Istoria Atlanților: Metamorfozele prințului Orfeos. Discursul perfect

hermes_trismegistos

În episodul ”Sfânta Treime, în vremea Potopului”, am arătat că grupul statuar descoperit în ruinele cetății Tomis reprezintă familia imperială din vremea când cele mai mari dezastre s-au abătut asupra capitalei Atlantidei. Este vorba de împărații Oeagrus și Calliope, al treilea fiind fiul lor, Orfeos, reprezentat printr-o statuetă a unui șarpe cu cap de cerb și cu plete. Fiului împărătesc i se mai spunea și TRIS ME G(H)ISTUS ”Al Treilea din Familie (Neam)”; cf. latin tres, rom. trei; alban. me ”în”; rom. gazdă; port. casta ”castă; rasă curată”.

Grupul statuar descoperit la Tomis

Dar TRISMEGISTUS este și supranumele unui personaj legendar, a cărui aură s-a păstrat și în Evul Mediu european. Cum limba atlantă, prin tonuri, putea exprima mai multe sensuri, așa și TRI-SME-GHISTUS înseamnă și ”Cerb și Șarpe Totodată”; cf. alban. dre, engl. deer ”cerb”; rom. smeu  slav. zmii ”șarpe; balaur”; rom. de hust ”dintr-odată; în același timp; de tot”. E limpede că misteriosul personaj zoomorf de la Tomis este chiar prințul Orfeos, cel care va rămâne în ezoterism ca HERMES TRISMEGISTUS.

Cerbul Pletos cu Trup de Șarpe

În favoarea acestei identificări vine chiar numele princiar, ce poate fi înțeles și ca OR FEOS ”Care spune ce-o să fie; Care cântă ce va urma; Care povestește ce va veni; Care spune dinainte; Care cântă cu Măiestrie”; cf. rom. a ura; a hori; latin. os, oris ”gură; vorbire; limbă”; rom. a fi; fie; să vie; a îmbia; boi ”față”; vis; a visa; Beiuș (loc.); alban. vij ”a veni”; vijoj ”a urma; a continua”. La un loc, OR(Ă)FEOS înseamnă ”Cântărețul; Compozitorul; Scriitorul; Poetul; Profetul”, de la care româna a moștenit răvaș, răboj și nume ca Arăpașu, Erbașu și Orfescu, iar latina harpa ”harfă”.
Revenind la legendarul HERMES TRISMEGISTUS, vedem că primul nume poate fi tradus tot prin ”Cântărețul; Cel Inspirat; Profeția”, căci HER MES înseamnă și ”Care (se) cântă; Care (se) celebrează”; cf. rom. care; latin missa ”liturghie”; Musa ”Muză; (fig.) ”cântec;poezie”; rom. irmos”primul vers sau prima strofă dintr-o cântare bisericească”; hram; latin. carmen ”cântec; poezie; poem; compoziție în versuri”; sanskr. karma ”karma, în hinduism, forță care determină, în ciclul de transmigrare a sufletelor, calitatea vieții următoare”. Totodată, HER MES se tălmăcește și prin ”Cel al Muzei”, căci CALLIOPE, mama lui Orfeos a rămas în mitologie ca Muza Poeziei Epice și a Elocvenței.

Hermes Trismegistul, mozaic din pardoseala Catedralei din Siena

Personalitatea extraordinară, chiar suprafirească a acestui împărat, erou al Revoluției Neolitice, Orfeos, a făcut, așa cum vom vedea și în episoadele următoare, o impresie profundă asupra întregii planete, pe care, de altfel, Atlanții au și condus-o. În chip de Hermes Trismegistul, el a devenit un alchimist legendar, din Alexandria, adesea înfățișat cu un trident despre care se spunea că ar reprezenta razele luminării lui. El a fost asimilat cu zeul Thot pentru Egipteni, Hermes pentru Elini și Mercur pentru Romani, și considerat inventatorul scrisului și al limbajului, al magiei, al astronomiei și al alchimiei. Inițiații care îi urmează învățăturile sunt cunoscuți sub numele de ermetici.
În ”Discursul perfect”, Hermes Trismegistus îi dezvăluie lui Asclepios uimitoare și profunde taine:
 Dumnezeu nu are nume, sau mai curând le are pe toate, deoarece El este în același timp Unu și Întregul. Bucurându-Se în veci de fecunditatea celor două sexe. El dă mereu naștere la tot ceea ce a avut intenția de a procrea.
     – Cum, Trismegiste, spui că Dumnezeu are amândouă sexele?
     – Da, Asclepios, și nu doar Dumnezeu, ci toate ființele însuflețite și vegetale.

Orfeos este de departe cel mai curat și cel mai înțelept om al Pământului. Geto-Dacii, cum se vede în unele inscripții, îi mai spuneau și MERGURIUS ”Mergătorul; Ducătorul; Conducătorul”. În chip de Sfântul Ion Înaintemergătorul, Românii îl consideră cel mai important dintre sfinți, plasându-l, la masa cerească, chiar lângă Dumnezeu. Altminteri, Atlanții sunt cei mai îndepărtați și cei mai iluștri strămoși ai noștri. Dar câte oare vom fi  moștenit noi din forța și inteligența lor? Rămâne de aflat…

Adrian Bucurescu