ADEVĂRATA BIBLIE – EVANGHELIA PĂCII: 1. Întîlnirea lui Iosius (Iisus) cu Fiii Luminii

Iosius biblie

Imagini pentru Evanghelia Pacii a lui Iisus

O FOARTE MICĂ PARTE DIN TEXTELE SFINTE ALE GEȚILOR CARE

AU FORMAT CĂRȚILE MISILOR  SAU BIBLIA

Și Iosius (Iisus) îi adună pe Fiii Luminii pe malul rîului pentru a le revela ce le rămăsese ascuns; trecuseră șapte ani și toți erau pregătiți pentru adevăr, la fel cum floarea se deschide cînd Îngerul Soarelui și Îngerul Apei o aduc la timpul înfloririi.

Și toți difereau unul de celălalt; unii erau în vîrstă, alții păstrau încă prospețimea tinereții pe chipurile lor, unii fuseseră educați potrivit tradițiilor părinților lor, iar alții nici nu-și cunoșteau tatăl și mama. Dar la toți strălucea limpezimea privirii și se remarca ușurința trupului, aceasta fiind semnul că , timp de peste șapte ani ei au mers cu îngerii Maicii Pămîntești și i-au ascultat Legile. Și timp de șapte ani, îngerii necunoscuți ai Tatălui Ceresc i-au învățat în timpul orelor de somn. Și acum a sosit ziua cînd ei vor intra în Frăția Celui Ales și vor învăța învățăturile ascunse ale Bătrînilor, chiar și pe acelea ale lui Eno sau de mai înainte.

Și Iosius îi conduse pe Fiii Luminii la un arbore bătrîn de pe malul rîului și îngenunche acolo, la locul unde rădăcinile acestuia, noduroase din cauza vîrstei, spre întindeau spre vadul apei. Și Fiii Luminii îngenunchiară de asemenea, atingînd cu respect trunchiul bătrînului arbore, pentru că ei învățaseră că arborii sînt Frații Fiilor Oamenilor. Pentru că mama lor este Aceeași, Maica Pămîntească, al cărui sînge curge în seva arborilor și în corpul Fiului Omului. Și tatăl lor este Același, Tatăl Ceresc, ale cărui Legi sînt scrise în ramurile arborelui și ale cărui Legi sînt gravate pe fruntea Fiului Omului.

Și Iosius își îndreaptă mîinile spre arbore și spune: ,,Iată Arborele Vieții care se înalță în mijlocul Mării Eterne. Nu priviți numai cu ochii corpului fizic, ci vedeți cu ochii duhului Arborele Vieții în izvorul apelor curgătoare, în izvorul viu dintr-un ținut al cunoașterii însetate. Vedeți Grădina Eternă a minunilor și, în centrul său, Arborele Vieții, mister al misterelor, înălțîndu-și în veci ramurile și afundîndu-și rdăcinile în rîul vieții care vine dintr-un izvor veșnic. Vedeți cu ochii sufletului Îngerul Zilei și Îngerul Nopții care-i apără roadele cu flăcările Luminii Veșnice și închizînd cu foc orice cale.

Vedeți! O Fii ai Luminii, ramurile Arborelui Vieții îndreptîndu-se către împărăția Tatălui Ceresc. Și vedeți rădăcinile sale coborînd în sînul Maicii Pămîntești. Și Fiul Omului este ridicat la înălțimea cerească și merge prin minunățiile cîmpiei pentru că numai Fiul Omului poartă în corpul său rădăcinile Arborelui Vieții, aceleași rădăcini care sug la sînul Maicii Pămîntești și numai Fiul Omului poartă în sufletul său ramurile Arborelui Vieții, aceleași ramuri care se îndreaptă spre cer, spre împărăția Tatălui Ceresc.”

,,Și timp de șapte ani voi ați lucrat tot timpul cu îngerii Maicii Pămîntești și timp de șapte ani, voi ați dormit în brațele Tatălui Ceresc. Și acum răsplata voastră va fi mare pentru că vi se va da harul graiului ca voi să puteți folosi întreaga putere a Maicii voastre Pămîntești și să cereți îngerilor Ei și să stăpîniți toate împărățiile Sale, și ca voi să vă puteți atrage gloria veșnică a Tatălui vostru Ceresc, să puteți cere îngerilor Săi și să intrați în viața veșnică a împărățiilor cerești.

Și timp de șapte ani nu vi s-au dat aceste cuvinte, pentru că acela care folosește darul vorbirii pentru a căuta bogății sau pentru a-și înfrînge dușmanii , acela nu mai poate fi un Fiu al Luminii ci o odraslă a răului și o creatură a întunericului. Pentru că numai apa pură poate oglindi bine lumina soarelui, iar apa care a devenit mocirloasă și întunecată nu mai poate reflecta nimic. Dar cînd corpul și sufletul Fiului Omului au mers împreună cu îngerii Maicii Pămîntești și ai Tatălui Ceresc timp de șapte ani, atunci el este asemănător apei rîului sub soarele de prînz, reflectînd bine luminile orbitoare și jucăușe ca ale briliantelor.”

,,Ascultați-mă Fii ai Luminii, eu vă voi împărtăși harul vorbirii, ca vorbind Maicii voastre Pămîntești dimineața și Tatălui vostru Ceresc seara, să puteți realiza din ce în ce mai strîns unitatea împărăției pămîntului și a cerurilor, comuniune la care Fiul Omului a fost părtaș de la începuturile timpului.

Vă voi face cunoscute lucruri adînci și tainice. Pentru că, adevăr zic vouă, toate lucrurile există prin Dumnezeu și nimic în afara Lui. Îndreptați-vă, deci, inimile ca să puteți merge pe căile drepte în prezența Sa.

Cînd vă deschideți ochii dimineața, chiar înainte ca Îngerul Soarelui să vă cheme corpul, spuneți-vă vouă înșivă aceste cuvinte și lăsîndu-le să facă vibrații în sufletele voastre, deoarece cuvintele sînt asemănătoare frunzelor moarte, cînd în ele nu mai există viața duhului. Spuneți deci aceste cuvinte: «Eu intru în Grădina Infinită și Eternă a miserelor, duhul meu în comuniune cu Tatăl Ceresc, corpul meu în comuniune cu Maica Pămîntească, inima mea în armonie cu frații mei, Fiii Oamenilor, dedicîndu-mi sufletul meu, corpul meu și inima mea, Învățăturii sfinte, pure și salvatoare, acea Învățătură care în vechime era cunoscută lui Eno.»

Și după ce aceste cuvinte au intrat în sufletul vostru, în prima dimineață de după ziua de odihnă, spune aceste cuvinte: «Maica Pămîntească și cu mine sîntem una. Respirația Ei este respirația mea; sîngele Ei este sîngele meu, oasele Ei, carnea ei, măruntaiele ei, ochii și urechile Ei, sînt oasele mele, carnea mea, măruntaiele mele, ochii și urechile mele. Niciodată nu mă voi despărți de Ea și totdeauna Ea îmi va hrăni și sprijini trupul meu.» Și voi veți simți puterea Maicii voastre Pămîntești curgînd prin corpul vostru asemenea rîului cînd apele sale sînt umflate de ploi și este puternic și face mult tumult.”

,,Și în a doua zi după ziua de odihnă, spune aceste cuvinte: «Înger al Pămîntului, fă să izvodească sămînța mea și cu puterea ta, dă viață corpului meu.» Întocmai cum sămînța voastră zidește o viață, tot așa are loc scurgerea în pămînt a seminței Îngerului Pămîntului în iarbă, în sol, în toate ființele vii care cresc pe fața pămîntului. Aflați, o Fii ai Luminii că același Înger al Pămîntului care prodește sămînța voastră în fiii voștri, transformă, de asemenea, mica ghindă în acest măreț stejar și face grîul purtător de sămînță să crească pentru pîinea Fiului Omului. Și nu este nevoie ca sămînța trupului vostru să intre în trupul femeii pentru a zămisli viață; pentru că puterea Îngerului Pămîntului poate crea atît viață sufletească cît și viața corpului fără ea.

Și în a treia dimineață după ziua de odihnă, spuneți aceste cuvinte. «Înger al Vieții intră și dă putere membrelor trupului meu.» Și cu aceste cuvinte îmbrățișați Arborele Vieții, așa cum îmbrățișez eu acest stejar și veți simți puterea Îngerului Vieții curgînd prin brațele voastre, picioarele voastre, și toate părțile trupului vostru; la fel cum seva curge în arbori primăvara, scurgîndu-se chiar și în afara trunchiului, tot așa Îngerul Vieții năvălește în trupul vostru cu puterea Maicii Pămîntești.

Și în a patra dimineață după ziua de odihnă, spuneți aceste cuvinte: «Înger al Bucuriei coboară pe pămînt revărsînd frumusețe și bucurie tuturor copiilor Maicii Pămîntești și ai Tatălui Ceresc.» Și vă veți duce în cîmpurile cu flori după ploaie și veți aduce mulțumiri Maicii Pămîntești pentru mirosul plăcut al acestora; pentru că, adevăr zic vouă, o floare nu are alt scop decît să aducă bucurie în inima Fiului Omului. Și voi veți asculta cu urechi noi cîntecele păsărilor și veți vedea cu ochi noi culorile Soarelui la răsărit și la apus; și toate aceste daruri ale Maicii Pămîntești vor face ca bucuria să izvorască în voi la fel ca un izvor care apare neașteptat într-un loc pustiu. Și voi trebuie să știți că nimeni nu poate veni în fața Tatălui Ceresc dacă Îngerul Bucuriei nu-l lasă să treacă; pentru că în bucurie a fost crea Pămîntul și în bucurie, Maica Pămîntească și Tatăl Ceresc au dat naștere Fiului Omului.

Și în a cincea dimineață după ziua de odihnă, spuneți aceste cuvinte: «Înger al Soarelui, intră în corpul meu și mă îmbăiază în corpul vieții.» Și voi veți simți razele Soarelui intrînd în mijlocul trupului vostru în care îngerii Zilei și al Nopții se amestecă, și puterea Soarelui poate fi a voastră și voi o puteți îndrepta spre oricare parte a corpului vostru pentru că îngerii sălășluiesc în el.”

,,Și în a șasea dimineață după ziua de odihnă, spuneți aceste cuvinte: «Înger al Apei, intră în sîngele meu și dă Apa Vieții trupului meu.» Și voi veți simți, asemeena curentului repede al rîului, puterea Îngerului Apei intrînd în sîngele vostru, și asemenea pîraielor ce se revarsă într-un rîu, trimite puterea Maicii Pămîntești prin sîngele vostru, tuturor părților trupului vostru. Și ea vă va vindeca, deoarece puterea Îngerului Apei este foarte mare, și cînd voi îi vorbiți, el își va trimite puterea sa ori de cîte ori îi cereți, pentru că atunci cînd îngerii lui Dumnezeu/Senta sălășluiesc în Fiul Omului, toate lucrurile îi sînt lesne de făcut.

Și în a șaptea dimineață după ziua de odihnă, spune aceste cuvinte: «Înger al Aerului, intră în mine împreună cu respirația mea și dă Aerul Vieții corpului meu.» Să știși, o, Fii AI Luminii, că Îngerul Aerului este mesagerul Tatălui Ceresc și nimeni nu poate merge în fața lui Sîntu dacă Îngerul Aerului îl oprește. Pentru că noi nu ne gîndim la Îngerul Aerului cînd respirăm, căci respirăm fără să gîndim, tot așa cum fiii întunericului își trăiesc viața fără a gîndi. Dar cînd puterea vieții intră în cuvintele voastre și în respirația voastră, atunci, oricînd veți invoca Îngerul Aerului, veți invoca de asemenea, îngerii necunoscuți ai Tatălui Ceresc și veți fi din ce în ce mai aproape de Împărățiile Cerești.”

,,Și în seara zilei de odihnă spuneți aceste cuvinte: «Tatăl meu Ceresc și cu mine sîntem una.» Și închideți ochii, Fii ai Luminii, și în somn, veți intra în tărîmurile necunoscute ale Tatălui Ceresc. Și vă veți îmbăia în lumina stelelor și Tatăl Ceresc vă va ține în brațele Sale și va face să apară în voi un izvor de cunoaștere pentru a face o fîntînă de putere revărsînd ape vii, o revărsare de iubire și de înțelepciune atotcuprinzătoare, asemănătoare splendorii Luminii Veșnice. Și într-o zi ochii sufletului vostru se vor deschide și voi veți cunoaște toate lucrurile.

Și în prima seară după ziua de odihnă, spuneți aceste cuvinte: «Înger al Vieții Veșnice, coboară în mine și dă viață veșnică sufletului meu.» Și închideți ochii, Fii ai Luminii, și în somn contemplați unitatea vieții de pretutindeni. Pentru că, adevăr zic vouă, în timpul orelor zilei picioarele noastre sînt pe Pămînt și nu avem aripi să putem zbura. Dar sufletele noastre nu sînt legate de pămînt și odată cu venirea nopții, noi ne rupem de legăturile noastre cu pămîntul și ne legăm de ceea ce este veșnic. Findcă Fiul Omului nu este deloc ceea ce pare și numai cu ochii sufletului putem vedea acele fire aurii care ne leagă cu viața de pretutindeni.

Și în a doua seară după ziua de odihnă, spuneți aceste cuvinte: «Înger al Creației, coboară pe Pămînt și dă belșug tuturor Fiilor Oamenilor.» Pentru că acesta este cel mai puternic dintre îngerii Tatălui Ceresc, fiind cauza mișcării și numai mișcarea este viață. Lucrați Fii ai Luminii în Grădina Frăției pentru a crea Împărăția Cerurilor pe pămînt. După cum veți lucra, tot așa Îngerul Creației vă va hrăni și va desăvîrși sămînța duhului vostru, astfel ca voi să puteți vedea pe Sîntu.

Și în a treia seară după ziua de odihnă, spuneți aceste cuvinte: «Pace, pace, pace, Înger al Păcii, să fii întotdeauna pretutindeni.» Caută pe Îngerul Păcii în tot ceea ce trăiește, în tot ceea ce faci, în fiecare cuvînt pe care îl spui. Pentru că pacea este cheia întregii cunoașteri, a tuturor misterelor, a întregii vieți. Unde nu este Pace, domnește Satana. Și fiii întunericului se străduiesc în mod deosebit să fure de la Fiii Luminii pacea lor. Mergeți de aceea, în această noapte la fluxul de aur al luminii care este îmbrăcămintea Îngerului Păcii. Și aduceți înapoi dimineții, pacea lui Dumnezeu, pace care depășește înțelegerea, deoarece cu această pace perfectă voi puteți liniști inimile Fiilor Oamenilor.

Și în a patra seară după ziua de odihnă, spuneți aceste cuvinte: «Înger al Puterii, coboară în mine și umple cu putere toate acțiunile mele.» Adevăr zic vouă, așa cum fără Soare nu există viață pe Pămînt, tot așa nu există viață sufletească fără Îngerul Puterii. Ceea ce gîndești și ceea ce simți sînt întocmai cu scripturile moarte care sînt numai cuvinte pe hîrtie, sau ca vorba fără viață a celor morți. Dar Fiii Luminii, nu numai că vor gîndi și vor simți, ci vor acționa, iar acțiunile lor le vor umple gîndurile și sentimentele așa cum fructele aurii ale verii dau sens frunzelor verzi ale primăverii.

Și în a cincea seară după ziua de odihnă, spuneți aceste cuvinte: «Înger al Iubirii coboară în mine și umple cu iubire toate simțurile mele.» Pentru că prin iubire, Tatăl Ceresc, Maica Pămîntească și Fiul Omului devin Unu. Iubirea este veșnică. Iubirea este mai puternică decît moartea. Și în fiecare noapte Fiii Luminii se îmbăiază în sfînta apă a Îngerului Iubirii, cu care dimineața ei îi botează pe Fiii Oamenilor cu fapte blînde și cuvinte gingașe. Pentru că atunci cînd inima Fiului Luminii este botezată în iubire, ea arată numai blîndețe și tandrețe.

Și în a șasea seară după ziua de odihnă, spuneți aceste cuvinte: «Înger al Înțelepciunii, coboară în mine și umple cu înțelepciune toate gîndurile mele.» Să știți, Fii ai Luminii, că gîndurile voastre sînt puternice ca fulgerul din timpul furtunii care lovește și distruge arborele puternic și singuratic. Acesta este motivul pentru care a trebuit să așteptați șapte ani să învățați să vorbiți cu îngerii, pentru că voi nu cunoașteți puterea gîndurilor voastre. Folosiți, deci, înțelepciunea în tot ceea ce gîndiți, spuneți și faceți. Pentru că, adevăr zic vouă, ceea ce este făcut fără înțelepciune este ca un cal fără călăreț, cu gura înspumată și ochii sălbatici, alegînd nebunește peste hăul unei prăpăstii. Dar cînd Îngerul Înțelepciunii, diriguiește faptele noastre, atunci calea către tărîmurile necunoscute este clară, iar ordinea și armonia vor stăpîni viețile noastre.

Și acestea sînt comuniunile cu Îngerii care au fost dați Fiilor Luminii. Aceștia, cu corpurile purificate de Maica Pămîntească și sufletele purificate de către Tatăl Ceresc, pot ordona și sluji îngerilor, mereu de-a lungul timpului, în toate momentele zilei și în ordinea ei firească; de la primirea luminii din sursa sa pînă la venirea serii și de la plecarea luminii la plecarea întunericului și venirea zilei, mereu, în toate vremurile vremurilor.

Adevărul este născut din izvorul Luminii, minciuna din fîntîna întunericului. Tărîmul tuturor copiilor Adevărului este în mîinile Îngerilor Luminii, astfel că ei pot merge pe căile Luminii.

Binecuvîntați sînt toți Fiii Luminii care și-au încredințat soarta Legii, care merg cu adevărul deplin pe toate căile lor. Fie ca Legea să vă binecuvînteze cu tot binele său, și să vă ferească de rău și să vă lumineze inimile cu vederea interioară a lucrurilor vieții, și să vă dea Cunoașterea Veșnică a lucrurilor.

Și pacea ca o lună lină să se ridice deasupra munților și să-și trimită lumina argintie să se reflecte în apele rîului.” Iar Fiii Luminii, ca unul, îngenuncheară cu respect și recunoștință pentru cuvintele lui Iosius, care îi învățase cum să meargă pe vechile căi ale strămoșilor lor, precum a fost și Eno învățat cîndva.

Și Iosius a spus: ,,Legea a fost făcută pentru a răsplăti pe Fiii Luminii cu vindecare și pace din belșug, cu viață lungă, cu semințe fertile ale binecuvîntării veșnice, cu bucurie veșnică în nemurirea Luminii Eterne.

În zori, îmbrățișez me Maica mea, și cu scurgerea serii și a dimineții, eu voi respira Legea lor, și nu voi întrerupe aceste comuniuni pînă al sfîrșitul timpului.”

Era în luna lui aprilie cînd pămîntul s-a acoperit cu iarba ieșită după ploaie și învelișul verde smarald era tot atît de gingaș ca puful de pui. Și era într-o dimineață deplin însorită cînd Iosius adună în jurul său pe noii frați ai Celui Ales ca să poată auzi cu urechile lor și să înțeleagă cu inimile lor învățăturile Părinților lor așa cum i-au fost date lui Eno în vechime.

Și Iosius se așeză sub un arbore bătrîn și noduros, ținînd în mîinile sale o mică ulcică de pămînt ars în care se aflau firișoare de grîu, cea mai bună dintre plantele purtătoare de sămînță. Și gingașele firișoare din ulcică împrăștiau viață asemenea ierbii și plantelor care acopereau dealurile pînă dincolo de orizont. Și Iosius atinge plantele din ulcică cu mîinile sale tot atît de delicat ca și cum ar fi atins capul unui copilaș.

Și el a spus: ,,Fericiți sînteți voi, Fiii Luminii, pentru că ați intrat pe calea nemuririi și mergeți pe Calea Adevărului așa cum Părinții voștri au fost învățați de Cei mari. Cu ochii și urechile sufletului veți vedea și auzi chipurile și sunetele împărăției Maicii Pămîntești, cerul albastru unde sălășluiește Îngerul Aerului, rîul înspumat unde plutește Îngerul Apei, lumina aurie ivită sun Îngerul Soarelui. Și, adevăr zic vouă, toate sînt una cu Maica Pămîntească.

Dar mai presus de orice, cel mai prețios dar al Maicii voastre Pămîntești este iarba de sub picioarele voastre pe care voi o călcați fără să vă gîndiți. Îngerul Pămîntului este umil și blînd pentru că el nu are aripi să zboare și nici raze aurite să străbată pîcla. Dar mare este puterea sa și întins tărîmul său pentru că el acoperă întreg Pămîntul cu puterea sa și fără el Fiii Oamenilor n-ar exista, pentru că nimeni nu poate trăi fără iarbă, pomii și plantele Maicii Pămîntești. Și acestea sînt darurile Îngerului Pămîntului către Fiii Omului.

Dar acum vă voi vorbi despre lucruri misterioase pentru că, adevăr zic vouă, umila iarbă este mai mult decît hrană pentru om și pentru vite. Sub înfățișarea sa umilă, iarba își ascunde gloria celui rege despre care se spune că își vizita supușii deghizat în cerșetor; el știa că aceștia ar povesti mai multe unui cerșetor, dar ar cădea în genunchi cu spaimă în fața regelui lor. Tot așa plină de smerenie, iarba ascunde puterea sa sub un simplu înveliș verde. Fiii Oamenilor merg peste ea, o ară, își hrănesc vitele cu ea, fără a se gîndi că ea deține, printre secretele ei, pe cel al vieții veșnice în împărățiile cerești.

Dar Fiii Luminii vor cunoaște ce este ascuns în iarbă pentru că ea a fost dată să le aducă alinare Fiilor Oamenilor. Întocmai cum ne învață Maica Pămîntească, cu această mică mînă de grîu într-o simplă cană, aceeași este ulcica pe care voi o folosiți ca să beți lapte și să adunați miere de albine. Acum ulcica este umplută cu pămînt negru, îngrășat cu frunze moarte și umezit cu roua dimineții, cel mai prețios dar al Îngerului Pămîntului.

Și eu am umezit o mînă plină de grîu, ca Îngerul Apei să intre în el. Îngerul Aerului l-a îmbrățișat de asemenea, tot așa și Îngerul Soarelui și puterea celor trei îngeri, a trezit Îngerul Vieții din grîu, și tulpinița și rădăcinuța s-au format la fiecare bob.

Apoi am pus grîul, astfel trezit, în puterea Îngerului Pămîntului și puterea Maicii Pămîntești și toți îngerii Săi au intrat în grîu și, după ce Soarele a răsărit de patru ori, boabele au devenit fire de grîu. Adevăr zic vouă, nu există minune mai mare ca aceasta.”

Și Frații priviră cu respect la gingașele fire din mîinile lui Iosius iar unul îl întrebă: ,,Învățătorule, care este taina plantei pe care o ții în mînă? Care este diferența dintre aceasta și iarba care acoperă dealurile și munții?”

Și Iosius le-a răspuns: ,,Nu este nici o deosebire Fiu al Luminii. Toate ierburile, toți pomii, toate plantele din oricare parte a lumii fac parte din împărăția Maicii Pămîntești. Dar eu am separat în această ulcică o mică parte din împărăția Maicii Pămîntești ca voi s-o puteți atinge cu îmbrățișarea sufletului și ca puterea Ei să poată intra în trupul vostru.

Pentru că, adevăr zic vouă, un Izvor Sfînt al Vieții care dă naștere Maicii Pămîntești și tuturor îngerilor Ei. Nevăzut este acest Izvor al Vieții ochilor Fiilor Oamenilor pentru că ei merg în întuneric și nu văd îngerii Zilei și îngerii Nopții care îi înconjoară și care plutesc deasupra lor. Dar Fiii Luminii au mers timp de șapte ani cu îngerii Zilei și îngerii Nopții și acum li s-au dat secretele comuniunii cu îngerii. Și ochii sufletului vostru se vor deschide și voi veți vedea, auzi și pipăi Izvorul Vieții care a dat naștere Maicii Pămîntești. Și voi veți intra în Izvorul Sfînt al Vieții și el vă va conduce cu nemărginită gingășie la viața nemuritoare din împărăția Tatălui Ceresc.”

Dar cineva nedumerit dintre cei prezenți întrebă: ,,Cum vom face aceasta Învățătorule? Ce taine trebuie să mai cunoaștem pentru a vedea, auzi și pipăi acest Sfînt Izvor al Vieții?”

Și Iosius nu a răspuns. Dar el își puse mîinile în jurul firelor de grîu în creștere din ulcica de pămînt ars, cu blîndețe, ca și cum ar fi fost capul unui copilaș mic. Și el închise ochii și în jurul său apărură valuri de lumină sclipind în Soare, întocmai cum căldura verii face să tremure lumina sub un cer senin. Și Frații îngenuncheară, și-și plecară cu respect capetele în fața puterii îngerilor care se revărsa din chipul învățătorului Iosius, așa cum el era așezat în tăcere, cu mîinile împreunate ca de rugăciune, în jurul firelor de grîu.

Și nimeni nu știa dacă s-a scurs o oră sau un an, pentru că timpul se oprise și era așa ca și cum întreaga izvodire dumnezeiască și-ar fi ținut respirația. Și Iosius își deschise ochii și mireasma înflorii împlu aerul în timp ce el vorbi: ,,Aici este taina, Fii ai Luminii, aici în umilele firișoare. Aici este locul de întîlnire a Maicii Pămîntești și al Tatălui Ceresc, aici este Izvorul Vieții care dă naștere întregii izvodiri, adevăr zic vouă, numai Fiului Omului îi este dat a vedea, a auzi și pipăi Vîrtejul/Coloana Vieții care curge între împărăția Pămîntească și cea Cerească. Puneți-vă mîinile în jurul delicatelor plante ale Îngerului Pămîntului și veți vedea, auzi și achipui, puterea tuturor Îngerilor.”

Și unul cîte unul, fiecare dintre Frați se așezară cu respect înaintea puterii îngerilor, ținînd în mîinile lor gingașele plante. Și fiecare simți Izvorul Vieții intrînd în trupul său, cu o forță a unui torent după o furtună de primăvară. Și puterea îngerilor curse prin mîinile lor, în sus, prin brațele lor și-i scutură puternic, așa cum vîntul de miază-noapte scutură crengile copacilor . Și toți se minunară de puterea umilelor plante care putea cuprinde toți îngerii și împărățiile Maicii Pămîntești și a Tatălui Ceresc. Și ei se așezară în fața lui Iosius și fură învățați de el.

Și Iosius spuse: ,,Iată Fii ai Luminii umilele fire de grîu. Vedeți că în trupul lor sînt cuprinși toți îngerii Maicii Pămîntești și ai Tatălui Ceresc. Acum voi ați pășit în Izvorul Vieții și curenții lui vă vor duce în timp la viața nemuritoare din împărăția Tatălui vostru Ceresc.. Pentru că în plante sînt toți îngerii. Aici este Îngerul Soarelui, aici în strălucirea culorii verzi a firelor de grîu. Pentru că nimeni nu poate privi Soarele cînd este el sus pe cer, deoarece ochii Fiului Omului sînt orbiți de strălucirea luminii. Aceasta este pricina pentru care Îngerul Soarelui schimbă în verde orice plantă căreia îi dă viață, ca Fiul Omului să poată privi multele și diferitele forme de verde și să găsească putere și sprijin în aceasta. Adevăr zic vouă, tot ceea ce ese verde și cu viață are puterea Îngerului soarelui înlăuntru, chiar și aceste gingașe firișoare de grîu.

Și, de asemenea, Îngerul Apei binecuvîntează plantele, pentru că adevăr zic vouă, Îngerul Apei este mai mare decît oricare alt înger al Maicii Pămîntești. Pentru că dacă voi zdrobiți plantele în mîna voastră, veți simți Apa Vieții, care este sîngele Maicii Pămîntești, și de-a lungul zilelor, cînd voi atingeți plantele și intrați în Izvorul Vieții, voi dați cîteva picături de apă pe care plantele le pot folosi pentru creștere, prin puterea Îngerului Apei.

Să știți de asemenea, că Îngerul Aerului se află înlăuntrul plantelor, pentru că tot ce este viu și verde este casa Îngerului Aerului. Apropiați-vă față de plante, respirați adînc și lăsați Îngerul Aerului să pătrundă peste tot în trupul vostru. Pentru că el se află în plante, așa cum se află stejarul în ghindă și peștele în mare.

Îngerul Pămîntului este cel care dă naștere plantelor după cum copilul din pîntecul mamei trăiește cu hrana acesteia, tot așa pămîntul dă din el însuși bobului de grîu, făcîndu-l să încolțească pentru a îmbrățișa Îngerul Aerului. Adevăr zic vouă, fiecare bob de grîu care țîșnește spre cer este o biruință asupra morții, unde domnește Satana. Pentru că Viața reîncepe mereu.

Este Îngerul Vieții acela care umblă prin firișoarele plantelor în trupul Fiului Luminii, sculîndu-l cu putere. Pentru că planta este Viață, și Viața curge între Fiul Luminii și plante, făcînd o punte cu Sfîntul Izvor al Luminii care dă naștere întregii creații.

Și cînd Fiul Luminii ține în mîinile sale firișoarele plantelor, Îngerul Bucuriei îi umple trupul cu muzică. Pentru a intra în Izvorul Vieții trebuie să fii una cu cîntecul păsărilor, cu culorile florilor din natură, cu mirosul spicelor de grîu, orz și ovăz proaspăt apărute pe cîmpuri. Adevăr zic vouă, cînd Fiul Omului nu simte bucurie în inima sa, el lucrează pentru Satana și pentru fiii întunericului. Învățați, deci, de la tinerele lăstare cîntecul Îngerului Bucuriei cu care Fiii Luminii pot merge întotdeauna să aline inimile Fiilor Oamenilor.

Maica Pămîntească este Aceea care are grijă de trupurile noastre pentru că noi sîntem născuți de Ea și ne trăim viețile în Ea. Așa se întîmplă și atunci cînd ne dă ca hrană foarte tinerele fire de plante, pe care noi le pipăim cu mîinile noastre. Pentru că, adevăr zic vouă, nu numai ca pîine ne poate hrăni grîul. Noi putem mînca, de asemenea, gingașele firișoare de grîu ca puterea Maicii Pămîntești să poată intra în noi. Dar mestecați bine plantele pentru că Fiul Omului are dinți diferiți de aceia ai vitelor și numai cînd noi mestecăm bine tulpinuțele de grîu poate Îngerul Apei să intre în sîngele nostru și să ne dea putere. Mîncați, deci, Fii ai Luminii, din această minunată plantă de pe masa Maicii noastre Pămîntești, pentru că astfel de bucurii sînt binecuvîntate în ochii Tatălui Ceresc.

Adevăr zic vouă, Îngerul Puterii intră în voi cînd atingeți Izvorul Vieții prin firele de plante. Pentru că Îngerul Puterii este ca o lumină sclipitoare care înconjoară orice ființă vie, întocmai cum luna plină este înconjurată de o aură de lumină și ca ceața care se ridică de pe cîmpuri cînd Soarele se înalță pe cer. Și Îngerul Puterii intră în Fiul Luminii cînd inima sa este pură și dorința lui este numai de a alina și de a ajuta pe Fiii Oamenilor. Achipuiți, deci, firele de plante și simțiți cum Îngerul Puterii intră în buricele degetelor voastre, urcă prin corpul vostru și vă scutură pînă ce voi tremurați cu uimire și înfiorare.

Să știți, de asemenea, că Îngerul Iubirii este prezent în firele plantelor pentru că iubirea este în dăruire și mare este iubirea dată Fiilor Luminii de către gingașele firișoare de iarbă. Pentru că adevăr zic vouă, Vîrtejul Vieții circulă prin orice ființă vie și tot ce trăiește se îmbăiază în Sfîntul Izvor al Vieții. Și cînd Fiul Luminii atinge cu iubire firele de plante, acestea îi înapoiază iubirea sa și îl conduce la Izvorul Vieții care curge în Marea Veșnică și, indiferent cît de departe s-ar afla Fiul Omului de Maica sa Pămîntească și de Tatăl său Ceresc, atingerea lăstarelor îi vor aduce întotdeauna un mesaj de la Îngerul Iubirii și el va fi din nou îmbăiat în Izvorul Vieții.

Iată, Îngerul Înțelepciunii este acela care diriguiește creșterea plantelor, ciclul anotimpurilor și ordinea creșterii tuturor ființelor vii. Astfel, Îngerul Înțelepciunii pregătește comuniunea Fiilor Luminii cu Izvorul Vieții Veșnice prin gingașele fire de iarbă. Pentru că, adevăr zic vouă, trupul vostru este sfînt, el se îmbăiază în Izvorul Vieții care este din Marea Veșniciei.

Pipăiți firele de plante, Fii ai Luminii și achipuiți Îngerul Vieții Veșnice în același timp. Pentru că dacă voi priviți cu ochii sufletului, veți vedea, într-adevăr că plantele sînt veșnice. Acum ele sînt tinere și gingașe avînd strălucirea nou-născutului. Curînd ele vor fi înalte și grațioase, ca puietul la primele sale roade. Apoi ele se îngălbenesc cu vîrsta și își pleacă capul cu răbdare pînă la seceriș. La sfîrșit se usucă fiindcă mica ulcică de pămînt ars nu poate ține toată nevoia de viață necesară grîului. Dar el nu moare, pentru că frunzele uscate se întorc la Îngerul Pămîntului, care ține planta în mîinile sale și o îndeamnă să doarmă. Și toți îngerii lucrează înlăuntrul frunzelor, și, iată, ele s-au schimbat, dar nu mor, apărînd din nou, sub o altă înfățișare. Așa se întîmplă și cu Fiii Luminii, niciodată nu vor vedea martea, ci își vor găsi singuri calea schimbării și se vor înălța spre Viața Veșnică.

Și, astfel, Îngerul Creației nu doarme niciodată, ci trimite rădăcinile grîului, adînc în Îngerul Pămîntului, ca încolțirea gingașei plante să depășească moartea și împărăția Satanei. Pentru că, viața este mișcare și Îngerul Creației nu stă niciodată, ci lucrează fără încetare în via Tatălui Ceresc. Închideți ochii voștri cînd atingeți plantele, Fii ai Luminii, dar nu adormiți pentru că a atinge Izvorul Vieții înseamnă a atinge ritmul veșnic al împărățiilor nemuritoare și a te îmbăia în Vîrtejul Vieții, înseamnă a simți din ce în ce mai mult puterea Îngerului Creației în voi, izvodind pe Pămînt, împărăția Cerurilor.

Pacea este darul Izvorului Vieții către Fiii Luminii. De aceea, ori de cîte ori ne întîlnim unul cu altul ne salutăm: «Pace vouă!» Tot așa face și planta cînd salută trupul vostru cu Sărutul Păcii. Adevăr zic vouă, Pacea nu este numai lipsa războiului pentru că foarte repede poate rîul liniștit, plin de pace, să se tulbure într-un torent nimicitor și aceleași valuri ale mării care poartă liniștit corăbiile, le pot sfărîma repede de stînci. La fel lucrează și mînia care stă la pîndă în Fiul Omului cînd ei nu veghează asupra Păcii. Pipăiți aceste fire de plante pentru că prin ele achipuiți Izvorul Vieții. În ele veți găsi Pacea; Pacea este făcută din puterea tuturor îngerilor. Tocmai cu această Pace, razele Sfintei Lumini vor goni întunericul în întregime.

Cînd Fiii Luminii sînt una cu Izvorul Vieții, atunci puterea firelor de iarbă îi va călăuzi către împărăția nepieritoare a Tatălui Ceresc. Și voi veți cunoaște mai multe din aceste mistere cărora nu le-a venit încă timpul să le auziți. Pentru că mai sînt și alte Vîrtejuri Sfinte în împărățiile nemuritoare. Adevăr zic vouă, împărățiile cerești sînt străpunse mereu și mereu de cureți de lumină aurie, arcuindu-se departe, dincolo de bolta cerească și neavînd sfîrșit. Și Fiii Luminii vor călători cu acești curenți pentru totdeauna, necunoscînd moartea, călăuziți de iubirea veșnică a Tatălui Ceresc. Și adevăr zic vouă, toate aceste mistere sînt ascunse în firele umile ale plantelor cînd le mîngîiați cu tandrețe și vă deschideți inima către Îngerul Vieții din ele.

Adunați, deci, boabe de grîu și răsădiți-le în mici ulcele de pămînt ars, și, în fiecare zi, cu inima deschisă faceți comuniuni cu îngerii, ca ei să vă poată călăuzi către Sfîntul Izvor al Vieții și ca voi să puteți aduce din preaplinul veșniciei lor alinare și putere pentru Fiii Oamenilor. Pentru că, adevăr zic vouă, tot ceea ce învățai, tot ceea ce văd ochii sufletului vostru, tot ceea ce aud urechile duhului vostru, toate acestea sînt ca o gaură făcută de o săgeată în vînt, dacă voi nu trimiteți un răvaș de adevăr și lumină Fiilor Oamenilor. Pentru că, prin fructe, putem cunoaște valoarea pomului. Și a iubi este o învățătură fără sfîrșit. Pentru că așa au învățat și părinții noștri de al Părintele Eno. Acum mergeți! Pace vouă!”

Și Iosius, ținînd înainte ulcica de pămînt ars cu tinerele firicele de grîu ca în binecuvîntare, porni către dealurile însorite de pe malul rîului așa cum era obiceiul tuturor Fraților. Și ceilalți îl urmară, fiecare păstrînd în el cuvintele Învățătorului Iubirii ca pe o comoară de preț în inima sa.

,,Pace vouă!” spune Învățătorul salutînd Frații care erau adunați pentru învățătură.

,,Pace ție!” răspunseră ei și merseră pe malul rîului așa cum era obiceiul cînd Fratele mai mare învăța pe Frați ca să poată împărtăși învățăturile cu îngerii Maicii Pămîntești: Îngerul Aerului, Îngerul Soarelui, Îngerul Apei, Îngerul Pămîntului, Îngerul Vieții și Îngerul Bucuriei.

Iar Învățătorul spuse Fraților: ,,Aș vrea să vă vorbesc despre Pace, pentru că dintre toți îngerii Tatălui Ceresc, Îngerul Păcii este acela după care omenirea tînjește cel mai mult, după cum un copil mic, obosit este nerăbdător să pună capul la pieptul mamei sale. Lipsa Păcii tulbură împărățiile, chiar dacă nu sînt în război. Pentru că răutatea și starea de război pot domni într-o împărăție, chiar fără să se audă zăngănitul săbiilor. Chiar dacă nu sînt armate în marș; una împotriva celeilalte, încă nu este pace dacă Fiii Oamenilor nu merg cu îngerii lui Sîntu. Adevăr zic vouă, mulți sînt aceia care nu cunosc Pacea pentru că ei sînt în război cu propriul lor trup; ei sînt în război cu gîndurile lor, ei nu sînt în pace cu tații lor; ei nu cunosc frumusețea Manuscriselor Sfinte, ei nu lucrează în timpul zilei în împărăția Maicii lor Pămîntești; nici nu dorm în brațele Tatălui lor Ceresc. Pacea nu domenște în ei pentru că sînt lacomi în ceea ce la sfîrșit le aduce numai mizerie și durere, acele capcane ale bogăției și faimei, prin care Satana îi ispitește pe Fiii Oamenilor; și ei trăiesc în ignoranța Legii Sfinte prin care găsim calea îngerilor Maicii Pămîntești și a Tatălui Ceresc.”

Dar cineva dintre Frați îl întrebă pe Maivîrstnic: ,,Cum putem atunci aduce pacea fraților noștri Învățătorule, pentru că ar trebui ca toți Fiii Oamenilor să împărtășească binecuvîntările Îngerului Păcii?”

Și el a răspuns: ,,Într-adevăr, numai acela care este în pace cu toți îngerii poate răspîndi lumina păcii celorlalți. De aceea mai întîi fiți în pace cu toți îngerii Maicii Pămîntești și ai Tatălui Ceresc pentru că vînturile unei furtuni răscolesc și tulbură apele rîului și numai liniștea care urmează le poate liniști iarăși. Aveți grijă, cînd frații voștri vă cer pîine voi să nu le dați pietre. Trăiți mai întîi în pace cu toți îngerii pentru că atunci pacea voastră va fi ca o fîntînă care se reumple singură, dăruind și cu cît mai mult veți da, cu atît mai mult veți primi pentru că așa este Legea.

Trei sînt sălașurile Fiului Omului și nici unul dintre ele nu poate să apară în fața lui Sîntu dacă nu-l cunoaște pe Îngerul Păcii în fiecare dintre ele. Aceste trei sălașuri sînt: trupul fizic, gîndurile sale și sentimentele sale. Căci Îngerul Înțelepciunii călăuzește gîndurile sale, cînd Îngerul Iubirii purifică sentimentele sale și cînd faptele trupului său reflectă atît iubire cît și înțelepciune, atunci Îngerul Păcii îl călăuzește în mod neabătut către tronul Tatălui său Ceresc. Și el se va ruga fără încetare ca puterea Satanei, cu bolile și murdăriile sale, să poată fi îndepărtată din cele trei sălașuri, ca Puterea, Înțelepciunea și Iubirea să poată domni în trupul său, în gîndurile sale și în sentimentele sale.

Mai întîi de toate, Fiul Omului trebuie să caute pacea cu propriul său trup; deoarece trupul său este ca un la c de munte care oglindește Soarele cînd este liniștit și limpede; dar cînd el este plin de glod și de pietre, el nu ai reflectă nimic. Trebuie ca, mai întîi, Satana să fie înlăturat din trup pentru ca îngerii lui Sîntu, să poată reintra în el și să sălășluiască acolo. Într-adevăr, nici o pace nu poate domni în trup, dacă acesta nu este ca un templu al Legii Sfinte. De aceea, cînd cineva suferă dureri și chinuri groaznice și vă cere ajutor, spuneți-i să se refacă prin ajunare și rugăciune. Spuneți-i să cheme Îngerul Soarelui, Îngerul Apei și Îngerul Aerului ca ei să intre în trupul său și să gonească puterea Satanei. Arătați-i botezul din lăuntru interior și botezul din afară. Spuneți-i ca întotdeauna să mînce la masa Maicii Pămîntești așternută cu darurile Sale: fructele pomilor, plantele cîmpurilor, laptele vitelor bun de mîncat, mierea albinelor. Să nu cheme puterea Satanei, mîncînd carnea animalelor, pentru că cine ucide, își ucide fratele și cine mănîncă carnea animalelor omorîte, mănîncă trupul morții. Spuneți-i să-și pregătească alimentele sale cu focul vieții, nu cu focul morții, pentru că îngerii vii ai lui Sîntu cel viu servesc numai oamenii vii.

Și, deși el nu poate să-i vadă, nici să-i audă și nici să-i pipăie, el este înconjurat în orice moment de puterea îngerilor lui Sîntu. Deoarece ochii săi sînt închiși și urechile sale sînt înfundate din cauza necunoașterii Legii și lăcomiei la plăcerile dăruite de Satana, el nu-i vede, nu-i aude și nu-i poate achipui. Dar dacă el ajunează și se roagă lui Sîntu cel Viu să-i îndepărteze toate bolile și murdăriile Satanei, atunci ochii și urechile sale se vor deschide și el va găsi pacea.

Dar nu suferă numai acela care adăpostește bolile lui Satana în el, ci și mama sa, tatăl său, soția sa, copiii săi, tovarășii săi vor suferi de asemenea, deoarece nu este o insulă cu sine însuși și puterea care curge prin el, fie că este de la îngeri, fie de la Satana, îi afectează și pe ceilalți în bine sau în rău. Avînd acestea în vedere, rugați-vă astfel Tatălui vostru Ceresc, cînd Soarele este sus pe cer, la miezul zilei: «Tatăl nostru care ești în ceruri, trimite tuturor Fiilor Oamenilor Îngerul Tău al Păcii și trimite trupului nostru Îngerul Vieții ca să sălășluiască în acesta pentru totdeauna.»

Atunci, Fiul Omului va căuta pacea cu propriile sale gînduri iar Îngerul Înțelepciunii va fi acela care îl va călăuzi. Pentru că, adevăr zic vouă, nu există putere mai mare în ceruri și pe pămînt decît gîndurile Fiului Omului. Deși nevăzut de ochii trupului, orice gînd are o mare putere, într-atît de mare că poate cutremura cerurile.

Pentru că nici unei creaturi din împărăția Maicii Pămîntești nu i s-a dat puterea gîndului, pentru că toate animalele ca și păsările care zboară, nu trăiesc pe baza propriei lor gîndiri, ci al Legii Unice care diriguiește totul. Numai Fiilor Oamenilor le este dată puterea gîndului care sfărîmă lanțurile morții, Să nu credeți că, dacă nu se vede gîndul nu are putere. Adevăr zic vouă, fulgerul care distruge stejarul măreț sau cutremurul care face crăpături în scoarța pămîntului, sînt jocuri de copil în comparație cu puterea gîndului. Într-adevăr, oricare gînd al întunericului, fie că este de răutate, de mînie sau răzbunare, dă frîu liber distrugerii, asemenea unui foc năvalnic în uscăciuni sub un cer fără vînt.

Dar cînd această putere este călăuzită de Sfînta Înțelepciune, atunci gîndurile Fiului Omului îl conduc la împărățiile cerești și astfel este raiul zidit pe pămînt: atunci gîndurile voastre sînt acelea care ridică sufletele oamenilor tot așa cum apele reci ale unui rîu răcoresc trupul vostru în căldura verii.

Cînd o pasăre zburătoare încearcă să zboare pentru prima dată să zboare, aripile n-o pot ține și ea cade la pămînt, iarăși și iarăși. Dar ea încearcă mereu, și, într-o zi, se ridică în înalt, părăsind pămîntul și cuibul său rămîne departe în urmă. Așa se întîmplă și cu gîndurile Fiilor Oamenilor. Cu cît omul umblă mai mult însoțindu-se cu îngerii și păstrînd Legea lor, cu atît mai puternice devin gîndurile sale în Sfînta Înțelepciune. Și, adevăr zic vouă, va veni acea zi cînd gîndurile sale vor depăși chiar moartea și vor zbura la viața veșnică în împărățiile cerești; pentru că gîndurile sale călăuzite de Sfînta Înțelepciune îi face pe Fiii Oamenilor să construiască o punte de lumină prin care ajung la Sîntu.

Pentru aceasta, rugați-vă Tatălui nostru Ceresc, cînd Soarele este la prînz, astfel: «Tatăl nostru care ești în ceruri, trimite tuturor Fiilor Oamenilor Îngerul Tău al Păcii și trimite gîndurile noastre Îngerului Puterii cu care noi putem sfărîma lanțurile morții.»

Atunci Fiul Omului va căuta pacea cu propriile sentimente, familia sa se poate bucura de tandrețea sa iubitoare; tatăl său, mama sa, soția sa, copiii săi și copiii copiilor săi. Pentru că Tatăl Ceresc este nemărginit de mare decît toți tații de sămînță și de sînge la un loc și Maica Pămîntească, nemărginit de mare decît mamele trupului fizic la un loc, iar adevărații frați sînt aceia care fac voia Tatălui Ceresc și a Maicii Pămîntești și nu frații de sînge. Chiar așa, voi veți vedea pe Tatăl Ceresc în tatăl vostru prin sămînță, și pe Maica Pămîntescă în mama voastră prin trup, pentru că nu sînt ei, de asemenea copii ai Tatălui Ceresc și ai Maicii Pămîntești? Chiar așa, voi veți iubi pe frații voștri prin sînge, așa cum vă iubesc pe voi adevărații voștri frați care merg cu îngerii, pentru că nu sînt ei de asemenea, copii ai Tatălui Ceresc și ai Maicii Pămîntești? Adevăr zic vouă, este mai ușor să iubești pe cineva necunoscut pînă atunci, decît pe aceia din propriile noastre case, care ne-au cunoscut slăbiciunile, ne-au auzit vorbele de mînie, și ne-au văzut în goliciunea noastră, epntru că ei ne cunosc așa cum ne cunoaștem noi înșine și sîntem rușinați. Atunci noi vom chema Îngerul Iubirii să intre în sentimentele noastre ca ele să fie purificate. Și tot ce înainte a fost nerăbdare și dihonie se va transforma în armonie și pace, precum pămîntul pîrjolit absoarbe apa unei ploi liniștite și devine verde și moale, gingaș cu noua viață.

Pentru c[ multe și chinuitoare sînt suferințele Fiilor Oamenilor cînd ei rămîn credincioși Îngerului Iubirii. Într-adevăr, un om fără iubire aruncă o umbră întunecată asupra celor pe care îi întîlnește, în special asupra celor cu care el conviețuiește, vorbele sale aspre și mînioase cad asupra celor dimprejur asemenea aerului puturos care se înalță dintr-o baltă clocită. Și el suferă cel mai mult, deoarece întunecimea care îl învăluie, îi cheamă pe Satana și dracii săi.

Dar cînd el cheamă Îngerul Iubirii, atunci întunecimea este împrăștiată și lumina fericirii pleacă de la el și culorile curcubeului se învîrtesc deasupra capului său și o ușoară ploaie de lumină cade din degetele sale și el aduce pace și putere tuturor celor care se află în apropierea lui.

De aceea, rugați-vă Tatălui Ceresc, cînd Soarele este în înalt, al prînz, astfel: «Tatăl nostru care ești în ceruri trimte tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al Păcii și trimite celor care sînt de o sămînță și de un sînge cu noi Îngerul Iubirii ca armonia și pacea să poată sălășlui în casa noastră pentru totdeauna.»

Atunci Fiul Omului va căuta pacea cu ceilalți Fii ai Oamenilor, chiar și cu fariseii și preoții, chiar cu cerșetorii și cei fără de adăpost, chiar cu regii și guvernatorii, pentru că toți sînt Fii ai Oamenilor, indiferent de condiția lor socială, indiferent de meseria lor, indiferent dacă ochii lor sînt deschiși pentru a vedea împărățiile cerești sau dacă ei merg în întuneric și necunoaștere.

Pentru că justiția oamenilor poate să dea dreptate unui vinovat și să pedepsească un nevinovat, dar Legea Sfîntă este aceeași pentru toți, indiferent dacă este cerșetor sau rege, păstor sau preot.

Căutați pacea cu toți Fiii Oamenilor așa cum este cunoscută de Fiii Luminii, pentru că noi trăim potrivit Legii Sfinte încă din timpul lui Eno sau mai dinainte. Pentru că noi nu sîntem nici bogați, nici săraci. Și noi folosim în comun toate lucrurile noastre, chiar îmbrăcămintea și uneltele cu care lucrăm pămîntul. Și lucrăm în cîmpuri împreună cu îngerii Maicii Pămîntești pentru a agonisi darurile pentru toți frații, necesare a le consuma ca hrană.

Pentru că cel mai puternic dintre îngerii Tatălui Ceresc, Îngerul Creației, binecuvîntează fiecare om să lucreze în felul cel mai bun pentru el și atunci nu va cunoaște nici pofta, nici îmbuibarea. Într-adevăr, exsită abundență pentru toți oamenii în împărățiile Maicii Pămîntești și ale Tatălui Ceresc, cînd fiecare om lucrează la munca sa, pentru că, dacă cumva se sustrage de la sarcina sa, altul trebuie să-i ia locul, fiindcă nouă ne sînt date toate lucrurile în împărăția cerească și pe ăînt ca preț al muncii.

Întotdeauna Fiii Luminii au trăit acolo unde se bucură îngerii Maicii Pămîntești, în apropierea rîurilor, în apropierea pomilor, în apropierea florilor, în apropierea cîntecelor păsărilor, unde Soarele și ploaia el pot îmbrățișa trupul, care este lăcașul sufletului. Nu vrem s avem de-a face cu edictele conducătorilor, nici nu-i susținem, fiindcă legea noastră este Legea Tatălui Ceresc și a Maicii Pămîntești, nici nu ne opunem lor, nici o lege nu te salvează de judecata lui Sîntu. Mai degrabă noi ne străduim să trăim după rînduielile Legii Sfinte și să îndreptăm totdeauna ceea ce este bun în toate lucrurile; atunci împrăția întunericului va deveni împărăția luminii, pentru că unde este lumină, cum ar mai putea rămîne întunericul?

Pentru aceasta rugați-vă Tatălui Ceresc, cînd Soarele este în înalt, la prînz, astfel: «Tatăl nostru care ești în ceruri, trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al Păcii și trimite întregii omeniri Îngerul Creației, ca avînd o datorie sfîntă, noi să nu mai cerem nici o altă binecuvîntare.»

Atunci Fiul Omului va căuta pacea prin cunoașterea vîrstelor trecutului, pentru că, adevăr zic vouă, în Manuscrisele Sfinte este o comoară de o sută de ori mai mare decît toate diamantele și tot aurul din bogățiile împărățiilor și chiar mai prețioase, pentru că, în mod sigur, ele conțin toată înțelepciunea dăruită de Sîntu Fiilor Luminii, chiar acele tradiții care vin de al Eno sau de mai înainte, pe calea fără de sfîrșit a veacurilor, învățăturile Celor Mari. Și acestea sînt moștenirea noastră, întocmai cum fiul moștenește averea tatălui său, cînd el se arată demn de binecuvîntarea acestuia. Într-adevăr, prin cercetarea învățăturilor a căror înțelepciune este fără vîrstă vom ajunge să cunoaștem pe Sîntu, pentru că, adevăr zic vouă, Cei Mari L-au văzut pe Sîntu față în față, de aceea cînd noi citim Manuscrisele Sfinte, noi atingem picioarele Izvoditorului.

Și cînd am ajuns ăs vedem cu ochii înțelepciunii și să auzim cu urechile înțelegerii adevărurile fără vîrstă ale Manuscriselor Sfinte, atunci noi trebuie să mergem printre Fiii Oamenilor să-i învățăm, fiindcă, dacă noi ascundem cu gelozie învățătura sfîntă, oțărîndu-ne că este numai a noastră, atunci noi sîntem ca aceia care descoperă un izvor în înălțimile munților și decît să-l lase să curgă la vale pentru a potoli setea omului și a vitelor, îl îngroapă sub pămînt și pietre, lipsindu-se ei înșiși de apă. Mergeți printre Fiii Oamenilor și vorbiți-le despre Legea Sfîntă, spuneți-le că ei se pot salva pe ei înșiși și că pot intra în împărățiile cerești. Dar vorbiți-le în cuvinte pe care să le înțeleagă, în parabole din natură care vorbesc inimii, epntru că fapta trebuie mai întîi trăită ca dorință în inima trezită.

Pentru aceasta, rugați-vă Tatălui Ceresc, cînd Soarele este în înalt, astfel: «Tatăl nostru care ești în ceruri, trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al Păcii și trimite-ne nouă cunoașterea Îngerului Înțelepciunii ca noi să putem merge pe Calea Celor Mari care au văzut fața lui Sîntu.»

Atunci Fiii Oamenilor vor căuta pacea cu împărăția Maicii Pămîntești, pentru că nimeni nu poate trăi îndelungat, nici să fie fericit, decît numai acela care respectă pe Maica sa Pămîntească și Legile Sale. Pentru că, respirația voastră este respirația Ei, sîngele vostru – sîngele ei, oasele voastre – oasele Ei, carnea voastră – carnea Ei; măruntaiele voastre – măruntaiele Ei; ochii și urechile voastre – ochii și urechile Ei.

Adevăr zic vouă, voi sînteți una cu Maica Pămîntească; Ea este în voi și voi în Ea. Din Ea v-ați născut, în Ea a-ți trăit și în Ea vă veți întoarce. Sîngele Maicii noastre Pămîntești cade din nori și curge în rîuri; respirația Maicii noastre Pămîntești este aceea care împrăștie frunzele pădurii și suflă cu putere dinspre munte, dulce și îndesată este carnea Maicii noastre Pămîntești în fructele pomilor; puternice și tari sînt oasele Maicii noastre Pămîntești în stîncile și pietrele uriașe care stau ca veghetorii timpurilor trecute. Într-adevăr, sîntem una cu Maica Pămîntească și aceluia care este credincios Legilor Maicii sale și Ea îi va fi credincioasă de asemenea.

Dar va veni o zi cînd Fiii Oamenilor își vor întoarce fața de la Maica lor Pămîntească și chiar o vor huli, precum și dreptul ei de izvodire. Atunci ei o vor înrobi și carnea Sa va fi răvășită, sîngele său otrăvit, respirația Sa înăbușită și grea; ei vor aduce focul morții în toate părțile împărăției Sale și furia lor va devora toate darurile Ei și în locul lor nu va mai rămîne decît un deșert.

Toate aceste lucruri se vor întîmpla fiindcă Legea nu mai este cunoscută de Fiilor Oamenilor și ca un muritor, cu încetul, ei nu-și vor mai putea mirosi propria duhoare și astfel, Fiii Oamenilor vor deveni orbi la adevăr și își vor jefui, răvăși și distruge Maica Pămîntească, ceea ce înseamnă că ei se vor prăda, răvăși și distruge pe ei înșiși. Pentru că ei au fost născuți de Maica Pămîntească și ei sînt una din Ea, și tot ceea ce i se întîmplă Ei, li se întîmplă lor înșiși.

Cu mult timp înaintea Marelui Potop, Cei Mari mergeau pe pămînt și arborii uriași, care azi sînt o amintire, erau casa lor și împărăția lor. Ei trăiau mai multe veleaturi de om, pentru că ei mîncau la masa Maicii Pămîntești și dormeau în brațele Tatălui Ceresc și nu cunoșteau boala, nici bătrînețea, nici moartea. Ei lăsară Fiilor Oamenilor, prin legămînt, toată gloria împărățiilor lor, chiar cunoașterea ascunsă a Arborelui Vieții care se înalță în mijlocul Mării Veșnice. Dar ochii Fiilor Oamenilor fură orbiți de plăsmuirile Satanei și prin promisiunile puterii, chiar acea putere care se dobîndește prin forță și cu sînge. Și atunci Fiii Oamenilor au rupt firul care îi lega de Maica lor Pămîntească și de Tatăl lor Ceresc și s-au îndepărtau de Izvorul Sfînt al Vieții unde trupul lor, gîndurile lor și sentimentele lor erau una cu Legea și au început să folosească numai propriile gînduri, propriile sentimente și propriile fapte, făcînd sute de legi unde înainte nu era decît Una.

Și astfel Fiii Oamenilor s-au alungat ei înșiși din propria lor casă și s-au îngrămădit în spatele zidurilor de piatră, nemaiauzind vîntul în arborii înalți ai pădurii dincolo de orașele lor.

Adevăr zic vouă, Cartea Naturii este un Manuscris Sfînt și voi dacă vreți să se salveze înșiși Fiii Oamenilor și să găsească viața veșnică, învățați-i să citească iarăși paginile vii ale Maicii Pămîntești. Pentru că în fiecare ființă în care există viață, este înscrisă Legea. Ea este înscrisă în iarbă, în arbori, în rîuri, n munți, păsările cerului și peștii mărilor și, înainte de orice, în Fiii Oamenilor. Numai cînd ei vor reveni la sînul Maicii lor Pămîntești își vor găsi viața veșnică și Izvorul Vieții care îi conduce la Tatăl Ceresc, numai așa chipul întunecat al viitorului poate fi risipit.

Pentru aceasta rugați-vă Tatălui Ceresc cînd Soaele este în înalt, la prînz, astfel: «Tatăl nostru care ești în ceruri trimte tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al Păcii și trimite împărăției Maicii noastre Pămîntești Îngerul Bucuriei ca inimile noastre să fie pline de cîntec și veselie, așa cum sîntem cuibăriți în brațele Maicii noastre.»

În sfîrșit Fiii Oamenilor vor căuta pacea cu împărăția Tatălui Ceresc pentru că, într-adevăr, Fiii Oamenilor nu sînt născuți numai de sămînța taților lor și de mamele lor ca trup, ci e își pot găsi adevărata moștenire și cunoaștere pentru că sînt fiii Creatorului.

Tatăl Ceresc este Legea Unică, care a creat stelele, soarele, lumina și întunericul și Legea Sfîntă din sufletele noastre. El este peste tot și nicăieri. Tot ceea ce cunoaștem și tot ceea ce nu știm este diriguit de Lege. Căderea frunzelor, curgerea rîurilor, zumzăitul insectelor din noapte, toate acestea sînt guvernate de către Lege.

În tărîmul Tatălui nostru Ceresc, există multe sălașuri și multe sînt lucrurile ascunse pe care încă nu le cunoaștem. Adevăr zic vouă, împărăția Tatălui nostru Ceresc este nemărginită, atît de mare încît nici un om nu-i cunoaște marginile. Cu toate acestea, întreaga Sa împărăție poate fi găsită în cea mai mică picătură de rouă de pe floarea de cîmp sau în mirosul ierbii proaspăt cosită pe cîmpurile de sub soarele verii. Într-adevăr nu există cuvinte pentru a descrie împărăția Tatălui Ceresc.

Într-adevăr glorioasă este moștenirea Fiului Omului pentru că numai lui îi este dat să intre în Vîrtejul Vieții Veșnice care îl conduce în împărăția Tatălui Ceresc. Dar mai întîi, el trebie să caute și să găsească pacea cu trupul său, cu gîndurile sale, cu sentimentele sale, cu Fiii Oamenilor, cu cunoașterea sfîntă și cu împărăția Maicii Pămîntești. Pentru că, adevăr zic vouă, acesta este vasul care în poartă pe Fiul Omului pe Vîrtejul Vieții Veșnice la Tatăl său Ceresc. El trebuie să aibă o pace înșeptită înainte ca el să poată cunoaște pacea veșnică ce depășește înțelegerea, chiar pe aceea a Tatălui său Ceresc.

Pentru aceasta, rugați-vă Tatălui Ceresc, cînd Soarele se află cel mai sus, la prînz, astfel: «Tatăl nostru care ești în ceruri trimite tuturor Fiilor Oamenilor al Tău Înger al Păcii și trimite împărăției Tale, Tatăl nostru Ceresc, al tău Înger al Vieții Veșnice, ca noi să putem urca dincolo de stele și să trăim pentru totdeauna.»”

Și apoi Mai vîrstnicul tăcu și o mare liniște se așternu asupra Fraților și nimeni nu dorea să vorbească. Umbrele după-amezii tîrzii jucau pe rîul liniștit și argintiu ca sticla și pe cerul ce se întuneca abia se putea observa secera de filigran a lunii păcii. Și marea pace a Tatălui Ceresc îi învălui pe toți într-o iubire nemuritoare.