Este România, o ţară subjugată economic şi politic de familia Rothschild ?

familia-rothschild-

Dorinta bancherilor de a pune mana pe finantele lumii se regaseste in ambitia de a conduce finantele fiecarei tari in parte, astfel incat sa se constituie intr-o oligarhie dominanta, intr-o aristocratie a banului. Este un fapt cunoscut ca Banca Federala a Statelor Unite ale Americii, care are rolul de banca de emisie a monedei nationale – dolarul american – este formata din bancile Rothschild,precum Bancile Rothschild, din Londra si Paris. Respectiva banca, numita Federal Reserve System din S.U.A. (banca centrala privata a S.U.A.), este legata la aparitia ei de omnipotentul bancher evreu J. P. Morgan, care si-a pus la dispozitie in acest scop, in 1913, proprietatea particulara din statul Georgia. Clanul bancherilor Morgan este implicat in tutelarea organismelor mondialiste, precum Comisia Trilaterala si Council on Foreign Relations (S.U.A.), ca si The Round Table. Acesta completeaza sau suplineste, dupa caz, activitatea mondiala a clanurilor evreiesti Rothschild si Rockefeller.
In acest context trebuie privita si aducerea evreului mason Itzac – Mugur Isarescu in fruntea Bancii Nationale a Romaniei, care nu a fost deloc intamplatoare si, mai ales, nu s-a datorat vreunei pregatiri sau experiente profesionale de exceptie, caci pana la momentul respectiv acesta nu avusese nimic in comun cu sistemul bancar. Din 1990, el a fost aproape fara intrerupere guvernator al Bancii Nationale a Romaniei. Despre el s-a afirmat in mai multe randuri ca are legatura cu comenzile ocultei financiare internationale. Mugur Isarescu ar fi fost recrutat de catre Council on Foreign Relations (C.F.R.) in 1990, la New York. Recrutarea s-ar fi produs la Institutul pentru Studiul Economiei Mondiale din New York, pe cand Isarescu se afla la post.

Conducerea C.F.R. (organizatie controlata de familiile bancherilor evrei Rockefeller si Rothschild, sustinuti de J.P.. Morgan) a recrutat un numar semnificativ de specialisti, potentiali inlocuitori ai celor care guvernau la vremea respectiva in tarile est-europene. Controlul din start al pietelor est-europene era un scop bine determinat, in functie de indicatiile specialistilor C.F.R. Pentru indeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un intens razboi mediatic de dezinformare, in toate misiunile economice subliniindu-se greseala facuta de Romania prin plata datoriei externe si exemplificandu-se prin tari care aveau mari imprumuturi, dar un nivel de trai mai crescut si sugerandu-se ca o tara se poate dezvolta doar prin imprumuturi inrobitoare. De altfel, principala forma de control al unei tari este cea financiara – specialitatea C.F.R.
Potrivit surselor, Mugur Isarescu ar fi fost pregatit in vederea accederii la fotoliul de premier. De aceea, “solutia Mugur Isarescu” a fost inaintata ori de cate ori a fost situatia unei crize majore. Pasul cel mai important facut de Mugur Isarescu, in conformitate cu dispozitiile C..F.R., a fost devalorizarea masiva a monedei nationale, ca politica monetara, si o rata derizorie a tuturor creantelor Romaniei (ex.: Egipt, Irak), pas sustinut si de prim-ministrul impus de mass-media, de fapt de oculta financiara, Theodor Stolojan, rasplatit ulterior cu un post la Banca Mondiala. Pentru indepartarea eventualilor investitori necontrolati de C.F.R., in 1991 Th. Stolojan a nationalizat valuta aflata in banci, ceea ce a dus la un adevarat recul pentru investitiile straine scapate de sub controlul si manipularea ocultei de la New York. Un alt aspect demn de mentionat il constituie jocurile interbancare, “permise si incurajate” de Mugur Isarescu, derulate prin bancile aflate sub tutela C.F.R. (Chase Manhattan Ro, ING Barings, ABN AMRO), prin intermediul carora importante fonduri valutare au parasit Romania.

Desi B.N.R. are o Directie de Supraveghere si Control Valutar, nu a luat masuri pentru repatrierea valutei, care, obtinuta in urma tranzactiilor externe, nu a mai intrat in tara (cazul firmelor Pepsi, Qudrant, Coca-Cola, NAPPA, afacerile cu tutun, bumbac si din industria usoara). Faptul ca Isarescu ar fi fost recrutat de C.F.R. poate fi sustinut de argumentul ca niciodata, indiferent de forta politica ajunsa la Putere, el nu a putut fi schimbat, cu toate incidentele penale ale afacerilor familiei sale cu cetateanul Heinrich Schorsch, banuit a fi agent dublu, inclusiv F.M.I. si Banca Mondiala jucand cu “asul” Isarescu in maneca si amenintand cu sistarea oricarei creditari in cazul schimbarii acestuia.
Pentru a-şi duce la îndeplinire planul, bancherul şi-a răspândit fiii prin Europa, creând diverse sucursale ale societăţii sale. Se poate aprecia că, de-a lungul secolului al XlX-lea, familia Rothschild a influenţat mare parte din conflictele europene. Profesorul de economie Stuart Crane scria: „Dacă privim în urmă, ne dăm seama că fiecare război din Europa secolului al XIX-lea s-a încheiat prin realizarea unui echilibru de putere. De fiecare dată când se împărţeau cărţile, se realiza un astfel de echilibru în interiorul unui grup din jurul Casei Rothschild din Anglia, Franţa sau Austria… Analiza situaţiei naţiunilor pe timp de război arăta, în general, cine va fi cel care va pierde.”
Ulterior şi alte familii de bancheri şi-au îndreptat atenţia în direcţia aceluiaşi joc de influenţe ce implica state şi naţiuni. Ne referim în special la familiile Warburg, Schiff, Morgan, Kuhn, Loeb sau Rockefeller care, alături de clanul Rothschild, au fost adevăraţii arhitecţi ai istoriei secolelor al XIX-lea şi al XX-lea.
Printre avantajele acordate în schimbul împrumuturilor către naţiuni se numărau concesionarea exploatărilor de resurse naturale, facilităţi în cadrul diferitelor sectoare industriale etc; în realitate însă, marile familii de bancheri aspirau la controlul monedei naţionale. Pentru realizarea acestui scop, au obţinut de la principalele puteri europene controlul asupra băncilor centrale, ca plată a împrumuturilor. Astfel au luat fiinţă băncile centrale din Germania, Anglia sau Franţa. Cu privire la acest aspect, ediţia din 26 septembrie 1921 a ziarului London Financial Times publica informaţia potrivit căreia „o mână de oameni, aflaţi la cel mai înalt nivel în cadrul celor cinci mari bănci, ar putea anihila întreaga activitate financiară a guvernului”.
Glencore International AG, compania de trading cu metale care vrea sa se listeze, ar putea deveni rival pentru cele mai mari companii miniere din lume, potrivit lui Nathaniel Rothschild, descendent al celebrei familii de bancheri americani.

Rothschild a cumparat obligatiuni convertibile in valoare de 40 de milioane de dolari din oferta Glencore de 2,2 miliarde de dolari.
Compania a functionat ca un parteneriat privat de 3 decade insa acum doreste sa devina publica. Glencore detine 34% din compania miniera elvetiana Xstrata Plc.

La valoarea la care s-a facut vanzarea obligatiunilor, compania ar valora 35 de miliarde de dolari. BHP Billiton din Australia, cea mai mare companie miniera din lume, are o capitalizare de 207 miliarde de dolari in timp ce Rio Tinto din Marea Britanie are o valoare de 130 de miliarde de dolari.

Investitori de calibru

Rothschild, de 38 de ani, cumpara si actiuni de 100 de milioane de dolari la Rusal, gigantul aluminiului detinut de oligarhul rus Oleg Deripaska, in oferta sa publica initiala.
Glencore este cel mai mare trader de marfuri din lume. Firma a fost redenumita dupa ce managementul a cumparat titlurile fugarului Marc Rich in compania Marc Rich & Co in anul 1994.
Compania a mai vandut obligatiuni convertibile si investitorilor precum BlackRock Inc, Government of Singapore Investment Corp si Zijin Mining Group Co, cel mai mare producator de cupru din China.

Scandaluri in Romania

Numele companiei a fost implicat si in mai multe scandaluri in Romania,Glencore a incercat sa preia rafinaria Petromidia dar autoritatile romane s-au opus. De asemenea, compania a dorit sa preia si Petrom. La inceputul anilor ‘80 Mark Rich, printr-una din firmele sale, Philip Brader’s, care a detinut monopolul exporturilor de neferoase din Romania, a cumparat toata productia anuala de aluminiu si cupru a Romaniei.
Numele firmei a fost implicat in mai multe activitati suspecte de coruptie si oculte, de la moartea a doi muncitori in SUA pana la mita in Nigeria sau cautarea lui Marc Rich de catre FBI timp de 18 ani. In deceniile anilor 1970 si 1980, bancile mici locale au fost cumparate de catre banci mari în cadrul fiecarui stat din Statele Unite: apoi acestea au fost la rândul lor cumparate de suprabanci din New York, astfel încât o mâna de banci detine absolut toata averea. In 12 state, de exemplu, de la New England pâna la South Carolina, 3 suprabanci din New York detin 85% din toata averea bancilor. Dar toata averea natiunii este controlata de Banca de Rezerva Federala (Federal Reserve Bank). Opt dintre principalii proprietari ai acestei suprabanci care stapâneste America sunt: Bancile Rothschild din Londra si Berlin; Banca Fratii Lazard din Paris; Banca Israel Moses Seif din Italia; Banca Warburg din Hamburg si Amsterdam; Banca Fratii Lehman, Banca Kuhn Loeb, Banca Chase Manhattan si Banca Goldman Sachs, toate din New York. Banca Chase Manhattan îi apartine lui Rockefeller; restul apartin celor al caror nume il poarta, adica lui Rothschild, Kuhn, Loeb, etc. Aceste banci particulare (cuvântul „federal” din numele bancii este o minciuna de aruncat praf în ochii publicului) detin sistemul monetar al Statelor Unite prin actiunile pe care le detin cei aproximativ 300 de actionari, proprietarii bancilor sus-numite, care toti se cunosc între ei si sunt uneori înruditi. Cea mai mare influenta asupra vietii economice americane o are, prin mecanismul acesta, familia Rothschild care, începând ca telali si camatari de cartier la Frankfurt, prin asocierea cu societatile oculte (francmasoneria) au devenit în decurs de doua secole stapânii bogatiilor lumii si promotorii Noii Ordini Mondiale. Pe la 1820 cinci frati Rothschild stapâneau sistemul bancar din Franta, Anglia, Austria, Italia si Germania, si bancherii asociati lor au prosperat, iar cei nealiniati au disparut din aceste tari. Spre sfârsitul secolului XIX, bancherii Rothschild au intrat în finantele Statelor Unite, prin bancherii Warburg din Germania, care erau partenerii bancii Kuhn si Loeb din New York. Paul Warburg a fost primul presedinte la Federal Reserve System. J. P. Morgan li s-a asociat, caci familia lui sprijinise conspiratia masonica si guvernul mondial înca din anii 1770, când ruda lui Morgan, Alexander Hamilton, devenise primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite. Familia Rothschild a finantat si înscaunat dinastii financiare ca Rockefeller (monoplul petrolului), Carnegie (monopolul otelului), Harriman (caile ferate). Casatorindu-se între ei, acestia formeaza de-acum o unitate atât biologica cât si financiara. Prin 1970, bancile controlate de Rockefelleri detineau un sfert din avutul ce-l detin bancile din America si 30% din tot ce detin societatile de asigurare. Incercarile de a-i împiedica pe acestia sa acapareze toata industria si finantele Statelor Unite (în 1911, în 1966, în 1975) au esuat si i-au costat viata pe oamenii lucizi si cinstiti ca reprezentantul Louis McFadden, otravit la New York sau reprezentantul Larry McDonald, asasinat în avionul coreean 007, la 31 august 1983, dasupra spatiului aerian sovietic; sau senatorii John Heinz si John Tower, amândoi decedati în misterioase accidente de avion particular. Urmarind filiera de înrudire si de finantare schitata sumar aici, se cristalizeaza elita bancherilor internationali care, în strânsa colaborare cu conspiratia societatilor oculte, creeaza Noua Ordine Mondiala. Ce-i motiveaza pe membrii acestei elite bancare în distrugerea planificata a culturii, economiei, religiei, spiritualitatii, vietii turmelor de oameni, a „celorlalti”? Raspunsul îl da Rockefeller însusi: întrebat de ce doreste sa candideze la presedintia Statelor Unite, el a raspuns cu candoare: „Ce altceva mi-a mai ramas de dorit, când am totul?” Dar unii autori cred ca Rockefeller nu e decât o marioneta în mâinile altora, ca si francmasonul Clinton sau oricare alt presedinte american; caci de doua ori era sigur ca va fi presedinte si totusi coruptia electorala si orchestratia mass-mediei n-au fost dirijate astfel încât sa fie el „cel ales”. Familia Rothschild are caile ei misterioase; Meyer Amschel, telalul si camatarul care a fondat imperiul Rothschild la Frankfurt delapidând cele circa 3 milioane platite de guvernul britanic landgravului de Hesse-Cassel, pentru tinerii germani trimisi sa suprime revolutia americana, avea si functia de rabin (vezi „Jewish Encyclopedia – Enciclopedia iudaica”, vol. X, p. 499 si urmatoarele, dupa George Armstrong, „Rothschild Money Trust – Trustul Monetar Rothschild”, 1940, p. 21). La congresul din 16 iulie 1782 al Lojei Masonice de la Wilhelmsbad, care fusese complet infiltrat de illuminati lui Adam Weishaupt, s-a hotarât sa se mute cartierul general al francmasoneriei contopite cu illuminati din Bavaria la Frankfurt, care de-acum era fortareata lui Rothschild, si din acel oras aceste doua forte par sa fi început sa colaboreze, subordonate acelorasi stapâni. Patriarhul familiei Rothschild s-a nascut pe 21 mai 1909, intr-una dintre cele mai renumite si mai complexe dinastii europene, al carei arbore genealogic includea faimosi bancheri ai curtilor regale. La inceputul secolului XX, averea fabuloasa a familiei Rothschild se datora,de a finanta campania Ducelui de Wellington impotriva lui Napoleon, incheiata cu victoria de la Waterloo din 1815. Baronul Guy Edouard Alphonse Paul de Rothschild si-a petrecut o buna parte din copilarie intr-un castel al familiei, atit de somptuos incit se spune ca un monarh european ar fi exclamat: „Un rege nu si-ar putea permite asa ceva. Doar un Rothschild poate”. La virsta de 22 de ani, Guy a intrat in afacerile bancare ale familiei, lucrind la Rothschild Frčres, iar doi ani mai tirziu a fost promovat pe un post de conducere al unei companii de cai ferate detinute de familie.

Guy de Rothschild Guy de Rothschild a fondat si a condus, intre 1950 si 1982, Fondul Social Evreiesc Unificat, principala institutie filantropica evreiasca din Franta. Baronul a fost casatorit de doua ori: mai intii cu Alix Schey de Koromla (1911-1982), casatorie din care a rezultat fiul sau cel mare, David. Dupa divort, s-a recasatorit cu Marie-Hélčne van Zuylen de Nyevelt de Haar (1927-1996), cu care a avut un al doilea fiu, Édouard. Impreuna cu Marie-Hélčne, care a incetat din viata in 1991, a format unul dintre cuplurile-vedeta ale cercurilor sociale europene si americane. A fost un prieten apropiat al lui Georges Pompidou, care a si indeplinit rolul de director de banca pentru fratii Rothschild, inainte sa devina presedinte al Frantei. Carismatic si generos, baronul a primit numeroase figuri celebre in cercul sau, de la suprarealistul Salvador Dalí pina la diva Maria Callas, de la creatorul de moda Yves St. Laurent la Printesa Grace de Monaco, invitati adesea la balurile somptuoase organizate la castelul familiei. Mare erudit si iubitor al artelor, a vrut sa fie cunoscut, pina in ultimii ani ai vietii sale, ca un adevarat filantrop. Familia a anuntat ca funeraliile vor avea loc pe 21 iunie, la principala sinagoga din Paris. Doua secole de bogatie 1760 – Mayer Amschel Rothschild incepe o mica afacere cu monede si medalii la Frankfurt

1798 – Nathan, fiul lui Mayer, intemeiaza la Manchester o companie de comert cu textile

1812 – Fratele lui Nathan, James, infiinteaza o banca la Paris

1815 – Ramura din Anglia a Casei Rothschild furnizeaza aur ducelui de Wellington in campania impotriva lui Napoleon

1875 – Lionel de Rothschild finanteaza cumpararea Canalului de Suez de catre britanici

1919 – NM Rothschild&Sons incepe sa fixeze pretul aurului la Londra

1960 – Diferiti membri ai Casei Rothschild se muta in SUA si pun bazele Rothschild Inc

1981 – Franta nationalizeaza bancile ramurii franceze a familiei Rothschild, dar membrii ei refuza infringerea si pornesc noi afaceri

2004 – Casa Rothschild ajunge sa aiba afaceri in peste 40 de tari de pe glob

Miliarde de euro pe sfaturi bune In mai 2000, France Telecom primea sfaturi de la Rothschild&Co in achizitia Orange. Numai din consultanta financiara, Rothschild a dominat piata franceza in perioada respectiva, adunind 17 miliarde de euro din 20 de contracte in anul 2000 si aproape 10 miliarde din opt contracte in 2001.

Grupul financiar francez Rothschild, prezent în România prin intermediul fondului de investiţii EdR Real Estate (Eastern Europe), a decis să încheie parteneriatul cu firma israeliană Ocif, alături de care avea în dezvoltare două proiecte rezidenţiale în Bucureşti, din cauza unor divergenţe pe seama administrării proiectelor, potrivit unui anunţ al companiei.
Fondul mai este prezent pe piaţă prin intermediul parteneriatelor pe care le are cu firmele Nanette Real Estate (dezvoltatorul ansamblului rezidenţial Lake Towers), Atlas Real Estate (proprietarul Golden Tulip de pe Calea Victoriei), Euro Habitat (dezvoltatorul Planorama) şi BSR Europe.

Compania deţinea un portofoliu de 18 proiecte rezidenţiale la nivel internaţional, dintre care nouă erau în diferite faze de construcţie. Majoritatea proprietăţilor au fost cumpărate la preţuri umflate. EdR Real Estate (Eastern Europe) mai activează în Cehia, Slovacia, Polonia, Bulgaria şi Ungaria.

Liberty Global, acţionarul UPC, aparține de banca de investiţii Rothschild , care a cumpărat în anul 2004 operatorul local de cablu Astral cu 400 de milioane de dolari.

Miliardari ai lumii care au afaceri imobiliare în România. Printre aceştia se numără Gerald Cavendish Grosvenor, al şaselea duce de Westminster şi cel mai bogat proprietar birtanic, Ingvar Kamprad, proprietarul IKEA, Benjamin de Rothschild, preşedintele băncii Edmond de Rothschild Group şi descendent al ramurii franceze a familiei Rothschild, David Rockefeller, capul familiei Rockefeller, şi Nathaniel Rothschild, descendent şi moştenitor al ramurii britanice a familie Rothschild. Majoritatea proiectelor în care sunt implicaţi aceştia vizează construcţia de malluri şi locuinţe.

Actualmente, banca Rothschild este una din cele mai mari banci de investitii din lume. http://www.rothschild.com/

Putem aminti si cateva din interesele mega familiei in Romania ultimilor ani , atat prin patrunderea pe piata a ABN AMRO Rothschild dar si prin achizitii sau implicare in privatizari strategice sau importante : BCR- Erste Bank , Banca Ion Tiriac – HVB Bank , Romportmet – Mittal Steel , Petrom , Alro , Azomures , Arctic Arcelik , Luxten , Terapia Advent , Enel – pentru Distrigaz Sud si Nord , ultimele filiale Electrica , Trigranit , Esplanada City Center , dezvoltatorul Planorama , Asiban , etc. Proiecte finalizate sau in curs de finalizare . Ca o paranteza , interesanta a fost numirea in compania d-nului Patriciu ca director general executiv a americanului John H. Works, licentiat in drept, specialistul in investment banking al bancilor J.P. Morgan (Rockefeller ) si ABN AMRO Rothschild.

SURSA : http://saccsiv.wordpress.com/2009/03/30/personalitati-si-organizatii-evreul-mayer-amschel-rothschild-scutul-rosu-intemeietorul-celei-mai-puternice-familii-din-istoria-moderna-a-omenirii-si-creatorul-ordinului-iluminatii/