„In memoriam: Profesorul și istoricul Anton Moraru. 80 de ani de la naștere”

Anton Moraru

 

Alexandru ROMAN, Doctor Habilitat

                                                               în științe istorice, Ppofesor Universitar

                                                                   titular al Departamentului Relații

                                                                         Internaționale, USM

                                                  COMUNICARE

la CONFERINȚA   COMEMORATIVĂ  din 28.10.2017

,,Unele considerațiuni privind  opera  profesorului Anton Moraru ,,Istoria Românilor: Basarabia și Transnistria (1812 – 1993),, 28.10.17

În contextul continuității editării primelor publicații cu caracter didactic la istoria  românilor din prima jumătate a aa.90, de rînd cu cele 4 cărți de format mic (de circa câte 100 pag.), semnate de autorii Ig.Șarov și Ig. Ojog, se evidențiază manualul cu un volum de 560 pag., cu titlul ,,Istoria Românilor: Basarabia și Transnistria (1812-1993),, editată  la Chișinău sub semnătura regretatului prof. univ. Anton Moraru în calitatea sa de coordonator a unui grup din 4 coautori, conținutul acestui suport didactic fiind analizat deja de membrul-corespondent al AȘM, prof . univ. DemirDragnev. De aceea, mă voi referi preponderent la unele considerațiuni de ordin procedural și de tehnologie a elaborării acestui studiu de sinteză.

Inițiativa creării acestui studiu aparține prof. A. Moraru,comemorat astăzi, care ar fi împlinit la începutul săptămînii curente 80 de ani. Totodată, pentru mai multă claritate a-și menționa că limita inițială de timp fiind de fapt nu anul 1812, ci 1792, determinată  de anexarea Transnistriei la Imperiul Rus, iar limita temporală superioară, anul 1993, este absolut convențională, aceasta însemnând  că anume în acel an a început elaborarea studiului de sinteză vizat.

Îmi amintesc bine cum în 1993 au venit în biroul directorului Arhivei Naționale (A.N.), eu lucrînd atunci în funcția respectivă, regretatul prof. A.Moraru și conferențiarul M. Cernenco. Dl profesor,cu care lucrasem anterior, cu începere din 1975, mulți ani împreună în același sector științific al Institutului de Studii Social-politice,mi-a propus să scriem în trei manualul de Istorie aRomânilor (apoi pe parcurs s-a mai alăturat și conferențiarul universitar I.Moiseev).

Personal am acceptat să elaborăm împreună un studiu complex la problema enunțată, căci cumulînd pe atunci și funcția de prof.univ. la Catedra Istoria Românilora USM (condusă inițial de profesorii universitari I.Buga și apoi de P.Parasca) cunoșteam pe viu oportunitatea unui asemenea manual pentru studenții Facultății de Istorie (căci către anul 1993 existau doar cele 4 cărțulii mici și manualul autorilor de la Iași, editat în 1992 pe 4 epoci istorice, dar practic fără reflectarea istoriei Basarabiei șiTransnistriei).Plus la aceasta,atunci noi ne aflam în situația favorabilă,cînd  A.N. contribuise la elaborarea Legii Fondului Arhivistic,adoptată de Parlament  la 30 ianarie1992,în baza căreia am desecretizat fondurile speciale, inclusiv a tuturor Proceselorverbale ale Sfatului  Țării și Guvernului (Directoratului General) al R D M, chiar le pregăteam pentru editare la Inst-tul de Ist., deci, aveam documente istorice noi și ne-am dorit să le valorificăm și prin analiza pentru studiul respectiv despre care vorbim acum.

Astfel, studiul de sinteză ,,Istoria Românilor: Basarabia și Transnistria,, structural are o construcție  tradițională, proprie lucrărilor elaborate în primul cincinal după desprinderea fostelor republici de metropola Moscova. Construcția structurală a studiului vizat este reprezentată de următoarele componente: cartea constă din 3 părți tematice, 3 capitole și 82 subcapitole sau paragrafe, plus o prefață mică din 3 pag. și volumul total este de 560 p. Coordonator al colectivu-lui de autori, repet, a fost regretatul prof. univ. A. Moraru, numele căruia și este indicat pe Foaia de titlu, adică pe copertă, iar ceilalți 3 coautori –pe subcopertă.

Referitor la aprecierea de conținut, doar foarte succint. Mă solidarizez în linii mari cu colegii antevorbitori și, precum ne-a demonstrat deja dl prof.DemirDragnev, impactul studiului asupra sistemului educațional este pozitiv, fiind apreciat la justa lui valoare de mii și mii de pedagogi, studenți și elevi. Insă impact sau consecințe de altă natură, chiar și dramatice,  a avut editarea  manualului asupra autorilor, fapt mai puțin cunoscut de publicul larg. Astfel, după cîte îmi amintesc, apăruse problema finanțării editării studiului respectiv. După apariția lui, din spusele regretatului prof. Anton Moraru el a început să aibă probleme cu prestarea activității didactice în instituțiile universitare de stat, fiind nevoit să lucreze la instituția privată  – Universitatea de Criminologie, apoi la finele aa. 90 mai activa la Univ. din Cahul,  la  Muzeul de Istorie Naturală și Etnografie, și cînd a survenit decesul profesorului acum 2 ani mai continua să lucreze la această instituție muzeală, făcând și naveta la Universitatea din Cahul.

Alt coautor, Mihai Cernenco, mai puțin a fost supus persecuțiilor în acest context, activînd la instituția privată ULIM, unde lucrează și azi, iar dlui Ion Moiseev treptat, cu fiece an, i se reducea șarja didactică pînă s-a văzut nevoit să plece la pensie definitiv.

În sfărșit, cel care vă vorbește, imediat după apariția studiului Istoria Românilor, eu fiind responsabil de blocul istoriei Transnistriei, cînd deja  venise  guvernarea agrariană a lui D.Moțpan, am fost etichetat de noul șef al Direcției Arhivelor de pe lîngă Guvern V.Isac că–s ,,frontist,, și ca coautor al acestui studiu de sinteză eram presat să scriu cerere de eliberare din funcția de director al A.N. și, deși îmi luase apărarea și responsabilul direct de acel domeniu de la Guvern, ministrul de stat Gh.Gusac, în mai 1995 m-am văzut nevoit să plec din fruntea AN, pe care o condusesem vre-o 5 ani. Apoi mi s-a repetat cazul acestei situații nefaste și la următoarea guvernare, cea comunistă, cînd în mai 2001 la ședința Guvernului am fost confirmat în funcția de vice – ministru al Educației pentruînvățămîntul universitar, dar fostul director al Institutului de Istorie i-a prezentat președinteluide atunci V.Voronin, prin consilierul respectiv,această carte, ce a provocat imediat comanda la Guvern să fiu demis din funcția deținută de vice-ministru,fiindu-mi cerută cererea de demisie în biroul Primului Ministru și refuzîndu-i s-o depun, Guvernul de atunci a modificat  Organigrama Ministerului Educației și respectiv, am fost redus-demis (ulterior fostul Prim  Ministru V.Tarlev mi-a confirmat că cauza demisiei a fost anume acest studiu de ,,Istoria românilor,,)…

Dar aceasta este altă fațetă a problemei abordate. În general,regretatul A.Moraru a avut un spectru larg tematic, elaborînd multiple studii în diverse probleme istorice și pînă la începutul aa.90 și după proclamarea Independenței R. Moldova, a lăsat în urma sa un set valoros de lucrări, care sunt înalt apreciate în istoriografia din țara noastră și cea din România, inclusiv de metodologie istorică, prima ,,Istorie a satului Pistruieni,, unde ambii ne-am născut și crescut. Discipolii și viitorii îndrăgostiți de istoria noastă adevărată vor fi veșnic recunoscători pentru cele realizate în istoriografia națională.

Anton Moraru, savantul care a avut curajul să apere adevărul istoric

….La răscrucea anilor 80-90, când sosi timpul rostirii marilor adevăruri, Anton Moraru, spre deosebire de unii dintre colegii de breaslă, chiar consăteni care mai continuă şi astăzi să apere o cauză ratată, susţine cu brio proba. În presa periodică, la acel moment cea mai operativă şi eficace tribună de propagare a cunoştinţelor istorice, Anton Moraru publică o serie de articole şi materiale referitoare la evenimentele cruciale ale românilor din spaţiul pruto-nistrean. Rosteşte adevărul deplin despre conţinutul, semnificaţia şi consecinţele anului 1812 pentru românii din Basarabia, se pronunţă franc pe marginea evenimentelor istorice din anii 1917-1918 din Basarabia, apreciază obiectiv, fără nici un ambalaj ideologic, evenimentele din 1940-1944. Împreună cu alţi colegi de breaslă, toţi deopotrivă dornici de a afla adevărul istoric şi a-l prezenta publicului larg, lucrează la întocmirea unui impunător volum de documente şi materiale despre calvarul prin care au trecut românii basarabeni în anii 1946-1947 drept rezultat al foametei organizate de sistemul totalitar comunist.

Rezultatele investigaţiilor de istorie naţională sunt sistematizate în cartea „Istoria Românilor. Basarabia şi Transnistria (1812-1993)”, lucrare care a acoperit un imens gol în istoriografia noastră la acel moment. Prin insistenţa-i caracteristică învinge o serie de obstacole birocratice, inclusiv din partea organelor abilitate să asigure procesul de învăţământ cu literatură didactică şi, graţie entuziasmului şi susţinerii unor oameni de bună credinţă, luc-rarea vede lumina tiparului. Gratis difuzată aproape tuturor secţiilor raionale de învăţământ din republică şi, iarăşi fără nici un concurs din partea ministerului de resort, această lucrare a profesorului Anton Moraru a devenit un adevărat abecedar istoric pentru o întreagă generaţie de elevi, studenţi, amatori de istorie.

Este autor al peste 400 de lucrări ştiinţifice (monografii, articole, studii). Pe parcursul a 50 de ani de activitate în şcoala superioară profesorul universitar A.Moraru a susţinut prelegeri în faţa a cca 20 de mii de studenţi, a pregătit 8 doctori în ştiinţe, 40 de masteranzi. Este bine cunoscut de specialiştii de peste hotare. Domnia sa a participat la 30 de conferinţe şi simpozioane internaţionale consacrate problemelor contemporane, care s-au desfăşurat la Chişinău, Galaţi, Bucureşti, Iaşi, Oradea, Tallin, Moscova, Sankt-Petersburg, Kiev, Odesa etc.

Totodată, împreună cu alţi autori a cercetat şi a scos de sub tipar monografii despre istoria unor localităţi din Republica Moldova (Pistruieni, Mateuţi ş.a.).

În toate cărţile, articolele sale profesorul Anton Moraru ţinea să demonstreze că istoria nu numai ne învaţă, dar şi îi pedepseşte pe acei care prost au însuşit-o, pentru că ea este lumina adevărului. Aducem doar câteva titluri: „Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria 1812-1993” (1995); „Anul 1918 – ora astrală a neamului românesc” (1998); „Istoria Sindicatelor din agricultură şi industria prelucrătoare a Republicii Moldova” (2006); „Contribuţii la metodologia criminalisticii” (2001); „Ştiinţa istoriei şi contextul intereselor politice” (2003); „Istoria Sindicatului Educaţiei şi Ştiinţei din Republica Moldova” (2005); „Metodologia istoriei” (2007); „De ce moldovenii sunt români?” (2007); „Introducere în metodologia juridică” (2008), „Istoria Direcţiei Sănătate Chişinău” (2015), etc.

Ştiind că necruţătoarea clepsidră îi cerne zilele în mod vertiginos, s-a străduit să folosească fiecare oră pentru a examina, a analiza, a descrie în mod coerent şi logic faptele şi evenimentele istorice. A urmat cu stricteţe povaţa poetului latin Horaţiu, care spunea: „Carpe diem!” adică „fructifică ziua”, nu o pierde în zadar! Dorea să vadă biserica de la Pistruieni edificată, să deschidă un muzeu al satului natal, să mai publice cărţi despre înaintaşii baştinei. Nu a mai apucat, fiindcă atâtea zile i-a dat Cel de Sus. Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Ion Cernei

cuvântul.md