Dosar secret: “Noua ordine mondială”, comunism sovietic la scară globală

comunism-iluminati-marx-engels

UN AMĂNUNT INTERESANT, DAR “UITAT” DE ANALIŞTI: MIŞCAREA COMUNISTĂ A FOST DE LA ÎNCEPUTURILE SALE GLOBALISTĂ ŞI SPRIJINITĂ DE MAREA FINANŢĂ MONDIALĂ. AŞA-ZISA CĂDERE A COMUNISMULUI, CARE A ADORMIT OPINIA PUBLICĂ, NU A FOST ÎNSĂ URMATĂ DE EPURĂRI ALE STRUCTURILOR DIN FOSTELE STATE COMUNISTE. CA ATARE, AGENDA GLOBALISTĂ A FINANŢIŞTILOR MIŞCĂRII COMUNISTE ESTE NESCHIMBATĂ, IAR PROCESUL DE INGINERIE SOCIALĂ COMUNISTĂ LA SCARĂ MONDIALĂ MERGE MAI DEPARTE.

Chiar de la apariţia comuismului, Marx declara răspicat: „emanciparea clasei muncitoare” ar trebui să cuprindă „toate ţările”. Asemenea lui Marx, Nikita Hruşciov, şeful PCUS (1953 – 1964) declara că “după victoria clasei muncitoare …. nu vor mai exista în nicio ţară cauze de natură socială, naţională sau de o altă natură pentru izbucnirea războaielor, dar acest lucru va fi posibil doar atunci când întreaga lume va fi adusă sub controlul total al sistemului socialist-comunist şi se va uni într-o comunitate adevărată de naţiuni egale”.

După o jumătate de secol de reeducare socialistă a naţiunilor occidentale şi după trecerea statelor naţionale – încă suverane – sub controlul unor structuri de guvernare regională şi/sau globală precum UE şi ONU, efectele internaţionalismului sunt vizibile. Internaţionismul a fost întotdeauna unul dintre fundamentele marxismului, deoarece, potrivit pionierilor acestei ideologii, caracteristicile naţionale sau etnice nu determină apartenenţa unui individ la un grup social mai mare. Dimpotrivă, ceea ce contează este cărei clase sociale îi aparţine un individ, căci, indiferent de identitatea lor naţională sau etnică, clasele inferioare ale societăţii vor fi întotdeauna exploatate şi oprimate de clasele superioare.

Astfel că de atunci, comunismul există în paralel cu capitalismul. Iar conceptul împrumutat de la Trotski, de „revoluţie permanentă la scară mondială”, se manifestă acum în mod vizibil.

Andrei Saharov, „tatăl bombei cu hidrogen a URSS”, care în anul 1968 cerea terminarea Războiului Rece şi integrarea internaţională a Estului şi a Occidentului într-o ordine socialistă globală, a explicat în discursurile sale conceptul de „atitudine psihologică”a popoarelor occidentale.

Saharov opina că popoarele occidentale ar trebui să fie „setate psihologic”, încât să sprijine „de bună voie” redistribuirea internaţională a venitului lor şi construirea unui guvern mondial.

„Această modificare a psihicului poporului necesară pentru creştere paşnică în cadrul socialismului global ar trebui să fie făcută „pe o bază general democratică, controlată de opinia publică, prin toate mijloacele democratice, precum alegerile, publicaţiile etc şi să joace un rol esenţial în ceea ce se presupune că este cauzat de efectul de seră al dioxidului de carbon industrial, care necesită înfiinţarea unei economii globale socialiste.  Dacă, în ciuda acestei reeducări sistematice, popoarele occidentale refuză să-şi abandoneze „ideologia laşă şi egoist mic-burgheză cu care au fost îndoctrinate de militarism, naţionalism, fascism şi revanşism, atunci distrugerea civilizaţiei umane ar fi ameninţată de războiul nuclear”, opina Saharov.

Si iată că în prezent, reeducarea socialistă a popoarelor occidentale şi transferul treptat al fostelor naţiuni suverane sub controlul guvernării regionale şi globale, precum UE şi ONU, dar si ameninţarea cu un război nuclear sunt evidente.

Mai puţin evident este că această evoluţie a fost efectiv realizată de Moscova încă din anii 1950. Asta deoarece la un sfert de secol după presupusa „prăbuşire a URSS”, ameninţarea comunistă din conştiinţa publică a dispărut aproape complet.

Ca urmare, unui observator neavizat îi rămân ascunse acţiunile subtile, dar concertate ale Moscovei, care împing lent statele occidentale către socialismul global. La prima vedere protagoniştii acestei evoluţii par să aparţină altor coloraturi politice.

Acest lucru se explică prin faptul că „Revoluţia permanentă” a lui Troţki conţine conceptul de „entrism”, care prevede infiltrarea partidelor şi organizaţiilor deja existente cu agenţi sovietici de influenţă sau înfiinţarea de organizaţii care să apară pe nebănuite pentru a pune în aplicare – sub ecranul lor artificial – agenda comunistă sub un steag fals.

Abia atunci când cineva cunoaşte obiectivele strategiei sovietice pe termen lung şi este familiarizat cu conceptul Troţkian de „entrism”, poate înţelege de exemplu de ce „neocomunismul” american (cu trecut troţkian) a târât occidentul într-un război lipsit de sens şi fără ieşire cu Islamul.

De ce aparente „extreme drepte” (cu trecut comunist!) cer desfiinţarea NATO ?

De ce pretinşii „sprijinitori ai mediului” (cu trecut comunist!) depun eforturi în introducerea unei economii planificate ?

De ce chiar şefi de guverne pretinşi conservatori (cu trecut comunist!) deschid graniţele statului naţional şi promovează emigrarea masivă de străini care nu sunt integrabili în ordinea socială tradiţională?

Există nenumărate exemple care arată cum, sub acoperirea diferitelor partide şi organizaţii, este pusă în aplicare agenda strategiei sovietice pe termen lung.

Efectele „permanentei revoluţii” a lui Trotski sunt evidente acum.

Cel mai vizibile sunt efectele în integrarea europeană şi în aşa numitul proces Rio, care foloseşte ca paravan „protecţia internaţională a climei” pentru a transforma ONU într-un veritabil guvern mondial şi pentru a stabili o ordine internaţională socialistă.

În decursul acestei „revoluţii permanente” organele de guvernare ale statelor naţionale sunt aduse mai întâi la stadiul de simple agenţii de sprijin pentru guvernul regional şi/sau mondial.

Acest lucru continuă până când fostele state naţionale – iniţial echilibrate din punct de vedere etnic şi cultural – sunt aduse în stare de haos, descompuse, ruinate economic şi financiar şi făcute incapabile de a se apăra – în momentul în care tensiunile sociale apărute ca urmare al acestui proces ajung să dea naştere unei „situaţii revoluţionare” care – evident – va facilita prăbuşirea ordinii sociale tradiţionale la scară mondială prin evenimente de genul războaielor civile.

Iar acest lucru nu face altceva decât să pregătească instalarea definitivă a unui guvern mondial socialist.

http://fn24.ro/