Mihai Eminescu și draga lui Bucovină

Mihai Eminescu Bucovina draga

Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ți auroasă și senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea.

 La mormântul lui Aron Pumnul, 1866

Mormântul lui Aron Pumnul, de la Cernăuți

N-oi uita vreodată, dulce Bucovină,
Geniu-ți romantic, munții în lumină,
Văile în flori, 
Râuri resăltânde printre stânce nante, 
Apele lucinde-n dalbe diamante
Peste câmpii-n zori (…)
Mână doru-i tainic colo, înspre tine, 
Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline,
Inima mi-e grea;
Astfel, totdeauna când gândesc la tine,
Sufletul mi-apasă nouri de suspine,
Bucovina mea!

La Bucovina, 1866

Chipul în piatră al lui Eminescu, pe școala unde a învățat la Cernăuți

Cedarea Bucovinei nu este o frunză de dafin în istoria Austriei și, tocmai fiindcă voim bună pace, ne abținem de a cita documentele ce ne sunt bine cunoscute și cari ar dovedi că acel act istoric n-a fost vrednic să fie serbat decât tocmai de neamul acela care crede că toate bunurile acestei lumi se câștigă prin târguială. (…) Guvernul conservator, în înțeleapta sa rezervă și simțind, se-nțelege, că nu poate să joace rolul unui stat mare, au tăcut la măsurile cernăuțene, dar au răspuns capitala Moldovei prin o contrademonstrare impuitoare, care de atunci se repetează în fiecare an. Românii din Bucovina erau însă mult mai umiliți decât noi, chiar, pentru că se serba acolo, pe pământul lor clasic, pierderea înrâuririi lor politice. Dacă ideea serbării ar fi pornit de la Români, desigur că nimenea nu zicea niciun cuvânt. Ar fi fost un semn de iubire mai mult pentru Casa moșteană de Austria; dar atingător era ca acea serbare să pornească de la elementele colonizate în părțile de miază-noapte ale provinciei. Acum, în anul al treilea de la serbare, vro câțiva studenți din Bucovina au trimis cu ocazia panahidei lui Grigorie Vvd. Ghica o telegramă către primarul de Iași și tot în aceeași vreme, ni se pare, d. profesor Schiffner de la facultatea de drept din Cernăuți, care ține prelecțiuni asupra ”dreptului românesc”, și-a permis a face observațiuni puțin cuvincioase asupra statului nostru, pentru care a fost fluierat de studenții români. Aceste sunt oare cauzele dizolvării ”Arboroasei”? (…)

                     Timpul,  11 Noiembrie 1877

Bucovina noastră

   În unul din anii trecuți un arhiduce a vizitat Suceava. Înălțimea Sa Imperială s-a mirat cum în vechea reședință a domnilor Moldovei, într-un județ curat românesc, într-o parte de țară în care se vorbește numai românește, în fine într-o școală susținută din veniturile mânăstirilor române din fosta eparhie a Rădăuților limba de propunere nu e cea română. În sfârșit, după repetate făgăduințe ale ilustrului d. Stremayer, vestit prin arta de a făgădui în deșert, Camera provincială a Bucovinei a repetat cererea în anul curent, încât făgăduința poate că se va împlini. Ce face însă Consiliul comunal al cetății Suceava, compus, se vede, din elementele internaționale descrise mai sus? O meschinărie. Amenință că, îndată ce se va introduce limba de propunere în liceu, consiliul nu va mai da lemnele și eclerajul necesar; bineînțelegându-se, știind că această amenințare e copilăroasă, căci fondul religionar, care cheltuiește mii cu școala, n-ar refuza sutele pentru încălzire și iluminare, dar numai și numai pentru a dovedi ce de rând le e onorabila conștiință când e vorba ca un pătrar de milion de suflete să aibă, cu banii lor și a strămoșilor lor, un neînsemnat institut secundar de învățământ, un liceu. (…)

Timpul, 6 Iulie 1880

În Bucovina îndeosebi s-au operat asemenea unele schimbări în favorul naționalității românești. Astfel numirea mitropolitului nou, un Român care pentru sentimentele sale naționale a fost espus chiar unui atentat, e o dovadă că până și în această particulă a împărăției era nevoie de împăcarea elementului oprimat, aceasta poate pentru că în Bucovina există un număr oarecare de Ruși. (…)

Timpul, 3 Septembrie 1880

     Ziarele din Iași ne aduseră curioasa știre că la sosirea M. Sale Împăratului Austriei în Bucovina s-ar fi ivit între populațiunile române niște emisari cari sfătuiau pe săteni să nu iasă întru întâmpinarea lui, ci să aștepte venirea împăratului celui românesc. (…)

  Timpul, 18 Octombrie 1880

   În Bucovina partidul național dispune de 2/3 a Dietei provinciale. În gimnaziul de la Suceava se introduce limba română ca limbă de propunere în clasa paralelă și consistoriul îndeamnă prin circulară pe părinții români de-a se folosi de această ocazie și de-a popula c-un număr suficient de elevi clasa paralelă. (…)

Timpul, 3 Ianuarie 1882

 Eu sunt născut în Bucovina, tată-meu e Bucovinean, un Grec ca Vogoridi n-a fost în stare a-l face cetățean.

   Manuscris nedatat

Bogdan I, primul voievod independent al Moldovei

Săracă Țară-de-Sus, 
Toată faima ți s-a dus, 
Acu cinci sute de ai
Numai codru îmi erai…
Împrejur nășteau  pustii, 
Se surpau împărății, 
Neamurile-mbătrâneau, 
Crăiile se treceau, 
Numai codrii tăi creșteau….

Mușatin și codrul

Texte selectate de Adrian Bucurescu