Cum premiază România naşterea odiosului binom Plahotniuc – Dodon

P. Peiu

Romania a adoptat, inca din 2009, de la preluarea puterii la Chisinau de catre o coalitie asa-zis pro-europeana, o politica apasilor mici.

Aceasta prevedea o apropiere treptata a celor doua state romanesti, prin actiuni de mica intensitate, dar subsumate toate obiectivului de a transforma un stat numai partial desovietizat intr-un candidat viabil la aderarea la Uniunea Europeana.

Aspectul identitar a fost neglijat programatic, pentru a nu trezi sentimente anti-romanesti la Chisinau, ni se spunea.

Ca atare, incepand cu 2009, presedintele Basescu si partidul domniei sale au „adoptat” partidul primului premier post-Voronin de la Chisinau si au imbratisat fara niciun fel de rezerve ideea sprijinirii Republicii Moldova in eforturile de a deveni candidat la aderarea la Uniunea Europeana.

Traian Basescu, personal, si omul sau forte de atunci, Vasile Blaga, au legat prietenii suspect de profunde cu Vladimir Filat, noul tar de la Chisinau.

Desi multe din informatiile provenite de dincolo de Prut semnalau in mod credibil cleptocratia clanului Filat si coruptia de tip asiatic care se instaura in republica,Traian Basescu a subordonat toate eforturile diplomatice ale statului roman obiectivelor noului oligarh moldovean: astfel, desi statalismul moldovenist promovat de partidul si apropiatii lui Filat se manifesta repetat in sensul sfidarii si uneori chiar jignirii Bucurestiului, Romania a continuat sa fie principalul si singurul avocat al Chisinaului la Bruxelles si la Washington.

Conform zicalei „pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti”, regimul Filat a inceput sa manifeste o aroganta condamnabila fata de Romania si sa nuanteze tot ceea ce parea evident pana atunci: asa a aparut scandalul manualelor de „istorie integrata” care sa inlocuiasca „Istoria Romanilor”, asa a aparut ideea apropierii diplomatice a Chisinaului de Budapesta, asa a aparut epopeea „limbii de stat”; nu e greu de altfel sa ne aducem aminte modul in care Filat, proapat aureoleat de vizitele de la Chisinau ale Angelei Merkel si Joe Biden, ii dadea sfaturi obraznice premierului Boc cum „sa faca cu cresterea economica”!

Ca raspuns la ambitiile de prost gust ale cleptocratiei de pe Bac, statul roman a decis sa creasca miza: a decis sa acorde anual 5.000 de burse elevilor si studentilor basarabeni in Romania, a decis sa puna in aplicare o procedura simplificata de acordare a cetateniei romane cetatenilor Republicii Moldova si a mai decis sa acorde un ajutor nerambursabil de 100 milioane de euro guvernului moldovean.

Ca sa ne intelegem bine: statul roman plateste anual 20 milioane de euro pentru a scolariza 5.000 de tineri din Republica Moldova, reducand astfel costurile cu educatia ale statului de dincolo de Prut; tot statul roman a modernizat in Republica Moldova cam 1.000 de gradinite (inclusiv cele cu predare in limba rusa sau in „limba gagauza”), in conditiile in care acelasi stat se chinuie sa isi pastreze cele doar 850 de gradinite de stat in propria tara (o tara de sase ori mai populata decat republica generos alimentata)!

Cetatenia romana redobandita de catre aproximativ un milion de basarabeni a permis supravietuirea economica a Republicii Moldova, datorita remiterilor trimise de catre cei care astfel au ajuns sa poata munci in Occident, devenind cetateni ai unui stat membru UE.

Din cei peste un miliard de euro remiteri ale cetatenilor moldoveni, cam 40% sunt cele trimise de catre cei care muncesc in Vest avand cetatenie romana. Adica aproximativ 500 de milioane de euro sustin deficitele de cont curent ale micii republici (o cincime din aceste deficite), datorita cetateniei romane acordate multor cetateni ai Republicii Moldova!

Atunci cand o lume intreaga a aflat cu stupefactie despre „furtul miliardului”, adica furtul unui miliard de dolari (intr-un stat cu un PIB de doar sapte miliarde de dolari) de catre gruparea lui Vladimir Filat, toti finantatorii internationali ai Republicii Moldova si-au oprit banii la Prut, stopand orice ajutor nerambursabil si orice credit destinat micii, dar mult-prea-coruptei republicute.

Ei bine, noi nu si nu, o tineam inainte ca ne intalnim in Europa! Ba chiar eternul Vasile Blaga a pus repede la cale o binecuvantare pentru arghirofilul Filat din partea proaspat alesului presedinte Iohannis, chiar in mijlocul campaniei electorale moldovenesti din 2014. Toata lumea civilizata (in frunte cu mult-clamata Angela Merkel) fugea de nefrecventabila oligarhie de la Chisinau, numai Bucurestiul continua sa cautioneze regimul respectiv.

Mimand „reforma clasei politice”, Chisinaul si-a tradat tarul vechi (Filat) si a inscaunat un nou tar, numit tot Vladimir (simbolic transfer de autoritate semantica) – pe Plahotniuc. Cu aceasta motivatie la butoniera, Guvernul Ponta a decis sa ofere un credit la limita legalitatii de 150 milioane de euro republicii parasite in saracie de catre totii posibilii finantatori.

Republica Moldova a „tras” deja primele doua transe din acest credit (adica peste 100 milioane de euro), prin iuteala de mana si nebagare de seama, iar Romania nu s-a ales cu nimic…

Regimul Plahotniuc a reusit, datorita creditului romanesc sus-mentionat, sa supravietuiasca si sa incheie un nou acord cu FMI (creditul „romanesc” a fost unicul argument tehnic al noului acord cu FMI) ; in schimb, Plahotniuc a sprijinit destul de indiscret alegerea pro-rusului declarat Igor Dodon ca presedinte al Republicii Moldova, sfidand Bucurestiul.

Ce a facut Romania? A intors si celalalt obraz pentru palmele simbolice ale noului oligarh chisinauan, trimitand rapid un nou ajutor de aproape 100 de microbuze pentru invatamantul moldovenesc „in limba stramoseasca, fosta limba de stat, fosta limba noastra”.

Plusand, Romania il plaseaza pe europarlamentarul Sorin Moisa (cunoscut ca un om al „sistemului de stat” de la Bucuresti), ca raportor al Parlamentului European in problema controversatului ajutor de 100 milioane de euro, recent directionat catre Republica Moldova.

Cu alte cuvinte, Romania plateste cuminte instalarea la putere a rusofilului Dodon, ba chiar „premiaza” nasterea binomului odios Dodon-Plahotniuc, binom devoalat odata cu votarea noului sistem electoral de catre parlamentul de la Chisinau.

Desi toti responsabilii europeni l-au avertizat pe oligarhul nemilos de la Chisinau sa nu instaureze un regim bazat pe alegeri trucate, alianta Plahotniuc-Dodon si-a sfidat finantatorii si a schimbat regulile electorale, infiintand un sistem mixt, cu colegii uninominale desenate pe placul celor doi, sistem care va aduce la putere, cu majoritate confortabila, partidul socialistilor (al lui Dodon), declarat pro-rus, anti-romanesc si anti-european.

Acum sa vedem cu ce s-a ales Romania: a platit pana acum aproape 500 milioane de dolari pentru fanteziile celor doi Vladimiri (Filat si Plahotniuc), a permis compensarea deficitelor Republicii Moldova prin remiterile cetatenilor romani, a fost avocatul care a deschis si apoi redeschis portile inchise ale Europei si ale FMI pentru oligarhia de la Chisinau.

In schimb, operatorul de gaz, Moldovagaz, a fost preluat de Gazprom, Aeroportul Chisinau a fost preluat de catre o firma ruseasca, nicio distributie de electricitate nu a revenit vreunei firme romanesti, iar Transgaz se chinuie sa dopeze cu bani proiectul unei conducte de gaz Iasi-Ungheni-Chisinau care sa permita alimentarea republicii cu gaze ieftine romanesti.

Colac peste pupaza, de gradinitele refacute cu banii Romaniei si de autobuzele donate de Bucuresti se vor folosi abil socialistii lui Dodon in efortul de transnistrizare a Basarabiei.

Ai zice ca, dupa toate acestea, Romania nauca s-a trezit. Ei bine, a doua zi dupa votarea la Chisinau a mult-hulitului sistem electoral mixt si a doua zi dupa ce cel mai mare partid european (PPE) a cerut oficial blocarea finantarii regimului oligarhic moldovenesc, premierul Romaniei, inteleptul cu fruntea ridata Mihai Tudose, face o vizita prieteneasca la Chisinau, anuntand vesel continuarea „proiectelor comune„.

„O tara trista, plina de umor”, ne definea moldoveanul de geniu George Bacovia…

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).