BASM ÎN VERSURI ŞI POEME PENTRU COPII

Basm in versuri

MELANIA RUSU CARAGIOIU:

POVESTEA A DOI COPII CUMINTI
SI A VRAJITOAREI CU MULTI DINTI
Basm in versuri , pentru copii si pentru … parinti .

Fratior si surioara,Catalin si Florioara din padurea-ntunecata ,
Ce bine ca-a …fost odata.
ZINELE

Trei zine mici s-au intilnit linga izvorul de sub fag ;
Zina Melinda cu bagheta din raza lunei poleita ,
Zina Odeta – bob de roua, – o perla scoasa din sirag ,
Zina Ondina – plete de –aur , in val de aur invelita.

S-au asezat in cerc , pe iarba si semne spre padure fac :
Ce vad ?
A rasarit o fata dintr-un desis … Zinele tac ;
Iar linga fata o caprioara, sfioasa , firava la trup ,
Cu ochii mari scaldati in lacrimi …

Dintr-un desis , doi colti de lup
Pindeau cu lacomie puiul , un pas sa faca mai aproape …

Fata a ingenunchiat speriata : – Voi, zine bune ! Vreau sa scape !

Zinele s-au sculat din iarba . Cea mica inchide line pleoape ;
– Vad cit de trista este viata pe care o duceti ! ea sopteste ,
– Si sfera mea cea fermecata imi spune tot ce ea zareste :
– Cum v-a murit plepinda mama , cum noua vitrega e rea ,
– Si cum mereu plecat e tata …
– Azi vrajitoarea rea ar vrea , sa va goneasca in padure .
– Acum l-a prefacut pe frate , in caprioara .
– Iar pe tine te face alta vietate !
– Apoi asmuta tainic lupul si astfel a scapat de voi !!!
– Va spune tatei o poveste si … vede ea ce face , apoi …

Fetita plinge cu suspine : – Nu vreau asa sa se intimple !
Surioara stringe fratiorul ; il mingiie duios pe timple …

Atunci a doua si a treia din zinele la sfat venite ,
Schimba-ntre ele o privire si … par acum mai multumite .

DARUL ZINELOR

Zina Ondina ia o scoica , din pletele de aur grele
Si i-o intinde Florioarei : – Sa o insiri intre margele ,
– Si s-o atingi cind vrei sa aperi , un adevar !
– Nu-ti fie teama !!!
– Plecati acum , se face noapte, a venit tata … si va cheama !

Copiii speriati plecara , si am uitat ca sa va spun,
Ca fratiorul caprioara , si-a luat ,iar , chipul lui , pe drum

OGLINDA FERMECATA.

Basmul asa ne povesteste ca mastera privea-n oglinda –
O oglinjoara fermecata, ce-o ascunsese sub o grinda !
Prin ea vedea mereu copiii ,
Dar azi de ciuda vrea sa moara :
S-a intunecat de tot oglinda ! Si asta-i pentru prima oara …
Si in poiana , stiti voi care , nu vede cum au zabovit ,
Si-abia , tirziu , ca intr-o ceata , venind spre casa , i-a zarit …

Deci , fermecata ei oglinda avea o pata cenusie ,
Ce nu i-a aratat poiana ….
– Lasa ! Acasa – acum sa vie !!
! – Si – o sa –i descos , si o sa aflu , cum, lupul de nu l-a mincat
– Pe Catalin , pe baietel ? Cind in adins porunci i-am dat ?

Temindu-se sa nu se-ntoarca , tocmai atunci , tatal plecat ,
Perfida vrajitoare , iute , in baietel l-a transformat
Pe Catalin care fusese o mica, blinda caprioara …
Va amintiti , ca planuise ca micul baietel sa … moara.
Mincat de lupul fioros , ce trebuia ca sa-l inghita ,
Sa nu ramina nici un os !!!

Vezi , vrajitoarea nemiloasa , fata de tatal se preface
Sotie , mama iubitoare …..
Si copilasii n-au ce –i face …
Ei singuri cunosc adevarul , dar tatal nu i-ar fi crezut !
Era cumplita taina aceasta ! Bietii copii ! Noi am vazut …

TATAL

Copiii se intorc acasa, cuminti , sfiosi , neprihaniti ;
De departe aud glasul tatei , se bucura si bat zoriti
In vechea poarta .
Le deschide , cu zimbet drag , tatal iubit ;
Imbratiseaza lung copiii … De dragul lor , doar , a venit…

– Poftiti la cina ! Avem plcinte cu zmeura si cu alune ,
– Cred ca va este foarte foame ! Am dulciuri ; multe lucruri bune !

Copiii , inima deschisa , zimbesc si teama le mai trece ;
Un vis urit se risipeste… Mai staruie fiorul rece ,
In inimile mici de frati …

Trecu o zi , trecura doua,
Trecura alte zile-n pace , dar cind se implinira noua,
Pleca iar tatal de acasa .
Se asternu din nou tristete,
Cind mama falsa , vrajitoarea incepu sa faca alte fete !

Bietii copii , plini de obidan zile intregi stateau tacuti;
Se sesprindeau si cadeau , grele , lacrimi pe obrajii lor micuti …

AL DOILEA DAR AL ZINELOR

Cind intr-o seara stateau singuri,aud in casa ciripit ,
Si din nimic , pe loc rasare zina Melinda … Risipit
Piere intunericul , tristetea ,,, Zina le –arata printr-un semn ,
O colivie , pe fereastra , din ramurele mici de lemn. .
In care o privighetoare , maiastra trilului de dor ,
Cinta in note de margele , cascade limpezi de izvor . …

– V-o las in dar , sa va incinte clipele de urit din zile !
– Pina cind veti invinge raul , din calendar se mai rup file …

Pina cind eu v-am zis acestea , zina Melinda – n nevazut
S-a strecurat precum venise…
Privighetoarea – n glas placut
I-a bucurat.

Cind reaua a venit acasa , totul s-a mistuit …
Nu stie ce dar frumos a fost pe masa …

PORUNCA VRAJITOAREI

A doua zi cind s-au trezit :
– Mergeti sa luati niste surcele ! In celalalt deal sunt mai uscate !
– Ni-e frica !
– Lupul !
– Nu fiti lenesi ! Nu-i chiar asa pustietate !
– De nu plecati , n-am sa va dau mincare pina miine seara !

Copiii tremurind de spaima si neajutorati , plecara ….

Cum au trecut de poarta casei , baiatul se schimba la chip ,
Caci vrajitoarea in caprioara l-a prefacut !
( Dar nu-i nimic !)

Lupul isi ascutise coltii : era cumplit de hamesit !
De cind astepta el prilejul ?… de cind nu s-a mai ghiftuit ?

Suflete negre , lupul , reaua, credeau ca termina azi TOTUL ,
Dar vrajitoarea a spart oglinda , iar lupului i s-a inchis botul
Ca intr-o menghine inclestata ! Picioarele pe loc i-au stat !

Vezi , surioara atinsese, de spaima , sirul de margele.
Si fara voia ei a dat de scoica prinsa intre ele …
Voi banuiti ce s-a – ntimplat … primejdia i-a ocolit …

Copiii au adus surcele , iar mastera n-a bombanit
De data aceasta , ca nu –i bine ci fiindca iar n-a izbutit
Sa-i piarda pe copii. !!! …
O vreme, nemaistiind ce sa mai faca ,
In cruda ei preocupare , ajunse ca sa nu-i mai placa
Nimic ce-i omenos , pe lume !
Fara oglinda , isi pierduse , mult , din puterea ei hidoasa ;
Lupul , pe plac ii mai facuse , mereu , de fiecare data …

MAMA CEA PREFACUTA

Viata curgea , cu rau , cu bine ,

Cresteau copiii in obida …Tata , iar aducea cu sine
Vesti despre mare , despre oameni , de locuri de prin lumea toata …
Copiii il rugau sa-i duca , prin cele zari , macar odata !
Mama – cu inima cea neagra , parea supusa si plecata …
Iar tata hotari sa-i duca , oricit de greu ar fi in cale.

Mastera incepu sa plinga cu lacrimi mari , de neagra jale :
– Vai mie , ma lasati aicea , fara copiii mei iubiti !
– Pustie – mi va parea casuta ! Oh cit eram de fericiti ,
– Cind asteptam cu toti, pe tata, si cit ne bucuram ca vine !
-Si- traista lui de calator , daca ne aducea putine
-Turte si roscove , margele , le imparteam cu bucurie …
-Vai , parasita sunt ! Muri- voi ,, fara ca mila sa va fie !!!

Asa plingea si prefacuta-si ascundea inima haina …

Tatal , baiatul si fetita , stau coplersiti de marea vina,
De a calatori , o vreme , lasind-o singura pe mama ,
Si astfel ramin cu ea acasa …
Incepe iar zbucium si teama …

Tatal s-a dus pe multa vreme … Copiii iar traiau cum stiti :
Dupa amarul unei zile , doar noaptea adorm fericiti …
Cind pe-nserat , privighetoarea , le cinta tainic ,, somn usor’’
Si vine zina sa-i alinte si sa-i intrebe daca vor
Sa mai asculte o poveste , cum toate serile le spune …
Frumoase intimplari cu pajuri si cu viteji din larga lume …

CIUPERCI DIN PADUREA INDEPARTATA

– Hai ! Sus ! Sculati ! Nu va ajunge cit ati dormit ? Mergeti la treaba !
– N-am ce sa pun la fiert , in oala !
– Plecati , si – aduceti , mai degraba, din codru-ndepartat , ciuperci !
– Sa treceti peste doua ape !!!

-Plecam , mamica , dar sunt bune ciupercile de-aci , de-aproape …

– Ce-ai zis , tu lenesa fetita ? Nu vrei sa-asculti ? Iti dau eu tie !
– Ai sa te duci ! Si drept pedeapsa , ca invatatura sa iti fie :
– Desculta peste spini si pietre ! Ca , nicidata sa-ndraznesti
– Sa mai ridici glasul la mine !
– Sunt simtitoare !!! Ma ranesti !!!

Bietii copii , pe nemincate , au luat un cos destul de mare ;
Soarele nici nu rasarise , cind ei iesisera-n carare !
Bufnitele ptriveau speriate, liliecii mari zburau cerniti,
Vulpea fugea tragind cu sine , doi pui de iepure incoltiti …

N-au mai vazut nimic in cale . Tirziu ies zorile mijind …

DRUMUL PRIN PADURE

Erau departe de casuta …
Ajung la riul spumegind ,
Iar peste riu era o punte : un brad culcat in curmezis,
Nimeni nu l-a cioplit vreodata, e plin de crengi si de ,,, frunzis …

Copiii s-au suit pe punte – un fir subtire intre maluri ;
Brusc , se rostogoli busteanul si amindoi cazura – n valuri
I – a dus la vale , greu , suvoiul si in adinc i-a scufundat …

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

S-au pomenit imbratisati , tirziu … cind seara s-a lasat ,
Din riu i-a luat zina Ondina , si-n valul ei i-a leganat ;
Vijeliosul riu pierzindu – i, pleca la vale , inspumat …

Noaptea i-a invelit in falduri , de vint caldut, iar licuricii
Le-au luminat in jur desisul. De urit le –au tinut piticii …
Au adormit un somn cu vise , in care zinele dansau,
Si au mai visat un cos de turta , din care ei se ospatau …

In zori , iar le-au venit in minte : CIUPERCI DE DINCOLO DE APE !
Le cere mama pentru masa ! Nici o indoiala nu incape !!!

Si s-au tot dus …
Si alta apa de-a curmezisul li s-a pus ;
Acum , de scoica din sirag , fetita aminte si-a adus :
– Sa putem trece peste apa , te rog asterne inainte,
-Tu , zina buna , iar o punte , caci nu mai vreau sa ne ia riul !

Atunci a rasarit Ondina , si – a aruncat , de aur , briul
Ce –o incingea , si s-a durat podul cel mare, dur si trainic
Pe care nu-l putea lua , riul , vijelios , navalnic …

Copiii se tineau de mina , pasind acuma curajos ,
Zina , zimbind i-a petrecut , privind in felul ei duios ,
Apoi s-a scufundat in val …

Copiii in drumul lor s-au dus ,
Si culegind mereu ciuperci,se departau catre apus …

Fetita , ce a plecat desculta , asa cum a fost pedepsita,
Umblind cu talpile ranite, era atit de chinuita,
Incit in drum s-a asezat , la umbra unui zmeur des ,
Si – a adormit ; iar Catalin , un pumn de zmeura – a cules
Si pentru ea ,caci n-aveau hrana,,,
Tirziu , fetita s-a sculat ,
Au luat de toarta cosul greu si prin desis au apucat …

Un lucru a uimit padurea ! O cararuie s-a taiat
Si ii ducea fara primejdii ; si pomii mari se departau
De potecuta cea batuta , iar spinii , tepii , ascundeau …

Un stol de pasari , sus , in ramuri,umpleau cu ciripitul des
Seninul boltilor de vara …
Din cintul lor au inteles
Copiii , multe vorbe bune : Parca spuneau pe limba lor.
Ca ele urca inspre soare, sa treaca peste mare in zbor …

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

O soapta ici , un zimbet colo … calcind poteca fermecata,
Au si ajuns la riul negru ,ce – si duce apa inspumata.
Podul durat de zina buna , ( ce locuia in castel de ape )

Copiii au trecut iar podul, , dar n-au uitat cum altadata
Au patimit …
Mergind departe , trecura si a doua punte ;
Nu mai aveau prea mult de mers ; suira doar un singur munte …
Au coborit , si-n luminis , vedeau de sus casuta draga ;
Iubeau tot ce era acolo …
– De ar pute sa inteleaga mama ,
Aceste ginduri bune , si pace sa le dea si tihna, …
Dar ii goneste fara astimpar, si niciodata n-au odihna …

VRAJITOAREA SUPARATA PLEACA DUPA CIUPERCI

– A , ati venit ? Nu mai stateati ? Ati colindat prin cele sate !!!
– Eu ma sopetesc muncind aicea sa va gatesc voua bucate ,
– Iar voi , cu trei ciuperci ,, De aproape ‘, veniti la mine ! Nu munciti !!!
– Hai , rasturnati mai iute cosul !
Copiii au ramas uimiti ,
De atita cruda nedreptate ; n-au mai avut nici grai sa plinga …

– Am sa ma duc , si –ii vai de voi , de-am sa gasesc aci – padure,
Ciuperci din care ati adus …
Si –n graba incepu sa stringa
Un cos cu lucruri si mincare …
Copiii trebuie sa indure !

Si a plecat … Pe rind , padurea , in urma ei a inchis cararea …
S-a ratacit in munti , pe semne …

C OPIII SINGURI

Copiii au facut mincarea ;
Au asteptat-o sa se intoarca ; lucrau prin curte si in casa,
Sub mina lor stralucea totul ; ograda plina si frumoasa,
Gradina cea cu flori bogata si fructe pline de dulceata
Zoreau asa ca intotdeauna : sculati cu dis – de – dimineata ;
Cintau si ei , cinta padurea ; prinighetoarea fermecata
Nu mai statea in colivie , de cind era mama plecata,
Si noaptea lumina prin ramuri a noptii luna , aurie ,

Iar zilele treceau intr-una fara ca mama sa mai vie …

PATANIILE VRAJITOAREI

In timpu-acesta reaua mama,purtind furia dupa sine,
Cauta cu ochii o pricina ! In drum gasea numai afine
Si zmeura si fragi de munte, dar nu vedea ciuperci din cele ,
Aduse de copii , mai ieri , in cosul mare de nuiele .

– Lasa ca-i prind eu ! M-au mintit !
Mergea gabit ca o furtuna ;
Si iat-o a sosit la riu. Se uita , puntea nu e buna !
– Eu ma grabesc , nu pot sa astept, am sa trec iute ca sa vad
– Unde-au gasit ciuperci copiii !
Puse piciorul … si … prapad !
Mastera a cazut in valuri , riul a dus- o catre vale,
Dar s-a salvat , era voinica !
Iesind , a luat-o iar pe cale …
Deodata simte intepaturi , picioarele-s fara papuci !
Ah , blestemat riu , mi-ai furat pantofii , si la vale –i duci !

Dar vrea , nu vrea , n-are ce face , desculta prin pietre si spini :
Cararea fermecata-i pune in drum noroi si maracini …

– Vai , am basici , sunt numai rana !
– Dar iata si al doilea riu ,
– Tot n-are punte , il trec iute , doar de innotat n-am frica , stiu !

Si – a pus merindea sus pe cap si s-a lasat in apa rece,
Atit i-a fost ! Veneau virtejuri, si riul nu l-a putut trece !
Niste liane o tineau pe sfor , mereu adinc , in apa ,
Si riul spumegind fugea ;
Reaua vedea ca tot nu scapa ;

Si – asa luptindu – se din greu ,( dupa vre o zi s-a potolit
Virtejul rece , inspumat ) si atunci ,la mal , a izbutit
Sa iasa vitrega faptura ;
Dar nu stia nici unde este ,
S-a ratacit , nu este drum ; nimeni prin locurile acestea !

RASPLATA FAPTELOR SI INDREPTAREA

Zina Melinda a venit … Ascunsa dupa un tufis ,
A inceput a-i spune tot … – Nu meriti sub acoperis,
– Sa locuiesti cu altii oameni ! Inima neagra nu te lasa ,
– Nici sa iubesti , nici sa respecti , pe cei pe care – i ai in casa !
– Du – te acum in lumea larga si fa –ti un rost mai bun in viata !

– Gasi –vei drumul inapoi ,cind vei fi dreapta , iubitoare ;
– Numaio atunci esti deplin mama , cind simti , cind inima te doare
– Pentru copiii tai si pentru toti ceilalti , din lumea toata !!!

– Atunci te vei intoarce acasa, dar fara lup , fara oglinda !
– ,,SA NU MAI FACI CA ALTA DATA ‘’!!!