Istoria Atlanților: Sfânta Treime, în vremea Potopului

atlantis (1)

Am văzut, în episoadele precedente ale acestui documentar, că orașul Tomis, actualul municipiu Constanța, era capitala politică și militară a Imperiului Atlant, și că marile cutremure și Potopul s-au declanșat în vremea împăratului Oeagrus. Soția acestuia, după cum afirmă izvoarele antice, era frumoasa Calliope, cinstită în panteonul elin ca una dintre muze. Tot după surse antice, marele poet și cântăreț Orfeos era fiul acestora. Din alte izvoare, până acum secrete, vom afla că acest grup împărătesc, Oeagrus-Calliope-Orfeos, a fost sanctificat de Atlanți, constituind prima Sfântă Treime din cultura lor. Și unde altundeva, decât la Tomis, putea să le fie descoperită sacra amintire?

Tezaurul arheologic de la Constanța, în momentul dezvăluirii

Astfel, la 1 Prier 1962, cu prilejul unor săpături, în ruinele vechiului Tomis, a fost descoperit un tezaur arheologic de o importanță excepțională pentru istoria noastră și a lumii. În acest tezaur, printre alte relicve, se remarca un grup deosebit, alcătuit din două divinități antropomorfe și un șarpe magic, toate din marmură. Arheologii le-au pus numele de Zeița Fortuna, Zeul Pontos și Șarpele Glycon, după teonimele greco-romane. Să vedem ce ne spun și numele lor atlante!
OE AG RUS: ”Marele Cerb (Cornut) cu Pete”.Tot așa se numea și actualul Cerb Lopătar.  Demonstrația acestei tălmăciri a fost făcută în episodul precedent. Alt tâlc: OE AG(Ă) RUS ”Cu (de) Apă Legat (Prins; Înțepat); Cel de peste (de lângă) Apă; Din Neamul Acvatic; Cu Semn de Apă; Cel Cuprins (Înconjurat; Acoperit) de Ape”; cf. rom. îi; latin. aqua ”apă”; rom. oiagă ”clondir; carafă”; ras ”plin până la marginea de sus; foarte plin”; ris, riz ”zgârietură pe o piesă pentru a o însemna într-un anumit fel”; latin. res ”lucru; chestiune; situație; împrejurare”; germ. Rasse ”rasă; soi; specie; sânge”; alban. reze ”zăvor”; rrase ”lespede”; rom. icre; latin. aquarius ”privitor la apă; intendent al unui apeduct; Zodia Vărsătorului”. Abia acum se poate face legătura între ”Marele Cerb Pătat”, cum se numea și Cerbul Lopătar”, și ”Acvatic”; cf. rom. lopătar ”vâslaș; barcagiu”. Chiar și PONTOS, denumirea greco-romană dată de arheologii români statuii care-l reprezintă pe Oeagrus, și care provine tot din vechea atlantă, trimite la ”apă; acvatic”; cf. rom. bent; punte.
O altă traducere a acestui nume imperial ne va conduce la un celebru personaj biblic, plăsmuit după cel atlant: OE AG(Ă) RUS ”Care cultivă (crește) Struguri; Care prepară Strugurii”; cf. rom. îi(pron.); agă; aică ”smântână”; uică ”unchi; nene; bade”; alban. ajke ”smântână; caimac; frișcă”;rrush ”strugure”. De aici, într-o interpretare naiv-grosolană, ”Biblia” susține că Noe s-ar fi îmbătat!!!
Întru dezlegarea acestor taine, stă mărturie un străvechi cântec popular românesc:
  Tata Noe cel bătrân
                                                        Fost-a-fost pui de Român.
                                                        El a sădit la noi via
                                                       Și ne-a adus veselia.
Așadar, și ”Lopătarul”, adică ”Vâslașul; Barcagiul”, și ”Aparul” și ”Podgoreanul” sunt toți același vestit personaj istoric: NOE; cf. rom. naie ”corabie”. Totodată, statuia de la Tomis îl reprezintă pe Oeagrus ieșind dintr-o blană cu pete, care pot sugera și boabele de struguri.

Calliope și Oeagrus, la Tomis

Vom vedea, în următoarele episoade, prin ce a trecut Românul Noe, în timpul Potopului ce a devastat orașele maritime ale Atlantidei.
CAL LIOPE ”Sfânta cea Dragă; Divina Milostivă; Sfânta care răsplătește; Divina cu Suflet, Sfânta (se) însuflețește (inspiră); Grațioasa (Minunata) Făptură; Bună (Călduroasă; Blândă) din Fire”; cf. rom. chilie; latin. caelus ”cer”; Caelus – Zeul Cer; alban. i holle ”find; delicat; subțire; firav”; grec. Helios – Zeul Soarelui; kallos ”frumos”; engl. holy ”sfânt”; rom. leafă; slav. liubiti, germ. liebe”a iubi”; latin. levo ”a ridica; a înălța; a ușura; a elibera; a potoli; a înviora; a încuraja”; germ. Leben”viață”; engl. life ”viață; trai; veselie; animație; ființă; natură”.
Pentru sensurile de ”Sfânta care însuflețește; Divina care inspiră”, anticii au socotit-o pe Calliope Muză, tâlcurile ducând și la ”Divina cu Suflet” și chiar la ”Sfântul Duh”! Numele compus, CALLIOPE, se poate traduce și prin ”Mângâiere”; cf. rom. a glăvi ”a răsfăța un copil”. Un pasaj din ”Evanghelia după Ioan”, 14:26, duce direct la Sfântul Duh, preluat, cum se vede, din mitologia atlantă: ”Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăța toate lucrurile și vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu”.
Cine nu s-a dumirit până acum în privința acestor tălmăciri să cugete la faptul că, în română, tot din CALLIOPE, vine hulub ”porumbel”, pasărea prin care este reprezentat până astăzi Sfântul Duh în imaginile creștine cu Sfânta Treime.

Sfânta Treime, în iconografia creștină

În următorul episod, se va vorbi pe larg și de fiul lui Oeagrus și Calliope, Orfeos-Glycon, supranumit de antici și TRIS ME G(H)ISTOS, adică ”Al Treilea din Familie (Lăcaș)”; cf. lat. tres,
rom. trei; alban. me ”în; încă”; rom. gazdă; ghizd; franc. caste ”castă”; port. casta ”rasă pură”:

Adrian Bucurescu