De la socialismul comunist la comunismul globalist

globalism

N-am crezut niciodată, după căderea regimului comunist, că vor mai exista forțe, aici sau aiurea, care să dea note de bună purtare, care să spună cine e frecventabil și cine nu, care să eticheteze ca extremist, ca fascist sau ca indezirabil pe oricine nu are aceeași părere cu cine trebuie. N-am crezut niciodată că a gândi nestingherit și mai ales a-ți spune punctul de vedere va deveni un păcat capital, dacă acel punct de vedere nu se încadrează în linia politică mereu șerpuitoare a internaționaliștilor de tot felul.

Dacă internaționaliștii comuniști doreau să niveleze societățile, oamenii după principii de clasă: toți la fel de săraci, toți la fel de sclavi pe plantația omului nou socialist, acum, avem de-a face cu internaționaliștii globaliști care-ți bagă  pumnul în gură, care proclamă decesul națiunilor și apariția unei mulțimi mutant de consumatori, dispusă să se transhumeze dintr-o parte în alta a globului, să consume orice și mai ales să tacă, deoarece orice spui poate să nu convină cuiva.

În numele corectitudinii politice se instaurează cea mai penibilă cenzură: nu poți să-i mai spui supraponderalului că e gras, urâtului că e hâd, zgârcitului că e avar și în general nu mai poți spune nimic din ceea ce vezi cu proprii ochi. Și astea-s doar niște subiecte banale. Nici nu vreau să mă gândesc ce se întâmplă atunci când ești luat la scărmănat pentru delicte de opinie. Pur și simplu se înlocuiește realismul socialist cu realismul globalist. Atât internaționaliștii comuniști cât și cei globaliști văd realitatea nu așa cum e ea, ci așa cum iei și-o imaginează. Realitatea nu e ceea ce singuri noi vedem, simțim, palpăm, ci ceea ce trebuie să fie.

Dar cea mai mare asemănare între internaționaliștii comuniști și cei globaliști o vedem atunci când vorbim despre ce e democratic și ce nu. Și unii și alții nu cred că cei aleși trebuie să-i reprezinte pe votanți. Nu! Ei cred că cei aleși trebuie să-i educe pe votanți. Vezi, Doamne, nu e nimic de capul nostru și de aia există ei, avangarda socialistă și acum cea globalistă, ca să ne învețe cum e cu lumea asta.

În plus, și unii și alții stabilesc ce e democratic și ce nu. Dacă o țară acceptă globalizarea, pierderea identității prin primirea de populații aflate pe trepte inferioare de evoluție istorică, atunci aceasta este democratică. Dacă o țară se opune globalizării, migrației pentru că-și dă seama că prin aceste lucruri îți pierde identitatea făurită în secole și că în câteva zeci de ani poate dispărea, atunci acea țară este nedemocratică.

Și unii și alții urăsc religia, în cazul nostru creștinismul. Pentru toți internaționaliștii religia este opiul popoarelor. Dar adevăratul motiv pentru care ei doresc o societate totalmente atee este că prin religie omul își definește identitatea, iar internaționaliștii luptă împotriva identității, scopul lor fiind uniformizarea: toți la fel!

Cu alte cuvinte și pentru internaționaliștii comuniști, cât și pentru cei globaliști democrația e bună doar dacă rezultatele ei le servesc propriilor scopuri. Atunci când respectând regulile democrației o țară își dorește alt destin decât al globaliștilor, atunci democrația nu e bună, iar acea țară trebuie anatemizată, combătută și dacă se poate chiar distrusă.

De aia spuneam că mă bucur că am prins câțiva ani de regim  comunist, deoarece filmul care ni se vântură acum pe la nas eu l-am văzut de foarte multe ori, până la saturație. De unde concluzia că internaționaliștii globaliști au fost atenți la experimentul comunist, au văzut ce a mers și ce nu în acel regim și acum, cu lecțiile învățate, vor să înfăptuiască visul de aur al internaționalismului: dispariția națiunilor și înlocuirea lor cu o populație fără niciun fel de identitate, căci, nu-i așa?, suntem toți o apă și-un pământ, spre deplina fericire a lor, a internaționaliștilor.

Dar cum orice acțiune își are propria ei reacție, așa și internaționalismul globalist a determinat o reacție contrară. Oameni care au cunoscut celălalt vis de aur al omenirii: comunismul, sunt deja vaccinați și privesc neîncrezători spre fericirea uniformizatoare. Ce se întâmplă acum în Europa și în America de Nord nu e decât începutul unui proces care va da internaționalismului globalist câteva labe puternice peste glob (pardon, peste bot), deoarece, nu-i așa?, actualii internaționaliști au întinat ultimul vis de aur al omenirii: globalismul.

 https://tolsto.wordpress.com/2016/11/14/de-la-internationala-comunista-la-cea-globalista/