Odiseia unui suflet silvic sacrificial

GG Paradis Coperta JPG

Dl Gr. Grigorescu e un ecologist incurabil,
preocupat în permanenţă de cunoaşterea tainelor pădurii şi,
îndeosebi, de păstrarea şi dezvoltarea patrimoniului forestier…
Ion Ciocanu

Fericit este omul care are și merită prietenia dl Gr. Grigorescu.
dr. Gheorghe Jigău

Dl Gr. Grigorescu este un maestru al scoaterii în
evidență în mod chirurgical și metaforic – în același timp –
a metehnelor societății noastre.
Constantin Codreanu,
Deputat în Parlamentul României

Istoriografia publicisticii forestiere din republică a fost scrisă de o pleiadă numeroasă de ziarişti, scriitori, cercetători, specialiştii… Sunt cunoscute şi recunoscute publicaţiile scriitorilor regretaţi Gh. Malarciuc, M. Garaz, S. Saka, I. C. Ciobanu, N. Vieru, M. Vătavu, Al. Grogmov, I. Proca, apoi I. Druţă, N. Dabija, I. Mânăscurtă, M. G. Cibotaru, I. Ciocanu, Gh. Madan, B. Vieru etc. Publicaţii referenţiale în domeniu au realizat acad. A. Negru, Al. Ciubotaru, I. Dediu, Gh. Duca, A. Ursu etc.
Publicistica ecosilvică a fost promovată de numeroşi ziarişti, cercetători, oameni de cultură: E. Nirca, Al. Sefer, V. Verina, Iu. Cravciuc, M. Lozan, R. Cucereanu, apoi D. Gociu, Al. Palanceanu, P. Cuza, Vl. Iacovlev, C. Mihăilescu, Gh. Postolachi, T. Cozari, A. Begu, I. Stoleru, A. Reniţă, Vl. Haraba, A. Dumbrăveanu, D. Galupa, A. Munteanu, V. Bectoraș etc.
Domnul Grigore Grigorescu s-a anunțat, manifestat şi afirmat public ca jurnalist ecologist în perioada declanşării epocii democratizării în cadrul Mişcării Verzilor. Graţie energiei inepuizabile, a înscris două pagini inconfundabile în istoriografia ecologismului modern ca angajat la Comitetul de Stat pentru Ocrotirea Naturii (1983-1987) – atunci toate ziarele republicane şi raionale publicau lunar pagini tematice de ocrotire a naturii, cinci ani fiind secretarul Concursului Național pentru cea mai bună oglindire a problemelor de mediu în presă.
În luna septembrie 1997 este invitat ca specialist în relațiile cu presa la Asociaţia de Stat „Moldsilva”, unde a depus eforturi enorme pentru reactivizarea problematicii forestiere în presă, a iniţiat polemici principiale, contribuind ca perioada 1997–2001 să fie unicală în publicistica forestieră.Eliminat din domeniu de noul partid politic gevernator, pe parcursul anilor, a pledat perseverent cauza silvică (cu proverila perseverență, precum o califica acad. I. Dediu), sesizând instituţiile silvice naţionale (Consiliul Suprem de Securitate, SIS), regionale şi internaţionale despre ilegalităţile din silvicultură: Societatea „Progresul silvic”, Regia „Romsilva”, Consiliul Europei etc., solicitând depolitizarea necondiţionată a ramurii, pledând pentru anularea practicilor vicioase a desemnăriiadministrației pe criterii politice, selectarea lor prin concurs etc. Poartă în suflet o rană sângerândă – comunicarea deputatului V. Streleţ din 2013, preşedintele Fracţiunii parlamentare PLDM: „Grigore, nu mai putem face nimic, pădurile au fost partajate politic la PL”.
Trebuie să evocăm un eveniment apreciat public: de la tribuna festivităţii naţionale a silvicultorilor (Sibiu, 1998), dânsul lansa un apel temerar, parafrazând legendarul ordin al mareşalului I. Antonescu: „Silvicultori, treceţi Prutul! Vă aşteaptă pădurile ştefaniene – pentru a le reintegra în trupul lor natural-voievodal”.
Registrul bibliografic grigorescian este constituit din circa 240 de articole, cronici, recenzii, eseuri, interviuri, zeci de opinii participative plasate permanent pe reţeaua Facebook. În 2001, activând la redacția „Literatura şi arta”, lansează Conferinţa Naţională cu genericul „Ecologia spirituală – o paradigmă a mileniului III”. Prin decretul Preşedintelui României din 6 decembrie 2004 i s-a conferit Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor „…pentru eforturile depuse în vederea protejării mediului prin sprijinirea mişcării ecologiste”.
Publicistul percepe ca dramă personală compromiterea, demoralizarea, decimarea elitei ecologiste, în special a celei silvice. Ion Ciocanu remarca judicios: Studiul din revista„Noosfera” nr. 5 (2011) poate fi considerat cartea de vizită a geografului publicist” („Bibliopolis, 2015, nr. 1). Cu prilejul jubileului de șase decenii şi-a făcut cel mai fascinant cadou: a finalizat eseul magistral „Pastorală postelectorală ori adio pădurilor plaiului?”, parafrazat ulterior în „Moartea politico-partinică a pădurilor” (2014) şi prezentat politicienilor guvernanților.
Pe parcursul anilor, a elaborat şi a promovat numeroase proiecte alternative pentru eficientizarea sistemului administrativ ramural, pentru promovarea cadrelor competente şi oneste, anularea practicilor vicioase de partajare a ramurii conform algoritmului politic (partinic) etc. În special, evocăm abordarea problemei problemelor – eliminarea totalitarismului şi implementarea pluralismului politic ecologist în numeroase publicaţii: „Monopolismul ecologic este inadmisibil” („Moldova suverană”, 4 iunie 1992), „Relansarea dictaturii ecologiste” („Glasul naţiunii”, 27 ianuarie 1999) – unde avertiza comunitatea publică despre instalarea monopolului eco-politic sufocant al unor lideri intoleranţi, totalitari,.. Ulterior, avertismentele s-au adeverit. În urma publicaţiilor temerare şi intransigente, este ponegrit în presă, ameninţat cu răfuiala fizică, şantajat, hărţuit prin judecăţi… În nota redacţională, ziarul „Glasul Naţiunii” din 27 ianuarie 1999 specifica: „Ziaristul Gr. Grigorescu poate fi subiectiv în unele privinţe, pare a fi şi decepţionat… A fost purtat prin instanţe judecătoreşti. Acei care, într-un fel sau altul, s-au simţit lezaţi, îi invităm la discuţie, pentru că pădurile noastre mor nu numai de secure, ci şi de indiferenţă”. În prefața cărții din 2015 se declară învins, pierdant ireversibil în bătălia ecosilvică Dar nefalimentar (P. Țuțea).Tot în pagina respectivă, dumnealui menţiona: „Torţionarii politici au recomunizat domeniul ecologist al doilea deceniu, ca să se divizeze apoi în câteva grupări oculte ostile – pur profitoriale”.
Rămâne un reper referenţial adresarea publicată în „Literatura şi arta” (15 octombrie 1998) către conducerea republicii de a fi creat Consiliul silvo-cinegetic, fondat abia în septembrie 2015. Ca urmare a publicaţiei din „LA”, AȘM convoca şedinţa specială pentru relansarea cercetărilor silvice. Tot în urma demersurilor sale insistente, la 15 iunie 2012, Parlamentul a aprobat Comisia de anchetă a gestiunii fondului forestier. Ca un rezumat al publicaţiilor grigorescene este ancheta redacţiei „LA” din 21 ianuarie 1999: „Am depus supraeforturi întru promovarea, însuşirea şi cultivarea publicisticii prosilvice, practicate speculativ, chiar iresponsabil pentru un nobil domeniu. Intenţionez să contribui (indiferent că aproape nimeni nu mai speră) la relansarea domeniului forestier pângărit, profanat de mulţi pretinşi, autodecretaţi „îngeri” silvici ocrotitori pe vecie. Speram să inaugurez o polemică profesională asupra destinului patrimoniului silvic naţional, însă înfiorătorul apatism, indiferența au fost satelizatorii de ultimă instanţă a jinduitei polemici. A fost un eşec, o (ne)performanţa (ne)regretabilă?” Spre marele nostru regret, problemele abordate s-au agravat şi amplificat, ne ameninţă mai grav.
Graţie inventivităţii şi perseverenţii, a reuşit să atragă investiţii nerambursabile pentru împădurirea a 24 de hectare de terenuri din raionul Șoldăneşti, proiect implementat în comun cu Întreprinderea pentru Silvicultură din Șoldăneşti şi Fondul de Investiţii Sociale din R.M. În anii 2000-2004 a publicat un serial de interviuri memorabile în săptămânalul „Literatura şi arta” cu personalităţi din diferite domenii (Z. Gane, I. Ciocanu, Vl. Iacovlev, B. Matiencu, A. Silvestru, P. Soltan, N. Dabija, Iu. Borş, I. Dediu, A. D. Rachieru, incluse în cartea „Regalitatea sincerităţii” (Timişoara, 2003, 210 pag.), unde adresa celor intervievaţi tradiţionala întrebare despre Patrie şi pădure.
Timp de opt ani a elaborat cu dăruire şi discernământ lucrarea emblematică „Pădurea şi cultura” – publicată în 2006 -o sinteteză a tezaurului spiritual ecosilvic științific, creaţia populară, literară, arta plastică, teologie, mitologie, cultura generală etc. Studiul confirmă apariţia unui cercetător valoros pentru cultura naţională. Sperăm că ne va surprinde şi în viitor cu noi investigaţii transdisciplinare, iar acest studiu legitimează dreptul de a fi încadrat în rândul cercetătorilor titulari. În contextul elucidării personalităţii şi valorii studiilor dumnealui, vom reproduce aprecierile acad. P. Soltan: „Gr. Grigorescu este un bun şi erudit scriitor, filosof şi mare altruist” și aleZ. Gane, prestigios analist al fenomenului etnospiritual şi geopolitic (2015): „Pentru dl Gr. Grigorescu dezastrul ecologic este echivalent cu ruinarea spiritualităţii neamului. Pădurile decimate, apele poluate, fauna exterminată fără discernământ şi plaiul mândrilor daci transformat în gunoişte şi pustietate… sunt semne alarmante ale unei degradări etnomorale a celor cărora bunul Dumnezeu le-a dăruit o Țară de poveste”.
Altruismul şi bonomismul grigorescian s-a remarcat evlavios şi generos prin evaluarea, aprecierea profesorilor şi colegilor săi acad. I. Dediu, dr. D. Gociu, dr. hab. P. Cuza, dr. N. Boboc, N. Ursu, Gh. Vdovâi, V. Starodub, N. Grăjdeanu, D. Samson etc. A rememorat destinul şi festinul colegilor regretaţi dr. T. Strişcă, dr. Iu. Cravciuc, Vl. Iacovlev, dr. M. Coşcodan, N. Sturza, A. Urbanovici.
Publicațiile recente reafirmă saga sufletului silvic sacrificial, poartă pecetea unei individualităţi inconfundabile: „Sabaturile oligarhiei silvice ori salvaţi pădurile de… piraţii politici!” – reflectă ecologia şi tragedia tezaurului (aurului) verde patrimonial – temelia securităţii ecologice, solicitând deoligarhizarea, depolitizarea și decriminalizarea ramurii, confirmând adevărul etnogeopolitic: numai reintegrarea teritorială şi etnospirituală în România Mare rămâne şansa salvării silviculturii. Este mesajul neduplicitar al unui intelectual ce „nu şi-a trădat misiunea istorică, rămânând să lupte pe baricadele adevărului, demnităţii naţionaleşi verticalităţii” (Z. Gane, 2015).
În ansamblu, publicaţiile autorului sunt inconfundabile eseuri ecosofice, energizante şi captivante, de maximă eficienţă emotivă, cognitivă, memorabile şi penetrabile – graţie metaforelor inedite, consensului sensului şi imaginilor, evaluărilor echidistante ale fenomenului forestier, etno-spiritual şi politic. Toate acestea demonstrează o conțtiință (instituţie) intelectuală autonomă, apreciată la nivel național prin conferirea medaliei „Meritul Civic” (31 august 2015).
Prin publicarea eseurilor magistrale „Moş Ion Roată, ReUnirea şi Monarhia” („Timpul”, 11 noiembrie 2015, ulterior completat fundamental), „Creştinismul, românismul, monarhismul, eminescianismul, legionarismul şi unionismul” – sufletul naţional ideal (Facebook, 18 noiembrie), dl Gr. Grigorescu anunţă paradigma sa spirituală modernizată. Promovarea în Parlament a Legii Protecţiei Moralităţii (2013-2016) testează decenţamorală impecabilă, sagaunui aristocrat adevărat. Iată de ce nu tolerează, respinge vehement, consecvent şi prin argument subestimarea și denigrarea panteonului etnospiritual național, urmând și elogiind testamentul eminescian: „Cine în această privire nu e cu noi e contra noastră” (1879) ori: „Pentru o Românie liberă – oricând, oricum cu oricine contra oricui” (Eugeniu Carada).

dr. Dumitru Gociu
dr. Gheorghe Jigău
Vasile Pașcan