Istoria Atlanților: Meșterul Manole, Ziditorul Turnului Babel

turnul babel

Abordată fără prejudecăți și ferită de balivernele înșirate de unii dintre așa-zișii noștri ”specialiști”, în realitate bieți ageamii, istoria Românilor se dovedește a fi cea mai veche și cea mai spectaculoasă din lume. Am văzut, de-a lungul acestui documentar că la un moment dat, în plin Neolitic, pe meleagurile noastre a apărut Imperiul AT(Ă)L ANTAI, însemnând ”Cel Dintâi”, care a marcat și marchează și astăzi, în bune și în rele, evoluția omenirii.
Din fericire, nu toți istoricii români au fost sau sunt tâmpiți. Astfel, printre cei mai drepți și mai înzestrați dintre ei se numără Bogdan Petriceicu Hasdeu și Nicolae Densusianu, al căror merit este și că, în afara izvoarelor scrise, au adus în față mitofolclorul, arhivă excepțională pentru trecutul poporului român, popor care actualmente abia mai face față ”globalizării” și ”corectitudinii politice”. Va trece negreșit și peste aceste aberații, căci, din mai multe potriviri ale Istoriei Mondiale,  el este adevăratul POPOR ALES.
Printre altele, Românii au păstrat două geniale balade, ”Meșterul Manole” și ”Miorița”, prima referindu-se chiar la istoria Atlanților, iar a doua la întâmplările din timpul Celor Doi Zalmoxis. În acest episod ne interesează cine a fost de fapt Meșterul Manole. În balada populară, meșterii care lucrează la sfântul lăcaș sunt zece, exact câți erau și cei zece regi atlanți, conduși de cel cu sediul pe actualul teritoriu al României:
 Nouă meșteri mari,
     Calfe și zidari,
     Cu Manole, zece,
     Care-i și întrece.

Meșterii din Atlantis

În ce-l privește pe meșterul principal din balada populară, ne ajută lexicul dacic. Astfel, fiind atestat numele MAMMOLO, nu avem decât să-l traducem: 1. MAM MOLO ”Zidarul Măiestru”; cf. rom. a momi; mumă ”regina albinelor”; grec. muma ”vrăjitoare”; rom. mala ”mistrie; șpaclu”; a mălălui ”a netezi tencuiala”; moloz; latin. murus ”zid de cetate, de clădire; zid de apărare”; 2. MAM MOLO ”Care a zidit o Mamă”; cf. rom. mamă; latin. mammo ”a alăpta”; rom. mala; latin. muro ”a încinge cu un zid”. MAMMOLO este același personaj istoric, adică împăratul OEAGRUS, zis și NOE, cel care, în timpul Potopului ce a distrus capitala Atlanților, s-a refugiat spre Munții Bucegi, cu cei apropiați. Cum am mai văzut, în fosta capitală atlantă, devenită mai târziu Tomis, în grupul statuar descoperit acolo este reprezentat și cuplul Oeagrus-Calliope, părinții lui Orfeus. Că Oeagrus este același cu MAM MOLO ”Ziditorul Măiestru” ne sugerează zidurile unei cetăți pe care împăratul de la Marea Neagră le poartă pe cap.

Mam Molo, împăratul-arhitect, la Tomis

După cum se vădește, nu doar rezonanța MAMMOLO trimite la Manole, dar și tâlcurile cuprinse în acest nume trimit direct la celebra baladă. În plus, în varianta culeasă de G. Dem. Teodorescu, numele soției lui Manole este Caplea, cum a ajuns în românește, prin metateză, numele împărătesei CALLIOPE, soția lui Oeagrus.
Ar mai fi de rezolvat ridicarea Mânăstirii Curtea de Argeș de către Manole. S-a întâmplat ca unul din supranumele lui Oeagrus, NEIKU ”Navigatorul”, în ebraică Noah, să fie apropiat de cel al ctitorului frumoasei mânăstiri, voievodul Neagoe Basarab. Dar supranumele NEIKU trimite la Munții Bucegi, unde s-a oprit familia domnitoare atlantă, căci una dintre vechile denumiri ale actualului oraș Sinaia a fost Podul Neagului. Și iată cum acest toponim românesc dezleagă tâlcul latinescului pontifex ”preot”, care literal înseamnă ”făcător de poduri”! Vechii Elini îl zeificaseră pe împărat și sub numele de PONTOS ”Podarul”; cf. rom. punte. Pontos era și denumirea grecească a Mării Negre, pe țărmul căreia își avusese capitala Primul Imperiu Atlant. Și tot așa, lui Oeagrus Geto-Dacii i-au mai zis și PAB ELTER, cu varianta PAV ELTER ”Ridicătorul de Poduri; Sfântul Podar; Peste Pod; Podul Înalt”; cf. rom. babă ”element de construcție la poduri, format dintr-una sau două grinzi”; altar; latin. ultra ”mai mult; peste”. De aici, Geto-Dacii, apoi și alte popoare vechi, au format altă sintagmă, anume PABEL TER, cu varianta PAVEL TER ”Turnul Grozav; Turnul Babel”; cf. rom. pofală ”laudă; slavă; pompă; fast; măreție”; latin. turris ”turn”. Misterioasa denumire apare foarte des întipărită pe țigle și cărămizi din Dacia.

Amintiri atlante pe țigle și cărămizi din Dacia

Am văzut, în episoade anterioare, că SUMER era al șaptelea regat atlant. Astfel, legenda cu Turnul Babel s-a transmis popoarelor desprinse din zona respectivă, acesta fiind numit în ebraicăMigdal Bavel, iar în arabă, Burj Babil. În capitolul 11 din ”Geneza” biblică, este descris un turn uriaș, intenționat a fi principala realizare a orașului Babilu, numele akkadian pentru Babilon. Babel ar fi fost primul oraș construit după Potop, oamenii hotărând ca această cetate să aibă un turn atât de înalt încât vârful lui să ajungă la cer!

Turnul Babel, vegheat de Zburători

Cum am mai spus, până la ridicarea Mânăstirii Curtea de Argeș, în mitofolclorul nostru Meșterul Manole încercase să întemeieze cu totul altceva. Și, ca să fie clar că legarea ziditorului de Potop și de Babel nu e o fantasmagorie, iată ce dezvăluie o legendă românească: ”S-o adunat multă lume la Vavilon și o vrut să facă o biserică până în cer. O plouat ploaie mare. Manole avea un corb. Corbul o adus iarbă verde. Ploaia mânase lumea în afară de Vavilon. Corbul, aducând iarbă verde, iar o crescut iarba. N-o putut zidi Vavilonul. Manole o trimis după nevastă. O vinit cu amiaza: era groasă (însărcinată – n.n.). El o zidit-o în zid și o murit. Tot n-o făcut Vavilonul decât până la jumătate.
Dar oare ce s-a întâmplat cu adevărat? Cum am văzut în capitolele anterioare, Imperiul Atlant fusese întemeiat de Oaspeții Cerești, ale căror vehicule zburătoare brăzdau cerul Neoliticului. Pentru atragerea Celor Divini, Atlanții înălțau movile imense, uneori sub formă de piramide, ca orientare. O asemenea movilă uriașă, care are și o platformă de aterizare, s-a păstrat în orașul Isaccea, fosta cetate getică Noviodunum, din actualul județ Tulcea. Movile mai mici, zise șigorgane, există până astăzi în Dobrogea și în Muntenia de Răsărit.
Salvat din puhoaiele Potopului, împăratul Oeagrus-Mammolo a ridicat, drept recunoștință Zeilor, un gorgan uriaș, poate chiar sub formă de turn, ce ținea loc și de mausoleu, cum e și cazul piramidelor egiptene. Acolo și-a îngropat soția, care murise în timpul Potopului, imediat după ce-l născuse pe prințul Orfeus. Ideea că Manole a ridicat o biserică, cum spun și balada și legenda, este reală, căci sintagma sacră descrisă mai sus, poate fi înțeleasă și ca PAV ELTER ”Strălucitorul Templu”; cf. rom. văpaievipie; altar. Că acest templu era închinat Zburătorilor Divini se vede dintr-o altă interpretare a sintagmei, PA VELTER ”Pentru Zboruri”; cf. rom. pe; vultur;fluture; a flutura. De aici, balada spune că Manole și-ar fi făurit aripi, încercând să zboare de pe acoperișul mânăstirii.

Manole, în zbor, la Curtea de Argeș

Și cum ”a zbura” mai însemna și ”a pluti” și ”a curge”, PA-VELTER a ajuns să însemne și ”Apa Curgătoare; Țâșnirea Apei; Izvorul (Lichidul) Prelins; cf. rom. apă; baie; a bea; (viță de) vie; pe; alban. vaj ”ulei”; rom. vâltoare; latin. philtrum ”băutură fermecată de dragoste”. De aceea, spune balada mai departe, pe locul căderii meșterului a țâșnit un izvor. La Geto-Daci, râul ce curgea prin apropierea marelui templu era socotit oricum sacru, numit fiind în mai multe chipuri: ARAROS, AURUMETTI, KOGAION, NAPARIS etc. Actualmente, de la AURUMETTI, acestui râu i se spune Ialomița. Totodată, din OEAG(Ă)RUS, anticii au făurit mitul legendarului zburător IKARUS.
Locul unde a fost celebrul turn BABEL este marcat nu doar de vechea denumire de Podul Neagului, ci și de grupul de stânci cu strania denumire de BABELE.

Ruinele Turnului Babel

Nu s-a spus aici totul despre vechile și minunatele întâmplări. S-ar mai fi putut povesti, de pildă, despre cum s-a prefăcut Atlantull PAVEL TER în Apostolul Pavel din Tars. Rămâne pe altădată…
Ei, ce mai spuneți, boieri dumneavoastră? Ce părere aveți de istoria României? Așa-i că este fascinantă ?

Adrian Bucurescu