Unionism 2017 în Republica Moldova

dragos-filipescu

Dragoş Filipescu:

Conform sondajelor de opinie, in Republica Moldova aproximativ 25% dintre cetateni isi doresc unirea cu Romania. Despre unire se vorbeste in presa, in societatea civila, pe retelele de socializare si – mai izolat – in mediile politice. Pozitionarea diferitelor segmente din societatea si viata politica moldoveneasca fata de unire este insa foarte diversa.

Unionismul asumat si activ. Exista in  RM oameni care isi asuma deschis cauza unirii cu Romania. Este vorba atat de adulti sau varstnici, cat mai ales de tineri pana in 30 de ani, unii inca studenti, altii absolventi, multi dintre ei formati la universitati din Romania sau chiar din Europa de Vest si SUA, aflati la inceput de cariera sau avand déjà propriile afaceri.  Acesti oameni initiaza si anima manifestatiile publice in favoarea Unirii, popularizeaza prin toate mijloacele disponibile ideile unioniste (de la retelele sociale online, presa scrisa si emisiuni TV pana la discutii « om-la-om »), participa la anchete sociologice pe teren, organizeaza « caravane ale Unirii » prin satele Moldovei, de multe ori in conditii logistice precare, totul pentru a mari continuu numarul celor care inteleg ca unirea cu Romania este un demers nu doar legitim ci si de dorit pentru cetatenii de rand ai Moldovei.

Unionistii din aceasta categorie sunt considerati adesea « naivi », « idealisti », « nerealisti ». Atunci cand ei vorbesc – in mod firesc si justificat – despre o problema national-identitara , poate ultima ramasa nerezolvata  in Europa de Est, li se contrapun concepte ca « natiunea civica »  sau  valorile europene, ca si cum acestea din urma ar fi incompatiibile cu ideea Unirii. Din pacate, activitatea acestor grupuri – tot mai numeroase si mai vocale – este putin cunoscuta in Romania. La vest de Prut, tricolorul flutura linistit in fata institutiilor oficiale, alaturi de drapelele NATO si UE ; in Basarabia, el este simbolul unei lupte (inegale), asumate firesc, fara emfaza, dar si fara nici o umbra de indoiala cu privire la justetea cauzei.

Unionismul cu ambiguitati. Unionismul nu exista doar ca optiune individuala in RM. De curand a aparut un partid politic, care isi asuma unirea cu Romania ca principal obiectiv. Se numeste Partidul Unitatii Nationale (P.U.N.) si este condus de Anatol Salaru, fost ministru in guvernele Filat si Strelet, fost vice-presedinte al Partidului Liberal si de Ana Gutu, provenita din acelasi Partid Liberal. Salaru este contestat de unii pe motive de coruptie, unul din cei mai vocali critici fiind Sergiu Mocanu, presedintele Miscarii Populare Antimafie, care considera PUN o „farsa”, pusa la cale impreuna cu – cine altul – Vlad Plahotniuc.  Dar asemenea dispute si atacuri sunt ceva obisnuit si probabil nici un unionist realist nu se agata de PUN ca de o unica speranta. Nu este insa singura problema cu care noul partid unionist se confrunta.

In recentul congres de lansare, desfasurat la Chisinau, PUN si-a ales si un lider onorific – fostul presedinte al Romaniei, Traian Basescu. Acesta  si-a castigat un prestigiu in randul unionistilor din RM, prin faptul ca este politicianul roman care a vorbit cel mai mult despre unire si a avut o politica pro-activa in aceasta directie. Asta a facut, printre altele, ca in RM sa se reaprinda speranta in unire si sa creasca semnificativ numarul adeptilor acesteia. Este adevarat ca Basescu vorbeste mult despre Unire.  Vorbeste mult in general. La fel de adevarat este ca nici bursele de studii , nici cetatenia romana pentru moldoveni, nici gazoductul, nici relatiile comerciale tot mai dezvoltate, nici ajutoarele financiare si de alta natura, nici diversele proiecte finantate de Romania in RM, nu au inceput in mandatul lui Basescu si nici nu au luat sfarsit odata cu acesta. Evident, toate acestea nu fac unirea, dar o aduc mai aproape.

Problema este ca Basescu de acum nu mai este Basescu de atunci. Era suficient ca liderii PUN sa faca un banal search pe internet pentru a afla (si e greu de crezut ca nu au aflat) care este agenda actuala in Romania a proaspatului presedinte onorific al unionismului ; nici nu trebuie cautat prea mult. Cateva exemple :

« Eu susţin să graţiem abuzul în serviciu, care a devenit un instrument de punere sub control a instituţiilor politice.»   (1)

A luat o data o mita, acuma nu ii distrugem toata viata. Asa a fost in tranzitie. Avem nevoie de un moment zero, o gratiere larga.”  (2)

„Femeia asta (Kovesi – n.n.) trebuie arestată pe loc. Trebuie încătuşată, trimisă la beci, unde a trimis atâţia oameni nevinovati.”  (3).

Deci, gratierea abuzului in serviciu (nu redefinire, nu prag, ci gratiere), „intelegere” pentru spagari, arestarea lui Kovesi.

Frustrarea si deruta in randurile romanilor sunt evidente. Romanii – in majoritatea lor – isi doresc Unirea. Multi dintre ei au iesit in strada in februarie 2017, inghetand in ger, cu speranta de a-si scapa tara de penali.  In schimb, Traian Basescu isi va putea folosi  influenta, castigata inclusiv prin alegerea sa in onoranta functie de presedinte al PUN, pentru alt gen de obiective, cu totul opuse, mentionate mai sus. Iar PUN, indirect, il ajuta.

Sunt multe de discutat : De ce PUN a tinut mortis sa aiba ca presedinte onorific  un politician atat de controversat in Romania, al carui partid e undeva la 4-5% in sondaje? Pentru meritele sale din trecut? Dar valoarea adaugata pe care o poate aduce astazi nu e oare mai importanta? Cum ramane cu cei 95% dintre romani care NU se regasesc in Traian Basescu? Le sunt indiferenti unionistilor din PUN? Argumentul cel mai des auzit este ca nici un alt politician roman nu a „vorbit despre” / „facut ceva pentru” Unire.  Dar a existat oare un dialog real intre PUN si alte partide din Romania? Si la urma urmei de ce este cu adevarat necesar ca un politician roman sa fie ales lider „onorific” al unui partid care militeaza in RM pentru un ideal national? Mai ales daca acel politician este cunoscut cu precadere pentru capacitatea sa de a dezbina si nu de a uni, iar agenda sa actuala nu tocmai onorabila risca sa discrediteze proiectul unionist…

Unionismul … absent. In aceasta categorie intra practic toate partidele considerate « pro-europene », care nu sunt neaparat nici pro nici anti-unioniste, ideea Unirii fiind practic absenta din discursul lor. Aceasta absenta, cumulata cu declinul pana la irelevanta al Partidului Liberal, a lasat un mare loc gol pe care incearca sa il umple amintitul P.U.N.

Un caz interesant – si oarecum paradoxal – este cel al Maiei Sandu. Presedinta Partidului Actiune si Solidaritate (PAS) s-a dovedit a fi un contra-candidat puternic al lui Igor Dodon in alegerile prezidentiale din noiembrie. Formata in Occident, este considerata port-drapelul orientarii pro-europene a Moldovei, chiar daca in campania electorala a pus accentul mai mult pe lupta anti-coruptie, pentru a nu lasa acest ofertant subiect la dispozitia exclusiva a candidatului socialist. Dar Maia Sandu a continuat sa marginalizeze tema orientarii geo-politice si dupa alegeri. Cat priveste unirea cu Romania, tema pare ca lipseste cu desavarsire din preocuparile sale.

Ilustrativa pentru viziunea politica actuala a Maiei Sandu este postarea de pe contul sau de socializare din data de 28 iunie, data cu rezonante tragice in istoria Basarabiei, data anexarii de catre URSS in 1940 si care marcheaza totodata inceputul barbariei deportarilor si persecutiilor anti-romanesti. Cum comenteaza Maia Sandu acele evenimente :

„Ziua de 28 iunie 1940 a fost o zi care ne-a dezbinat şi care continuă să ne dezbine ca societate. A fost ziua în care am fost duşi cu forţa într-un stat totalitar, unde drepturile şi libertăţile noastre au fost călcate în picioare. (…)

Din păcate, exodul concetățenilor noștri continuă şi acum, oamenii fugind din cauza politicienilor corupţi care au capturat statul şi ne fură viitorul. Singura soluţie pentru a opri depopularea țării este detronarea clasei politice actuale și înlocuirea ei cu o guvernare responsabilă, formată din oameni onești, cu viziuni pe termen lung pentru Republica Moldova.”

Se pare ca de vina pentru „dezbinare” este, generic …ziua de 28 iunie 1940, nu exista vinovati cu nume si prenume. In plus, se face o analogie intre plecarea cetatenilor moldoveni la munca in strainatate, in baza unui drept la libera circulatie castigat in mod legitim si deportarile staliniste. Solutia? „Viziuni pe termen lung pentru Republica Moldova”.

Acest gen de declaratii cuminti, ambigue, de evitare a rostirii unor adevaruri istorice limpezi tine de o „corectitudine politica” pe cat de prost inteleasa, pe atat de inadecvata la situatia actuala a Republicii Moldova (desi incurajata de unii interlocutori occidentali). Dupa cum ambiguu este si conceptul „natiunii civice” moldovenesti – tot mai vehiculat dar si controversat – o reprezentare utopica a societatii moldovenesti, vindecata de coruptie, dar si golita de polemica orientarii geo-politice, trecuta de stadiul divergentelor cu caracter istoric si cultural, al resentimentelor inter-etnice si unita de… cetatenia comuna, consfintita juridic. Numai ca armonia sociala nu se rezolva prin reglementare juridica, dupa cum nici idealurile unei societati nu pot fi rezultatul „mediei aritmetice” perfecte a optiunilor diverselor categorii de cetateni. Nu in Republica Moldova, traumatizata inca de deportari, ocupatie straina, dictatura comunista, purificare etnica, deznationalizare fortata, inventarea limbii si poporului „moldovenesc”, iar mai nou de separatism sustinut din afara tarii si santaje economice de tot felul. Fara a desconsidera agenda „civica” – lupta anti-coruptie, armonizarea relatiilor inter-etnice, etc. – prioritatea politica in RM ar trebui sa fie totusi problema national-identitara, cum s-a intamplat in cazul tuturor popoarelor europene.

Pentru segmentul unionist,  pro-activ si entuziast, atitudinea prudenta, rezervata, « diplomatica » (daca nu chiar indiferenta) fata de Unire a politicienilor – si evident nu ne referim la cei declarati pro-rusi –  este nu doar dezamagitoare, ci de-a dreptul dureroasa. Este natural ca acesti oameni tineri si pregatiti sa isi doreasca un viitor european pentru viata si cariera lor. In timp ce Rusia sustine ilegal separatismul in Transnistria si deseneaza granitele Ucrainei in mod unilateral si in dispretul dreptului international, politicienii din RM (si din Romania) manifesta inca – la 26 de ani de la declararea independentei  RM –  in cel mai bun caz o timiditate ciudata in a discuta macar despre Unire, ascunsa adesea sub masca « corectitudinii politice » si a considerentelor « pragmatice » si « realiste ». Mai mult, politicienii pro-europeni din RM au inceput sa sugereze public  ca eventuala Unire oricum nu s-ar putea face fara sustinerea Uniunii Europene, idee corecta pe fond, dar care – enuntata superficial  – ar putea prezenta UE in postura de piedica in calea unirii, cu consecinte periculoase usor de sesizat. In privinta « viziunilor pe termen lung » pentru RM, exista adevaruri mai mult decat evidente : dupa 26 de ani de “statalitate” moldoveneasca, PIB-ul pe locuitor este cel mai mic din Europa, sub nivelul inregistrat de Angola, Insulele Capului Verde sau Bhutan.

Asa cum am mentionat, acest gen de abordari nu denota neaparat ostilitate impotriva Unirii, ci pasivitate si indiferenta. Probabil nici macar oligarhul Vlad Plahotniuc nu ar fi neaparat impotriva unirii cu Romania, acesta judecand totul in termeni de business si de oportunitate ; atata vreme cat unirea nu i-ar stingheri cu nimic afacerile, ba dimpotriva i-ar aduce si un plus de profit, Plahotniuc ar fi si el dispus sa sprijine acest proiect !

Ar merita discutata in acest context si pozitionarea fata de unire a institutiilor media. In urma cu cateva luni, fundatia European Endowment for Democracy (EED) a acordat sprijin financiar televiziunilor moldovenesti Jurnal TV si TV7 (rebranduita TV8). În Comitetul Executiv al EED se regăsește Maria Ligor – ministru pentru Românii de Pretutindeni în guvernul Cioloș, iar in Comitetul de conducere al EED se află europarlamentarul PPE Cristian Preda (4).

TV8 nu se doreste a fi o televiziune „militanta”, ci dedicata doar „informarii corecte”. Este benefica lansarea unei televiziuni de limba romana, care nu face parte din grupul media al lui Plahotniuc. Este imbucurator ca demnitari din Romania si-au adus contributia la aceasta realizare. Dar pentru a fi sinceri pana la capat, nu se poate ignora faptul ca vedetele nou lansatului post TV provin dintre fostii si actualii apropiati ai lui Chiril Lucinschi (fiul fostului presedinte anti-unionist Petru Lucinschi, suspectat de spalare de bani si arestat la domiciliu), Vlad Filat (fost premier, condamnat pentru coruptie) sau Iurie Rosca (fost lider al Frontului Popular, reconvertit la dughinism).

Nu punem la indoiala profesionalismul sau buna credinta a celor care lucreaza la televiziunea finantata (si) din bani europeni, dar nu putem sa nu remarcam faptul ca mica televiziune 10tv functioneaza in conditii improprii, cu finantare precara, intr-un spatiu pus la dispozitie de redactia ziarului Timpul.  Este poate pretul pe care acest post tv – pe sigla caruia apare harta Romaniei Mari – il plateste pentru ca si-a asumat fatis o pozitie pro-Unire, spre deosebire de TV8. Dar politicienii romani – si in general societatea romaneasca – s-ar putea implica mai mult la Chisinau si in proiecte grass roots menite sa sustina unirea, obiectiv nu mai putin legitim decat diversitatea pe piata media.

Anti-unionismul. La acest punct, lucrurile sunt clare ; socialistii lui Dodon, partidul lui Usatii si ceea ce a mai ramas din partidul comunistilor se pronunta fara echivoc impotriva unirii cu Romania, se auto-declara sforaitor adeptii « statalitatii » moldovenesti, dar – evident – nu sunt deloc deranjati de incalcarea grosolana a acestei « statalitati » de catre Rusia, prin sprijinirea separatismului transnistrean si ingerinte in politica si economia RM.

Desigur, dincolo de toate slabiciunile si ambiguitatile partidelor si politicienilor din RM, Romania trebuie sa sprijine pe toate caile unionismul, trebuie sa sprijine orientarea pro-europeana a republicii. Pentru RM, cale de intoarcere nu mai exista, pentru ca nici chiar o eventuala victorie a socialistilor in 2018 nu va putea calca in picioare valul unionist si pro-european tot mai puternic. Dar anii trec, iar basarabenii pro-unionisti sunt tot mai frustrati. Daca politicienii din RM – pe principiul thatcherist „Do not follow the crowd. Let the crowd follow you!” – si-ar asuma Unirea  in mod deschis si curajos (iar aici ne exprimam toata admiratia pentru PUN) in loc sa se plieze comod pe optiunea momentan majoritara a populatiei (mai curand rezervata fata de Unire, uneori chiar ostila), cu siguranta tot mai multi cetateni moldoveni ar indrazni sa spere, ar iesi din descurajare si blazare. Pentru ca politicienii sunt cei care trebuie sa ofere cetatenilor viziune si speranta.

Desigur si Romania trebuie sa aiba o abordare mai ferma – atat autoritatile cat si partidele politice. Trebuie inteles foarte clar ca Unirea costa bani. Romania trebuie sa fie vizibilia in RM, sa dezvolte si sa finanteze proiecte semnificative, care sa creeze locuri de munca pentru moldoveni si sa le imbunatateasca viata. Pentru ca – dincolo de argumentele national-identitare – cetatenii moldoveni trebuie sa fie convinsi ca nivelul de trai – al lor si a al copiilor lor – va fi sensibil mai bun intr-o Romanie unita decat intr-un stat precar, tinut captiv de propriii oligarhi si prins in hatisul cercurilor vicioase intretinute de Rusia.

NOTE _____________

1 – http://www.mediafax.ro/politic/traian-basescu-o-noua-pledoarie-pentru-gratierea-persoanelor-condamnate-pentru-fapte-de-coruptie-comisia-juridica-a-respins-extinderea-gratierii-si-la-abuzul-in-serviciu-16256565

2 – http://www.hotnews.ro/stiri-politic-21723947-video-traian-basescu-despre-gratierea-coruptilor-luat-data-mita-acuma-nu-distrugem-toata-viata-asa-fost-tranzitie.htm

3 – http://www.mediafax.ro/social/traian-basescu-despre-inregistrarile-cu-kovesi-sefa-dna-ar-trebui-sa-fie-trimisa-la-beci-16484570

4 – http://moldnova.eu/ro/de-ce-platesc-romanii-pentru-re-activarea-moldovenismului-la-chisinau-16722.html/