Istoria secretă a lumii: Zalmoxianism versus Creștinism. Cum de-a ajuns Zalmoxis… Evreu, sub numele de Iisus Christos ?

Dacii pe Columna

A venit din nou vremea Zalmoxienilor! După multiseculară și împovărătoare prudență, cunoscut doar de câțiva inițiați, cel mai adesea solomonari, Zalmoxianismul răsare iarăși pe cerul Daciei, netemându-se nici de diavol, darămite de istorici neisprăviți sau de cenzori spurcați. Așadar, să afle și alții cum de-a ajuns Zalmoxis… Evreu, sub numele de Iisus Christos!
S-a spus că numele de Maria ar veni din ebraicul Mariam sau Miriam. Nici vorbă! În ruinele cetății getice de la Halmyris, jud. Tulcea, a fost descoperită o inscripție în piatră: MARIA. Vor zice unii că poate nu avea legătură cu Zeița Supremă, Mama Gemenilor Divini, Născuți în Dacia. Proba decisivă că MARIA era un teonim geto-dacic apare pe o gemă de jasp, descoperită în ruinele cetății Romula, astăzi Reșca-Dobrosloveni, jud. Olt.

Pe chenarul de pe reversul gemei scrie: IAO MARIA. În interiorul chemarului apare această inscripție: ABLANATHANAABACHAREY. Cu totul, textul se citește astfel: IAO MARIA! ABLAN ATHANA ABA CHAREY. Traducerea: Ave Maria! Deplină Mulțumire Crăiesei!
Lexic:
IAO – ”slavă; cinste; salut”; cf. rom. au! hei! ia! ioi! oi! ua! uau! – interjecții care, de multe ori, exprimă sentimente de bucurie, recunoștință, satisfacție, admirație; a (se) hoi ”a se drăgosti; a (se) răsfăța; a (se) săruta”; latin. ave (pronunțat aue) ”formulă de salutare”;
MARIA – cf. rom. Maria (n.); mărie ”termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate; situație înaltă; rang; demnitate; putere; cinste; onoare; glorie”; mare; a (se) mări; mir; a (se) mirui;
ABLAN – ”deplin; întreg; integritate”; cf. rom. plin; a (se) împlinideplin; oblon;
ATHANA – ”mulțumire; recunoștință; slavă; cinste; favoare; grație; farmec”; cf. rom. danie; denie; hodină ”odihnă; tihnă; răgaz; calm desăvârșit; pace; liniște sufletească”; latin. dono ”a face daruri; a dărui”; alban. dhenie ”decernare; acordare; atribuire”; germ. dank, engl. thank (you) ”mulțumesc”.
ABA – ”lui; către; dinspre” – formează cazul dativ; cf. latin. ab ”de la; din; de; dinspre”;
CHAREY – ”doamnă; crăiasă; stăpână”; cf. rom. chera (arh.) ”doamnă; cucoană; jupâneasă”; Carei (loc.); alban, grua ”femeie”.
Este mai mult decât evident că de la această formulă dacică adresată Zeiței Maria derivă și începutul celebrului imn catolic Ave Maria, gratia plena!
Se vede limpede că Zeița de pe fața gemei de la Romula nu este Maria creștină, ci este o Divinitate geto-dacică, în ipostază războinică, având cap de pasăre, bust uman și picioare în formă de șerpi. În jurul Ei scrie ABRASAZ ”Viteaza; Războinica; Sălbatica”; cf. rom. abraș; grec. Hybris – divinitate feminină demonică, inspirând oamenilor nelegiuiri comise din orgoliu; hybris ”orgoliu excesiv sau culpă supremă”. Atributul ABRASAZ apare pe foarte multe geme geto-dacice, fie singur, fie înconjurând imaginea Fecioarei Războinice. Așadar, la strămoșii noștri, Maria era și Zeiță a Războiului, mânia și răzbunarea Mamei datorându-se uciderii mișelești a Fiului.
Un colind ardelenesc păstrează ipostaza de sălbăticiune a Zeiței:
Stai, Soare, nu săgeta,
Că nu-i cine-ți pare ție,
Că-i Doamna Sfântă Mărie!
În acest colind, Soarele văzuse o fiară foarte mândră și vroia s-o vâneze!
Într-un alt colind, tot din Ardeal, Maria, în chip de fiară, i se adresează vânătorului:
Nu mă, Gheorghe, săgeta,
Că nu-i cine-ți pare ție,
Da-i Maica Sfântă Mărie!
Ceea ce e și mai tulburător este că Zeiței-Mame I se mai spunea și DACIA, cu pronunția DACHIA, însemnând tot ”Viteaza; Războinica; Grozava”; cf. rom. Dochia (mit.); mai dihai ”mai mult; mai bun; mai grozav; mai ceva; mai strașnic; și mai și”; stihie; lat. audacia ”curaj; îndrăzneală; cutezanță”. De aceea, pe monede, Ea poartă, ca sceptru, steagul de luptă al Geto-Dacilor.

Dintre numeroasele supranume ale Zeiței Supreme mai trebuie amintit și LETO ”Magnifica; Înalta; Măreața; Forța”; cf. rom. lat; a (se) lăți; latin. alta ”înaltă; mare”; grec. lithos ”piatră”. Cu privire la LITHOS ”piatră”, iată ce se spune într-un colind din Țara Bârsei, despre Nașterea lui Iisus: Fiu din piatră Și-a născut
Cum se știe, Mama Gemenilor Divini, Apollon și Artemis-Diana, este cunoscută, în mitologiile greacă  și romană, sub numele de LETO.
Așadar, și MARIA și LETO se tălmăceau prin ”Măreție; Înălțime; Forță”. Încă un sinonim pentru Zeița Supremă este atestat în denumirile a două cetăți dacice, SAN GIDAVA și SIN GIDAVA, ce vor fi venind de la vreun hram al unui templu, și traducându-se prin ”Fiul Celei Mărețe”; cf. rom. sin (arh.), engl. son, rus. sîn ”fiu”; rom. jidav ”imens”; jidov ”uriaș”; jidovină ”movilă mare de pământ din vechime; măgură; gorgan”; Jidava, Jidvei (loc.). Însă, în limba română, popular și peiorativ, Jidov înseamnă și Evreu! Cine a tradus astfel SAN GIDAVA ori SIN GIDAVA prin ”Fiul Jidoavcei”, în loc de ”Fiul Celei Magnifice” nu bănuia, desigur, că va schimba cursul istoriei, transformând-O pe Marea Zeiță Maria într-o pământeancă din Iudeea, iar pe unul dintre Divinii Ei Fii, făcându-L pe jumătate Evreu!
Apollon-Zalmoxis a fost ucis, înviind după trei zile, pe la începutul veacului al VII-lea î.e.n., de Scyții care stăpâneau o parte din Dacia și al căror conducător era numit de băștinași PILEAT, aceasta fiind cea mai înaltă treaptă în ierarhia geto-dacică; cf. rom. palat; turc. vilayet ”diviziune administrativ-teritorială în Imperiul Otoman”. Să nu uităm că Turcii sunt așezați și astăzi în Asia Mică, teritoriu în care, înainte de a fi cucerit de Greci și de Romani, înfloriseră câteva regate tracice!
În fine, vedem că PILEAT se traduce prin ”Conducător; Cârmuitor; Guvernator; Prefect”. Iată de ce, doar dintr-o potrivire de nume, totul a căzut în capul lui Pontius PILATUS, al cincilea prefect roman al Iudeei, în anii 26-36! Uite-așa s-a stabilit și anul 1 al epocii moderne! Mare-i grădina Domnului, nu-i așa? Va fi avut Pilat, poate, mai multe păcate, însă despre Răstignirea lui Iisus cu siguranță nici măcar n-a auzit, darămite să-l și cunoască personal! Dar, intrând în gura lumii, nu prea mai poți ieși vreodată! Vorba ceea: Foaie verde lobodă / Gura lumii, slobodă! ”Crezul” creștin insistă pe datarea Patimilor, Uciderii și Învierii lui Iisus în vremea lui Pontius Pilatus: ”Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pontius Pilat și a pătimit și S-a îngropat”. Stai liniștit, bade Pilat, ai tu altele de mărturisit înaintea lui Dumnezeu, dar nicidecum trimiterea la moarte a Fiului Său!
Ar fi multe de spus despre Marea Păcăleală în care mărturisesc și se chinuiesc și astăzi sute de milioane de pământeni. Păcat de cei mai curați și mai vrednici dintre ei! Se vor spune toate, la vremea lor, nicio grijă!
Mai multe monede romane, din vremea împăratului Traian, O reprezintă pe Dacia Capta, adică pe ”Dacia Captivă”! Dar cum s-O ții prinsă pe Stăpâna Lumii?! Cum să ascunzi Dreapta Lege a Universului? Zalmoxianismul Și-a luat doar un răgaz, și cât de curând Se va arăta în Lumină întregii Lumi! Cine are ochi de văzut va vedea, cine are urechi de auzit va auzi!
Zeii Daciei dau din când în când câte un semn, spre a nu Li se uita Forța Cerească. Astfel, de pe Columna lui Traian a dispărut, încă din Antichitate, statuia cocoțată în vârf a blestematului împărat, care ne spurcă și astăzi imnul național. S-o fi făcut-o dispărută vreun Dac sau vreun pro-Dac?
Justiția Divină a acționat. În 1589-1590, în locul statuii fudulului tâlhar imperial a fost așezată o statuie a Sfântului Petre. Dar acest sfânt fusese cel mai mare dintre Frații de Lapte ai Gemenilor Divini, primul născut, grație căruia Mama Adoptivă a Zeilor a avut cu ce-i alăpta și pe Aceștia, care-i fuseseră lăsați în grijă de Însăși Maria.

Așadar, PETRAE era Get, iar acest teonim a fost împrumutat și de o cetate getică, atestată pe o hartă antică. Ca de obicei, numele geto-dacice au mai multe tâlcuri: 1. PE TRAE ”Cel mai Mare din Ceată (Mulțime); Care conduce Grupul; Care umblă (merge) cu Ceata”; cf. rom. pe; va (arh.) ”a merge”; droaie; pițărău ”copil care umblă cu colindul, la sărbătorile de iarnă”:; 2. PE T(Ă)RIE ”Cu Forță; Cel (mai) Mare; În Sus”; cf. rom. pe; tărie ”forță; crugul cerului”; putere; piatră; pietroi; buduroi ”ghizd”; abitir; 3. PET RAE ”(De pe) Malul Apei; Deasupra Apei; Cu Multă Apă”; cf. rom. vad; bade; vodă; rouă; râu; buduroi; vidră; podar; vadră; PET RAE ”Straja Raiului; În Fața Raiului”; cf. rom. vad; a (se) vădifață; fotă; Rai; PET(Ă)RAE ”Forță; Superioritate; Deasupra; Măreție; Desiș; Înălțime; Slavă; Cinstire; Vrednicie; Hărnicie; Mișcare; Iuțeală; Ardență”; cf. rom. putere; piatră; pietroi; buduroi; pătură; pădure; a (se) învedera; vatră; vătrai; Petre, Petru, Pătru, Petria (n.).

Saratokos, Lacul Sacru al Geților, astăzi Sărățuica

Cele mai multe lămuriri privindu-I pe Maria, Zeița Supremă, pe Fiii Ei Scumpi, ca și legăturile cu Sfânta Familie a Geților care I-au găzduit se regăsesc în geografia fostei cetăți NETIN-DAVA, de pe locul actualului sat Sărățeni, jud. Ialomița, fost SARETINI, care este situat lângă lacul Saratokos, actualmente Sărățuica. La marginea acestui sat se află un străvechi stâlp de piatră, trecut pe cele mai vechi hărți ale localității sacre, zis ”Pietroi”. De la PETRAE? Cândva, pe acest stâlp se mai zăreau încă slove.
La fața locului, nu e un secret pentru nimeni că apa lacului sfânt, cu ale cărui izvoare a fost înviat Însuși Zalmoxis, mai tămăduiește și în prezent cele mai grele boli.
În ceea ce-i privește pe Esenieni, cei care s-au inspirat de la Zalmoxianism ca să ajungă la Creștinism, iată ce scrie despre ei marele istoric Flavius Josephus, în ”Antichitățile iudaice”, VIII, I, 22: ”Ei nu trăiesc prea diferit de lume, dar viața lor amintește în cel mai înalt grad de cea a Dacilor numiți pleistai”. Ce-ar mai fi de spus? Multe…

Adrian Bucurescu