dumnezeul vieții, iar nu Dumnezeul morții.

Astfel mîncați tot ce se găsește pe masa lui Dumnezeu; fructele pomilor, grăunțele și ierburile cîmpurilor, laptele animalelor și mierea albinelor. Orice alt aliment este lucrarea Satanei și aduce păcate, boli și moarte. Dimpotrivă, hrana bogată care se găsește pe masa lui Dumnezeu dă trupurilor voastre putere și tinerețe, de îndată boala va rămîne departe de voi. Din această masă a lui Dunezeu și-a luat hrana bătrînul Matusalem și adevăr zic vouă, dacă voi faceți la fel, Dumnezeul vieții vă va da, la fel ca și patriarhului, o viață îndelungată pe acest pămînt.

Adevăr zic vouă, Dumnezeul vieții este mai bogat decît toate bogățiile pămîntului, masa Sa este mai îmbelșugată și mai înzestrată decît toate celelalte mese de pe întreg pămîntul. De asemenea, în tot timpul vieții voastre mîncați la masa Maicii voastre Pămîntești și nu vă va lipsi nimic. Cînd mîncați la masa Sa, mîncați toate cele ce se găsesc acolo. Nu mai gătiți și nu mai amestecați alimentele unele cu altele, astfel ca în măruntaiele voastre să nu se facă numai putreziciune. Căci, adevăr zic vouă, aceasta este o faptă scîrboasă în ochii lui Dumnezeu.

Și nu fiți asemenea servitorului lacom care înhață mîncarea altora de pe masa stăpînului său, înfulecînd totul și amestecînd totul în lăcomia sa. Și cînd stăpînul va observa neobrăzarea, îl va goni de la masa sa, plin de mînie. Și cînd ceilalți vor fi terminat masa lor, el va aduna toate resturile și va chema pe servitorul cel lacom, zicîndu-i: «Ia acestea și le mănîncă cu porcii, căci locul tău este cu ei în coteț și nu la masa mea.»

Luați aminte și fiți cu mare grijă față de templul trupului vostru și nu-l murdăriți cu tot felul de scîrboșenii. Fiți mulțumiți cu două sau trei feluri de mîncăruri pe care le veți găsi totdeauna pe masa Maicii voastre Pămîntești, și nu fiți lacomi să înfulecați toate cele ce vedeți în jurul vostru. Adevăr zic vouă, dacă voi amestecați tot felul de alimente, în trupul vostru războaie fără sfîrșit vor avea lor, și el va fi distrus, după cum casele și împărățiile pornite una împotriva alteia aleargă la propria pieire. Pentru că Dumnezeul vostru este Dumnezeul Păcii, și nu va da niciodată sprijin acelora care se dușmănesc. Nu stîniți mînia lui Dumnezeu față de voi pentru a nu vă goni de la masa Sa și ca voi să nu fiți înghesuiți să veniți la masa Satanei unde trupul vostru va fi corupt de focul păcatelor, al bolilor și al morții.

Cînd mîncați, nu mîncați niciodată pe săturate. Fugiți de ispitele Satanei și ascultați de vocea îngerilor lui Dumnezeu. În orice clipă Satana și puterea sa vă duc în ispită că voi să mîncați din ce în ce mai mult. Trăiți prin duh, rezistați pohtelor trupului și să știți că ajunările sînt totdeauna plăcute în ochii îngerilor lui Dumnezeu. Drămăluiți deci, greutatea de mîncare ce vă este îndestulătoare și micșorați-o cu o treime.

Aveți grijă ca greutatea hranei voastre zilnice să nu fie sub o jumătate de kilă. Dar să nu depășească o kilă. Atunci îngerii lui Dumnezeu se vor pune totdeauna în slujba voastră și voi nu veți mai ajunge niciodată în sclavia Satanei și a bolilor lui.

Nu tulburați lucrarea îngerilor în trupul vostru, luînd mese peste mese. Căci adevăr zic vouă, acela care mănîncă de mai mult de două ori pe zi, zidește în el lucrarea Satanei. Îngerii luii Dumnezeu vor părsi acest trup și de îndată Satana va intra în stăpînirea lui. Mîncați numai cînd soarele este urcat cel mai sus pe cer, și a doua oară cînd apune. Astfel nu veți cunoaște niciodată boala, căci aceia car vor face după cum v-am vorbit, vor găsi binecuvîntare în ochii lui Dumnezeu. Dacă vreți ca îngerii lui Dumnezeu să se bucure de trupul vostru și ca Satana să fugă departe de voi, nu luați decît o singură masă pe zi la masa lui Dumnezeu. Și astfel zilele voastre vor fi prelungite pe pămînt, căci acest fel de viață este plăcut în ochii lui Dumnezeu. Întotdeauna nu mîncați decît dacă masa lui Dumnezeu este întinsă în fața voastră și nu mîncați decît ceea ce se găsește pe această masă. Căci adevăr zic vouă, Dumnezeu cunoaște bine ceea ce trupul vostru are nevoie și cînd are nevoie.

Însă de la începutul lunii aprilie, mîncați orz, în timpul lui mai mîncați grîu, cea mai bună dintre toate ierburile purtătoare de sămînță. Faceți pîinea voastră zilnică cu grîu ca Dumnezeu să poată avea grijă de trupul vostru. În timpul lunii iunie mîncați struguri acri ca să poată slăbi trupul vostru și ca Satana să fugă din el. În timpul lunii august, strîngeți strugurii ai căror sucuri vă vor servi de băutură. În timpul lunii octombrie adunați strugurii dulci zaharisiți, uscați de Îngerul Soarelui, ei vă vor întări trupul, căci în ei sălășluiesc îngerii lui Dumnezeu. Mîncați smochine zemoase în timpul lunilor ianuarie și iulie, iar ceea ce rămîne lăsați să le păstreze Îngerul Soarelui. Voi le veți consuma împreună cu carnea migdalelor în tot timpul cît pomii nu poartă nici un fruct. Folosiți ierburile care cresc după ploaie în timpul lunii decembrie ca să vă curățați sîngele de toate păcatele voastre. În aceeași lună începeți să beți laptele animalelor voastre, căci Dumnezeu a dat ierburile cîmpurilor tuturor animalelor care dau lapte pentru ca ele să aducă cu acest aliment o parte din hrana omului. Adevăr zic vouă, fericii aceia care mănîncă numai la masa li Dumnezeu și care îndepărtează toate scîrboșeniile Satanei. Nu consumați alimente spurcate aduse din țări îndepărtate, ci mîncați ceea ce vă dau proprii voștri pomi, căci Dumnezeul vostru știe bine de ce aveți nevoie, cînd și unde. Căci El a dat tuturor noroadelor, tuturor împărățiilor, hrana care se potrivește fiecăruia cel mai bine. Nu mîncați ca păgînii care înfulecă în grabă și-și batjocoresc trupurile lor cu tot felul de scîrboșenii.

Puterea îngerilor intră în voi odată cu alimentele pe care Dumnezeu vi le dăruiește pe masa Sa regească.

De asemenea, în timp ce mîncați, gîndiți că aveți deasupra voastră pe Îngerul Aerului și dedesupt pe Îngerul Apei. De fiecare dată de cîte ori mîncați, respirați încet și adînc, pentru ca Îngerul Aerului să poată binecuvînta mesele voastre. Mestecați bine hrana voastră pînă devine pastă , ca Îngerul Apei să intre prin sînge în corpul vostru. Și mîncați încet ca și cum ați face o rugăciune către Dumnezeu. Pentru că adevăr zic vouă, puterea lui Dumnezeu va intra în voi, dacă veți mînca în acest fel la masa Sa. Celor la care Îngerul Aerului și Îngerul Apei nu coboară în timpul mesei, Satana le aduce trupurile în putreziciune și Dumnezeu nu-i va mai primi la masa Sa.

Pentru că masa lui Dumnezeu este un altar și acela cae mănîncă la masa Sa, este într-un templu. Adevăr zic vouă, Fiul Omului este trupul său transformat într-un templu și interiorul său într-un altar, dacă el urmează Legea lui Dumnezeu. Nu puneți deci, nimic pe altarul lui Dumnezeu cînd sufletul vostru este supărat, și să nu aveți gînduri mînioase față de nimeni în templul lui Dumnezeu.

Nu pătrundeți în lăcașul lui Dumnezeu decît dacă simțiți chemarea îngerilor Săi, căci tot ceea ce voi mîncați în tristețe, în mînie sau fără poftă, devine otravă în trupul vostru. Într-adevăr suflul Satanei murdărește aceste alimente. Puneți cu bucurie jertfa voastră pe altarul trupului vostru și faceți în așa fel ca să fie îndepărtate de voi toate gîndurile rele în timp ce voi primiți în trupul vostru puterea lui Dumnezeu venind de la masa Sa. Nu luați niciodată loc la masa lui Dumnezeu înainte să fi fost chemat de îngerul poftei.

Astfel, la masa Sa regală fiți bucuroși cu îngerii Săi, aceasta fiind plăcut inimii lui Dumnezeu, iar viața voastră va fi lungă pe pămînt, căci îngerul cel mai drag lui Dumnezeu, Îngerul Bucuriei, vă va servi în toate zilele.

Nu uitați că a șaptea zi este sfîntă, fiind închinată lui Dumnezeu.

Timp de șase zile hrăniți trupul vostru cu darurile Maicii voastre Pămîntești, dar cea de-a șaptea zi închinați trupul vostru Tatălui Ceresc. În cea de-a șaptea zi nu luați nici o hrană lumească, trăiți numai cu Cuvîntul lui Dumnezeu. În timpul acestei zile rămîneți însoțiți de îngerii lui Dumnezeu în împărăția Tatălui Ceresc, și lăsați pe îngerii Săi să zidească împărăția cerurilor în trupul vostru, după cum timp de șase zile voi ați lucrat în împărăția Maicii Pămîntești. În timpul celei de-a șaptea zi, nu lăsați ca vreo hrană să împiedice lucrarea îngerilor în trupul vostru. Dumnezeu vă va da atunci viață lungă pe pămînt și vă veți putea bucura de viață veșnică în împărăția cerurilor. Căci, adevăr zic vouă, din ziua în care toate bolile vor fi dispărut de pe pămînt, voi veți trăi pentru totdeauna în împărăția cerurilor.

Dumnezeu vă va trimite în fiecare dimineață Îngerul Soarelui pentru a vă deștepta. Ascultați de îndată chemarea Tatălui vostru Ceresc și nu vă lăsați stăpîniți de lene, nu mai rămîneți în patul vostru, căci afară vă așteaptă Îngerul Aerului și Îngerul Apei.

Lucrați tot timpul zilei cu îngerii Maicii voastre Pămîntești ca să-i cunoașteți din ce în ce mai bine pe ei și lucrările lor. După apusul soarelui, cînd Tatăl Ceresc vă trimite Îngerul Soarelui, dormiți și odihniți-vă rămîneți toată noaptea cu acesta. Atunci Tatăl vostru Ceresc vă va trimite îngerii Săi necunoscuți pentru a vă fi părtași în tot timpul nopții.

Acești îngeri necunoscuți vă vor învăța multe lucruri privind împărăția lui Dumnezeu, după cum îngerii Maicii Pămîntești, pe care îi cunoașteți, vă vor învăța despre felurite lucruri ale împărăției Sale, în timpul zilei. Adevăr zic vouă, în fiecare noapte veți fi gazdele împărăției Tatălui Ceresc, dacă veți uram poruncile Sale și, cînd vă veți deștepta dimineața, veți simți în voi puterea îngerilor necunoscuți.

Și Tatăl Ceresc vi-i va trimite în fiecare noapte, ca ei să poată zidi în trupul vostru, după cum în fiecare zi Maica Pămîntească vă trimite îngerii Săi, pentru a înălța trupul vostru. Pentru că, adevăr zic vouă, dacă în timpul zilei Maica Pămîntească vă ține în brațele Sale și în timpul nopții Tatăl Ceresc vă trimite sărutul Său, atunci Fiii Oamenilor devin Fiii lui Dumnezeu.

Rezistați zi și noapte ispitelor Satanei, nu stați treji noaptea, nici nu dormiți ziua, ca nu cumva îngerii lui Dumnezeu să plece de la voi.

Și nu vă bucurați de nici o băutură și de nici un fum de la Satana care vă țin treji noaptea și vă fac să dormiți ziua. Pentru că, adevăr zic vouă, toate băuturile și toate fumurile Satanei sînt urîciuni în ochii lui Dumnezeu. Nu vă prostituați nici noaptea nici ziua, pentru că prostituția este asemenea unui trunchi a cărui sevă a fost scursă din el. Acest copac va pieri înainte de vreme și nici nu va mai da roade. De aceea, nu vă desfrînați ca nu cumva Satana să vă usuce trupul și ca Dumnezeu să vă facă sămînța neroditoare.

Ocoliți tot ceea ce este prea fierbinte sau prea rece. Pentru că este voința Maicii voastre Pămîntești ca nici căldura, și nici frigul să nu dăuneze trupului vostru. Și nici nu lăsați trupurile voastre să fie mai fierbinți sau mai reci decît le fac îngerii lui Dumnezeu. Și dacă voi respirați poruncile Maicii voastre Pămîntești, atunci de îndată ce trupul vostru devine prea cald, Ea vă trimite îngerul frigului pentru a vă răcori, și dacă trupul vostru devine prea rece, vă va trimite îngerul căldurii pentru a vă încălzi. Urmați lucrarea îngerilor Maicii Pămîntești și a Tatălui Ceresc care trudesc neîncetat zi și noapte în împărăția cerurilor și pe pămînt. De aceea primiți de asemenea, în voi îngerul cel mai puternic al Tatălui, Îngerul Creației, și lucrați împreună în împărăția lui Dumnezeu. Urmați lucrarea apei curgătoare, a vîntului care suflă, a soarelui care se ridică și apune, a creșterii plantelor și arborilor, a animalelor care țopăie sau aleargă, a lunii care crește și descrește, a stelelor care apar și dispar, uitați-vă cum toate se mișcă și își îndeplinesc lucrările lor. Tot ce este viu trebuie să se miște și numai ce este mort rămîne nemișcat, Dumnezeu este Dumnezeu a tot ceea ce trăiește, în timp ce Satana este stăpîn a tot ceea ce este mort.

Slujiți, de aceea pe Dumnezeu cel Viu astfel încît vîrtejul/curentul veșnic al vieții să vă poată susține și să scăpați de nemișcarea morții. Lucrați fără încetare la înstăpînirea împărăției lui Dumnezeu pentru a nu fi aruncați în împărăția Satanei. O bucurie veșnică plutește în împărăția vie a lui Dumnezeu în timp de o adîncă tristețe întunecă împărăția morții Satanei.

Fiți de aceea adevărați Fii ai Maicii voastre Pămîntești și ai Tatălui vostru Ceresc pentru a nu cădea sub jugul Satanei. Atunci Maica voastră Pămîntească și Tatăl vostru Ceresc vă vor trimite îngerii Lor pentru a vă învăța, a vă iubi și a servi. Ei vor înscrie poruncile lui Dumnezeu în mințile voastre, în inimile voastre și în mîinile voastre, ca voi să puteți cunoaște, simți și înțelege poruncile lui Dumnezeu.

În fiecare zi , rugați-vă Tatălui Ceresc și Maicii voastre Pămîntești ca sufletul vostru să devină tot atît de bun ca Sfîntul Duh al Tatălui vostru Ceresc, și trupul vostru tot atît de curat precum trupul Maicii voastre Pămîntești. Pentru că, dacă voi înțelegeți, simțiți și ascultați poruncile Lor, tot ceea ce voi veți cere în rugăciunile voastre vă va fi dat, căci înțelepciunea, iuirea și puterea lui Dumnezeu depășesc totul. Rugați-vă deci astfel Tatălui vostru Ceresc:

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pămînt. Dă-ne nouă astăzi pîinea noastră cea de toate zilele. Și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi le iertăm datornicilor noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, și ne izbăvește de cel rău. Căci ale Tale sînt în toți vecii, împărăția și puterea și mărirea. Amin.

Și rugați-vă de asemenea Maicii voastre Pămîntești:

Maica noastră Pămîntească, sfințească-se numele Tău, Vie împărăția Ta, facă-se voia Ta în noi ca în Tine. Îngerii care te slujesc trimite-ni-i nouă. Iartă-ne nouă păcatele noastre, precum și noi ispășim păcatele noastre către Tine. Nu ne lăsa să cădem pradă bolilor, ci ne scapă de orice rău. Căci ale Tale sînt Pămîntul, Trupul și Sănătatea. Amin.”

Și toți împreună cu Învățătorul se rugară Tatălui Ceresc și Maicii Pămînești. Apoi el le-a spus: ,,După cum trupul vostru a fost înviorat de îngerii Macii voastre Pămîntești, fie ca duhul vostru să fie renăscut de îngerii Tatălui Ceresc. Deveniți, deci, adevărații Fii ai Tatălui vostru Ceresc și ai Maicii voastre Pămîntești și adevărați frați ai Fiilor Oamenilor. Pînă acuma ați fost în război cu Tatăl vostru, cu Maica voastră și cu frații voștri, și i-ați slujit Satanei. De astăzi voi trăiți în pace cu Tatăl Ceresc, cu Maica Pămîntească și cu Fiii Oamenilor. Fie ca singura voastră luptă să fie împotriva Satanei, ca el să nu vă mai răpească pacea. Eu vă dau pacea Maicii voastre Pămîntești pentru trupul vostru, și pacea Tatălui Ceresc pentru duhul vostru. Fie ca îndoita lor pace să domnească între Fiii Oamenilor.

Veniți la mine toți cei obosiți și care îndurați dureri și nenorociri. Pacea mea vă va întări și vă va alina, căci ea este o nemărginire de bucurii. De aceea eu vă salut totdeauna în acest fel: Pace vouă!

Salutați-vă în același fel unii pe alții, ca în trupul vostru să coboare pacea Maicii voastre Pămîntești și în sufletul vostru pacea Tatălui Ceresc. Numai atunci veți trăi în pace între voi, căci împărăția lui Dumnezeu va fi în voi.

Și acum înapoiați-vă la frații voștri cu care ați fost în război pînă acum, și dați-le și lor pacea. Pentru că fericiți sînt aceia care caută pacea, căci ei vor găsi pacea lui Dumnezeu. Mergeți și nu mai păcătuiți. Și dați tuturor pacea voastră, după cum și eu vă dau pacea mea. Pacea mea vine de la Dumnezeu. Pace vouă!”

Cu aceste cuvinte îi părăsi. Și pacea sa coborî asupra tuturor; în inimile lor a luat loc Îngerul Iubirii, în capul lor înțelepciunea legii și în mîinile lor puterea renașterii. Ei se întoarseră printre fiii oamenilor pentru a aduce lumina Păcii celor care luptau încă în întuneric.

Și ei se despărțiră salutîndu-se unul pe altul astfel: Pace vouă!

Lasă un răspuns