Marea dramă a Basarabiei : „Centristul” Diacov, separatismul rusesc și unionismul românesc

C. Tanase

Aseară, la Publika TV, „dezbrăcat frumos” de bunul simț istoric, Dumitru Diacov delira pacifist pe tema „unui fenomen care naște alt fenomen”. Pentru a înțelege despre ce e vorba, facem următoarea precizare.

Ieri, un grup de deputați PLR a lansat o inițiativă privind pedeapsa penală pentru separatism. Discuțiile pe marginea acestei inițiative mi-au amintit de un banc vechi despre negustorul care îndemna lumea să cumpere salam din carne de pui și de cal. Întrebat de un curios care e raportul dintre acestea, neguțătorul a răspuns: un pui și un cal. Din păcate, viața politică a RM se derulează sub dictatura necruțătoare a acestei „logici”. Cum și era de așteptat, inițiativa legislativă respectivă a fost imediat atacată de veteranul „centrismului” moldovean, eternul Diacov. În dezbaterile de aseară el a declarat că separatismul e „un fenomen care naște alt fenomen”. Acest „alt fenomen” este, evident unionismul.
„Teza” lui Diacov despre „unionismul care naște separatism” e una nu numai greșită, dar și periculoasă. De ce e greșită? Pentru că falsifică adevărul istoric, interpretează evenimentele istorice „sensibile” din punctul de vedere al separatiștilor. Separatiștii de la Tiraspol (au spus) spun exact același lucru ca și Diacov: „republica” de la Tiraspol a fost o reacție la …„fenomenul unionismului” de la Chișinău. „Teza” lui Diacov e și amorală pentru că pune pe picior de egalitate victima și călăul! Diacov se face a nu înțelege că lucrurile stau, de fapt, invers: separatismul naște unionismul: dacă nu ar fi fost ocupația Basarabiei de către ruși în 1941 (separarea de România), fenomenul unionismului de astăzi (reunirea cu România) nu avea teren pentru a se manifesta. „Dezbrăcată” de demagogie și populism, „teza” lui Diacov dovedește o abordare amorală a istoriei și reprezintă în realitate punctul de vedere al Rusiei, țara care stimulează separatismul nu numai în Moldova. Și, în sfârșit, centriștii și pacifiștii de genul lui Diacov, care în vorbe se pronunță pentru „pace și liniște” și „consolidarea statalității”, printr-o astfel de abordare (separatismul naște unionism) de fapt, luptă împotriva statalității, fiindcă în practică stimulează elementele antistatale, care sunt separatiștii. Această teză e menită să justifice separatismul și forțele politice externe care îl generează și-l sponsorizează politic și financiar. Potrivit acestei logici, de separatismul transnistrean și de provocările separatiste de la Comrat se face vinovată nu Rusia, ci R. Moldova (și România care „alimentează unionismul” moldovenilor).
Nu de ieri, nu de alaltăieri în spațiul public este promovată cu o obrăznicie obsesivă ideea „egalității în drepturi” a opțiunilor geopolitice ale moldovenilor: „o parte vrea cu Rusia, o parte vrea cu România”. (Apropo, când se fac asemenea constatări, nu se spune CARE PARTE…vrea una și care – alta?!). Pe neobservate, din această teză este extrasă și o concluzie „legitimă”: Rusia are asupra Moldovei exact acele drepturi pe care le are România. Se scoate din ecuație faptul că Rusia este țara (imperiul) care a anexat Basarabia în 1812, apoi a ocupat Basarabia în 1940, SEPARÂND-o de România. (Anexarea Basarabiei de către URSS (Rusia) nu a fost oare o acțiune SEPARATISTĂ?).
Pornind de la „legitimitatea” acestei „egalități în drepturi a opțiunilor” (pro-Est și pro-Vest) propaganda imperială rusească, susținută tacit de „centriștii” de la Chișinău, merge mai departe considerând Rusia ca fiind o „țară-mumă”, iar România – o țară străină, dușmănoasă Moldovei care vrea să-i „asimileze” pe moldoveni, nu le recunoaște identitatea etnică și-i „românizează”. Se trece cu o nonșalanță criminală peste faptul că Ștefan cel Mare e înmormântat peste Prut, la câteva sute de kilometri, la Putna, nu peste Volga, că Eminescu și Creangă s-au născut la Iași, nu la Breansk…

Dacă am vorbi în termenii replicii lui Iisus, ce ar trebui să-i dăm noi, românii moldoveni, Cezarului (Rusiei)? Nimic! Absolut nimic. Pentru că nu noi, ci Rusia ne este datoare. Rusia trebuie să plătească românilor moldoveni pentru aproape trei secole de „prietenie frățească”. În lista datoriilor trebuie incluse toate războaiele ruso-turce (șase la număr!) purtate pe teritoriul Moldovei și Munteniei în perioada 1711-1812. În listă mai trebuie introduse ocupația din 1940 și toate crimele comise de ruși împotriva noastră după 1945, începând cu deportările și terminând cu războiul de pe Nistru, ocuparea Transnistriei, războiul economic în curs de desfășurare.

Așadar, noi nu avem ce-i da Rusiei nimic în afară de lista de datorii pe care trebuie să ni le plătească și numai un dușman al moldovenilor și al R. Moldova poate afirma că „unionismul naște fenomenul separatismului”.

Eu pot înțelege că în politică, pentru a obține ceea ce dorești, poți pune carul înaintea boilor, dar nu pot admite ca să fie tratați ca niște boi moldovenii care mai țin minte cine sunt, de unde vin și cine i-a SEPARAT de țara lor, România.
Apropo, care vă este Patria, tovarăși „centriști”?

Constantin Tănase
23 mai 2014