Adevărul despre Revoluţia din 7 aprilie 2009 de la Chişinău: Cum Voronin a fost înlocuit cu Plahotniuc

7 aprilie 2009

Se împlinesc opt ani de la protestele din 7 aprilie 2009 de la Chișinău.

Deşi au fost audiate sute de persoane, de la simpli protestatari la lideri politici, concluzia s-a pierdut printre rânduri. De atunci, mulți își mai pun întrebarea când se va cunoaște adevărul despre acele evenimente. Despre 7 aprilie 2009 îşi aminteşte şi corespondentul din Chişinău al Televiziunii Publice din România, Doru Dendiu.

Europa Liberă: Discutăm despre 7 aprilie 2009 – o revoluţie cu mai multe necunoscute a rămas şi până astăzi?

Doru Dendiu: „Eu îmi ştiu adevărul meu despre 7 aprilie. Ceea ce a rămas de făcut este să acceptăm acest adevăr. Şi cred că încă nu suntem pregătiţi pentru aceasta. Şi îmi permit să fac aici o paralelă cu evenimentele din decembrie 1989 din România, aşa-numita revoluţie de acolo. Am avut nevoie de foarte mult timp şi în România, mai bine de 25 de ani, ca să acceptăm ce s-a întâmplat atunci, de fapt. Şi să înţelegem că nu a fost o revoluţie, ci o schimbare de regim planificată, foarte bine gândită şi foarte bine executată şi cu preţul foarte multor vieţi în România în ’89. Nu pot să spun „din fericire”, deşi cifra la Chişinău a fost mult mai mică a celor decedaţi, nu pot spune „din fericire”, pentru că totuşi au murit nişte oameni nevinovaţi şi la Chişinău. Au avut loc vărsări de sânge, pentru care încă nu a plătit nimeni.”

Am avut nevoie de foarte mult timp şi în România, mai bine de 25 de ani, ca să înţelegem că nu a fost o revoluţie, ci o schimbare de regim planificată, cu preţul foarte multor vieţi…

Europa Liberă: Da, pentru că majoritatea dintre cei care au ajuns pe banca acuzaţilor au şi fost achitaţi, cu excepţia poliţistului Perju.

Doru Dendiu: „Absolut. Aceasta cred că e marea problemă a dosarului „7 aprilie”. Perju singur nu putea să execute 7 aprilie. 7 aprilie a fost, oarecum, similar evenimentelor din decembrie 1989 din România, executat la nivelul unor structuri ale statului la vremea respectivă. Eu am urmărit evenimentele din postura de corespondent al televiziunii române, am fost în piaţă zi de zi, până cu foarte puţin timp înainte să aibă loc intervenţia ceea nocturnă.”

Europa Liberă: Dar au avut loc totuşi două proteste sau unul singur?

Doru Dendiu: „Protestul iniţial, aparent, a fost deturnat. În opinia mea, a fost parte a aceluiaşi scenariu. Nu cred că au fost două proteste. Cred că de la bun început s-a mers pe o linie, pe un fir al organizatorilor şi acest fir a fost respectat.”

Europa Liberă: Dar protestatarii puteau să fie pe 6 aprilie unii protestatari, iar pe 7 aprilie alţii?

Doru Dendiu: „De ce nu? Cineva a dat scânteia şi ceilalţi s-au ars în foc.”

Europa Liberă: Pe clădirea instituţiei prezidenţiale s-a arborat tricolorul şi au şi fost făcute declaraţii. Unele chiar foarte dure, că ar fi fost amestecul României în acea revoluţie din 2009, ca ulterior să se spulbere acele zvonuri precum că implicarea României ar fi avut loc.

Doru Dendiu: „Eu am convingerea că arborarea tricolorului a fost parte din scenariu. Puştii aceia care l-au arborat au făcut parte din joc, ca să mă exprim aşa. Ei trebuiau să facă acest lucru. Am citit câteva interviuri date la mult timp totuşi după aceea de unul dintre ei, sunt absolut neconvingătoare, este în mod clar că ei au avut, să spunem, o misiune atunci. Despre implicarea României spun că am fost şi eu vizat la un moment dat, la o anumită perioadă, nu chiar lungă după evenimente, într-o publicaţie de aici, al cărei nume nu pot să-l rostesc acum, cred că nici nu se cade, a fost publicat un aşa-zisul raport al SIS-ului, în care eu, Doru Dendiu, corespondent al TVR, eram indicat ca principal organizator al evenimentelor. Este o tâmpenie pe care nu merită să o comentez. Ceea ce pot să vă spun, ca să înţelegeţi cât de rău intenţionaţi au fost cei care au făcut lucrarea aceasta, la un moment dat era inserat acolo un pasaj că am coordonat-o împreună cu domnul Arhire, făcându-se trimitere la deputatul Anatol Arhire, ca urmare, se spune acolo, a interceptării de către SIS a unor convorbiri telefonice. Pe când, în perioada aceea eu am ţinut destul de strâns legătura atât cu redacţia mea din Bucureşti, cât şi cu redacţia TVR de la Iaşi, unde lucra, într-adevăr, un domn Arhire, dar care era Arhire, şeful studioului TVR Iaşi, nicidecum Anatol Arhire de aici, cu care nici măcar nu am discutat în perioada respectivă.”

Europa Liberă: Cum şi-au făcut datoria ziariştii de atunci şi până astăzi, vorbind, mai ales, în preajma zilei de 7 aprilie despre acele evenimente de atunci?

Aş vrea să nu uităm niciodată că domnul Jizdan pe 7 aprilie a avut misiunea de a aduna elemente revoluţionare de prin Piaţa Marii Adunări Naţionale…

Doru Dendiu: „Dacă nu s-ar fi discutat, şi mulţumesc Europei Libere şi ţie personal, că păstrezi acest subiect pe agenda publică, dacă jurnaliştii nu ar fi scris în permanenţă despre 7 aprilie şi nu numai la 7 aprilie, nici măcar Perju nu ar fi fost condamnat. Achitările, care s-au dat în dosarul „7 aprilie”, la un moment dat vor avea un efect de bumerang, ele se vor întoarce împotriva celor care le-au instrumentat. Aş vrea aici să mai punctez un lucru. Am tot respectul faţă de profesionalismul în anumite componente ale actualului ministru de Interne, domnul Jizdan, dar aş vrea să nu uităm niciodată că domnul Jizdan pe 7 aprilie a avut misiunea de a aduna elemente revoluţionare de prin Piaţa Marii Adunări Naţionale. Din punctul meu de vedere, a fost parte a acestui scenariu. Faptul că un domn care a avut atunci o anumită activitate este acum în fruntea unei astfel de instituţii mie îmi spune foarte multe. Şi nu este singurul exemplu. Unul din procurorii cu un rol foarte important în judecarea manifestanţilor din 7 aprilie şi a incidentelor de atunci, domnul Popa, de asemenea, ocupă la ora aceasta o funcţie foarte mare în Procuratură. Probabil, şi dumnealui e un foarte bun profesionist. Problema mea este: spre ce este folosit profesionalismul unor funcţionari. În momentul în care asculţi de o comandă care în mod clar contravine anumitor norme de drept, nu mai vorbesc de morală, există o problemă. Profesionalismul şi moralitatea nu ar trebui distanţate. Din păcate, în cazul nostru trebuie să o facem. Probitatea morală a unor profesionişti este foarte puternic pusă sub semnul îndoielii, cel puţin, de către mine.”

Europa Liberă: Vorbim despre dosarul „7 aprilie” şi despre adevărul care trebuie să fie cunoscut după opt ani de zile. Au fost câteva documentare făcute, deosebite unul faţă de altul. Totuşi, opinia publică cum să se dezmeticească şi să pună pe cântar, astfel încât să tragă concluzii sănătoase?

Sunt, evident, încă persoane interesate să nu ştim exact cine a organizat şi, mai ales, pentru cine…

Doru Dendiu: „Îţi trebuie foarte mult discernământ. Recunosc că şi mie mi-a fost foarte greu să discern între minciună şi adevăr în acest dosar, cred că şi altor colegi. Trebuie să mai avem răbdare, pentru că accesul la sursa primară de informaţie, care este în seifurile ministerelor şi a serviciilor speciale, nouă ne este interzis. Nu numai că ne e foarte dificil să avem acces la sursa primară de informaţie, care ar fi rapoartele virgine, să le spun aşa, din acele zile ale serviciilor sau ale Ministerului de Interne, deci, nu numai că ni se interzice accesul, suntem manipulaţi, suntem dezinformaţi. Ni se spun lucruri care nu sunt reale şi suntem cumva forţaţi să le mediatizăm şi producem doar mizerie în spaţiul public, neadevăr în spaţiul public, fără să vrem, ca efect al unei dezinformări destul de bine gândite încă la ora actuală. Pentru că sunt, evident, încă persoane interesate să nu ştim exact cine a organizat şi, mai ales, pentru cine. În linii mari, cine a organizat, să spunem, ca structură, ca mecanism, ca instituţii, ca oameni ştim, dar încă nu vrem să acceptăm pentru cine, cine trebuia dat jos, cine trebuia pus în loc. Că aici problema e simplă, astfel de lucruri nu se întâmplă pentru că vrea poporul. Poporul poate să vrea multe, poporul nu ştie să facă astfel de lucruri. Aşadar, acolo a existat un om care trebuia dat jos şi un om care trebuia să îl înlocuiască, ceea ce s-a şi întâmplat.”

Europa Liberă: Şi a fost înlocuit domnul Voronin.

Doru Dendiu: „A fost înlocuit domnul Voronin. Şi vă las pe dumneavoastră să spuneţi cu cine. Sau să o spun eu?”

Europa Liberă: Da.

Doru Dendiu: „Domnul Voronin a fost înlocuit cu domnul Plahotniuc. Prima mutare, care a avut loc şi pe care eu regret că cine trebuia să o înţeleagă la Bucureşti, cel puţin, nu a înţeles-o, prima mutare a fost transferul lui Marian Lupu dintr-o tabără în alta. Eu am marea rugăminte la cei care au acces la reţeaua YouTube să caute filmuleţul din ziua respectivă, de după primele incidente, când Marian Lupu bătea cu pumnul în masă în faţa lui Chirtoacă, Ghimpu şi a celorlalţi care mai erau pe acolo. În foarte scurt timp domnul Marian Lupu a devenit partener cu oamenii în faţa cărora bătea cu pumnul în masă. Pentru mine acesta a fost primul indiciu. Punctez şi de ce cred eu că a fost dat jos domnul Voronin. Domnul Voronin a plătit pentru nesemnarea planului Kozak, în mod clar. Eu aici nu am niciun dubiu.”
Domnul Voronin a plătit pentru nesemnarea planului Kozak, în mod clar…

Europa Liberă: Adevăraţii eroi ai acelei revoluţii totuşi au fost tinerii, intenţia lor sinceră să facă schimbare, aşa se zice.

Doru Dendiu: „A existat, da. Întotdeauna astfel de scenarii se calează pe o dorinţă sinceră a populaţiei.”

Europa Liberă: A fost furată speranţa tinerilor?

Doru Dendiu: „Absolut. De aceasta vă spun că scenariile par trase la indigo. În revoluţia din 1989, vrem, nu vrem să o recunoaştem, România a fost ţintă, nu a fost beneficiară. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în 7 aprilie, din perspectiva de ţintă atunci pe un scenariu similar România nu putea să fie implicată în 7 aprilie. Sunt absolut convins că nu a existat o implicare a României. Acolo au fost alte servicii, pe care cred că toată lumea înţelege despre ce discutăm şi despre care servicii. În 7 aprilie un eşalon a fost înlocuit cu un alt eşalon. Sigur că acei eroi, tineretul despre care noi spunem că au fost eroi, eu le pun nişte ghilimele numai din această perspectivă, de masă de manevră.”

Europa Liberă: Prin coridorul morţii tinerii au trecut.

Doru Dendiu: „Da, au trecut tinerii prin coridorul morţii, dar ei trebuiau să treacă pe acolo. Au fost folosiţi ca masă de manevră. Acest coridor al morţii era necesar, a fost parte a scenariului. Un astfel de scenariu fără un grad de

În revoluţia din 1989, România a fost ţintă, nu a fost beneficiară. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în 7 aprilie…

violenţă nu ajunge la niciun rezultat. Îmi pare rău că nu ţin minte data exactă când protestatarii Platformei DA au luat cu asalt Parlamentul, mă rog, asalt într-un fel spus, s-au oprit la porţile Parlamentului, ei atunci ar fi avut capacitatea să intre în Parlament. Ar fi avut loc violenţe şi, probabil, am fi avut un alt fel de 7 aprilie sau ceva similar. Acolo a lipsit exact elementul acesta, probabil că cine trebuia să dea scânteia ori a întârziat, ori s-a răzgândit, ori ceva s-a întâmplat. Am fost şi acolo şi am văzut, parcă sunt scenarii trase la indigo, uneori treaba ia foc, alteori nu.”

Europa Liberă: Lecţia acestui 7 aprilie care e?

Doru Dendiu: „Putem să tragem învăţăminte din 7 aprilie, aşa cum am tras învăţăminte din 22 decembrie în România, aşa cum tragem învăţăminte din Maidanul Kievului şi chiar din protestele de la Moscova. Problema este că masa de manevră va exista tot timpul şi cine dispune de resurse pentru a

În lipsa unei democraţii reale şi a unui sistem judiciar eficient, astfel de evenimente se vor repeta…

utiliza o masă de manevră şi are un interes imediat, urgent, este capabil să repete astfel de scenarii ori de câte ori este nevoie. Masa de manevră nu mai este aceeaşi. Masa de manevră se schimbă, tinerii sunt tot timpul alţii, în fiecare an sunt alţi tineri. Deci, resurse pentru ei sunt. În lipsa unei democraţii reale şi a unui sistem judiciar eficient, astfel de evenimente se vor repeta. Pentru că cei care le aplică ştiu că nu vor suporta consecinţele. Ei au dat jos un sistem, au preluat alt sistem, au înlocuit nişte oameni sau au transferat nişte oameni, ca la fotbal, dintr-o echipă în alta şi joacă în continuare, sunt campionii.”

europalibera.org

Opt ani de la evenimentele tragice din 7 aprilie 2009; Cei care au stat în spatele violenţelor rămân nepedepsiţi

Astăzi se împlinesc opt ani de la protestele din 7 aprilie 2009, când Chişinăul a fost scena unor evenimente sângeroase în care un tânăr a murit în bătăi, iar sute de persoane au fost închise în comisariate, unde au fost maltratate şi judecate de supranumiţii „judecători din iad”.

Astfel, un miting paşnic organizat în Piaţa Marii Adunări Naţionale de tinerii nemulţumiţi de victoria comuniştilor la alegerile parlamentare şi convinşi că scrutinul a fost fraudat a degenerat într-un adevărat coşmar. Nimeni nu bănuia însă atunci că, de fapt, adevăratul coşmar abia începe.

Ceea ce s-a dorit a fi însă o manifestaţie paşnică, a degenerat într-un adevărat coşmar. Scânteile s-au aprins în special odată cu apariţia unor indivizi dubioşi în faţa Legislativului şi Preşedinţiei, care au început să arunce cu pietre şi care instigau la distrugerea instituţiilor de stat. În urma haosului, clădirile oficiale au fost devastate, însă neregulile au culminat în seara de 7 spre 8 aprilie.

La miezul nopţii, a intervenit în forţă Brigada cu Destinaţie Specială „Fulger”, iar până dimineaţă şi a doua zi tinerii erau prinşi în stradă, arestaţi, transportaţi în comisariatele de poliţie, bătuţi şi obligaţi să declare că ar fi participat la o „tentativă de lovitură de stat”. Tot atunci a fost bătut până la moarte Valeriu Boboc, un tânăr de 23 de ani.

Deşi oficial autorităţile au anunţat că în urma violenţelor a decedat doar o persoană, presa a scris şi despre alţi doi tineri care şi-ar fi pierdut viaţa în urma protestelor – Ion Ţâbuleac şi Eugen Ţap. Părinţii au acuzat atunci poliţia de moartea fiilor lor.

După protestul din PMAN, în zilele care urmat violenţele s-au mutat în comisariatele de poliţie, unde erau aduşi tineri, maltrataţi şi judecaţi direct acolo. Opt judecători, supranumiţi „din iad”, au „muncit” din greu în acele zile, judecând tineri pe bandă rulantă, contrar legii, direct în comisariate. Cert e că niciun magistrat nu a fost condamnat sau pedepsit în vreun fel. O parte au fost scoşi curaţi ca lacrima, iar câţiva chiar au avansat în funcţii, de rând cu torţionarii.

Cifre de la Procuratura Generală

Până acum, instituţiile de drept nu au făcut lumină în cazul protestelor din 7 aprilie 2009, iar cei care au stat în spatele violenţelor au rămas nepedepsiţi. Mai mult, o parte dintre judecătorii care au examinat cauzele tinerilor direct în comisariate au fost promovaţi în funcţii. Au fost avansaţi şi unii procurori, care au sem­nat demer­suri pri­vind jude­ca­rea şi reţi­ne­rea tine­ri­lor pro­tes­ta­tari. Totodată, ministrul de Interne de atunci Gheorghe Papuc şi fostul comisar al capitalei Vladimir Botnari au fost achitaţi. Ultimul a devenit ulterior şef de direcţie la întreprinderea Moldtelecom.

La opt ani de la evenimentele tragice de atunci, Procuratura Generală anunţă că, „în rezultatul instrumentării cauzelor penale în privinţa persoanelor care au participat activ la dezordinile în masă din aprilie 2009, însoţite de devastarea sediilor edificiilor puterii centrale ale Republicii Moldova – Preşedinţia şi Parlamentul (art.285 CP), la comiterea actelor de huliganism (art.287 CP), la sustrageri deschise a bunurilor din aceste edificii – jafuri (art.187 CP)”, în total au fost pornit 102 cauze penale din această categorie; dintre care doar de 31 de cauze penale în privinţa a 43 de persoane au fost expediate în judecată.

Urmărirea penală a fost suspendată în trei cauze penale în privinţa aşase persoane care se eschivează de la organul de urmărire penală. De asemenea, urmărirea penală a fost încetată în 68 de cauze penale în privinţa a 178 persoane, inclusiv pe motiv de împăcarea învinuiţilor cu reprezentanţii statului.

Pentru infracţiuni de tortură săvârşite de reprezentanţii autorităţilor publice au fost deschise 42 de cauze penale, iar pentru exces de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu – 19 cauze penale. Sentinţe de condamnare instanţele de fond au emis doar în privinţa a 16 poliţişti.

Pe rolul instanţelor de fond se află o cauză penală în privinţa a două persoane, în instanţele de apel, patru cauze în privinţa a zece persoane, iar pe rolul instanţei de recurs – şase cauze penale în privinţa a opt persoane.

jurnal.md

Oamenii sistemului: Zeci de funcţionari importanţi la 7 aprilie 2009 conduc astăzi R. Moldova

Mulţi dintre funcţionarii importanţi la 7 aprilie 2009 se regăsesc şi astăzi, la opt ani de la acele evenimente, în funcţii-cheie din administraţie. Unii şefi ai comisariatelor de poliţie în care au fost torturaţi tinerii în aprilie 2009 au revenit la şefia acelor subdiviziuni, iar unii dintre politicienii care erau atunci la guvernare au ajuns astăzi să lucreze cot la cot cu cei care erau atunci în opoziţie şi strigau „Jos Comuniştii”.

8 aprilie 2009. După o noapte în care sute de tineri au fost reţinuţi şi maltrataţi în comisariatele de poliţie, Zinaida Greceanîi, care îndeplinea funcţia de prim-ministru, declara public că, dacă tinerii vor ieşi la proteste şi în următoarele zile, „jertfele umane vor fi foarte greu de evitat”. La opt ani de la acele declaraţii, Greceanîi se menţine în marea politică, fiind astăzi lidera Partidului Socialiştilor din R. Moldova (PSRM), formaţiune care a acumulat cele mai multe voturi la alegerile parlamentare din noiembrie 2014. Greceanîi este deputat şi preşedinta fracţiunii PSRM din Parlamentul R. Moldova.

Guvernul 7 aprilie 2009. Comuniştii deveniţi socialişti
În aprilie 2009, Zinaida Greceanîi era secondată de Igor Dodon, care ocupa funcţia de prim-viceprim-ministru şi ministru al Economiei şi Comerţului. Astăzi, acesta este preşedintele R. Moldova, fiind votat în detrimentul Maiei Sandu pe 13 noiembrie 2016 de 834 de mii de persoane (52% din participanţii la vot). De fapt, din Guvernul 7 aprilie 2009, ZdG a identificat nu mai puţin de 14 persoane importante care ocupă şi astăzi, la opt ani de la acele evenimente, fotolii în vârful administraţiei publice centrale sau locale, ei fiind asimilaţi, în mare parte, de două partide: Partidul Socialiştilor din R. Moldova (PSRM) şi Partidul Democrat din Moldova (PDM). Alţi doi dintre foştii membri ai Guvernului comunist de acum opt ani au lucrat în ultimii ani la firmele liderului PDM, Vladimir Plahotniuc.

 

Vasile Şova era ministrul comunist al Reintegrării la 7 aprilie 2009. El este astăzi consilierul preşedintelui socialist, Igor Dodon, în domeniul reintegrării. Andrei Stratan era la 7 aprilie 2009 viceprim-ministru şi ministru al Afacerilor Externe şi Integrării Europene. Astăzi, Stratan este consilier municipal din partea PSRM şi administratorul unei companii mixte „Rus Group Company” cu activităţi în comerţ. Larisa Catrinici era, la 7 aprilie 2009, ministra Sănătăţii. În 2015, ea a devenit consilier municipal pe listele PSRM. A renunţat la mandat în aprilie 2016 pentru ca, la scurt timp, în luna noiembrie a anului trecut, să fie desemnată câştigătoarea concursului pentru suplinirea funcţiei de directoare a Institutului Oncologic din subordinea Ministerului Sănătăţii.

Victor Stepaniuc era viceprim-ministru. Acesta este astăzi profesor şi lider al Partidului Popular Socialist din Moldova (PPSM), formaţiune care l-a susţinut în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale pe socialistul Igor Dodon, iar ulterior nu a exclus faptul că cele două partide ar putea fuziona.

Guvernul 7 aprilie 2009. Comuniştii deveniţi democraţi
Violeta Ivanov este astăzi deputat în Parlamentul R. Moldova, fiind unul din cei 14 parlamentari aleşi pe listele Partidului Comuniştilor din R. Moldova (PCRM) care au părăsit fracţiunea, iar recent, în luna martie 2017, au aderat la PDM. La 7 aprilie 2009, Ivanov era ministra Ecologiei şi Resurselor Naturale în Guvernul Greceanîi. Acelaşi traseu l-a urmat şi Galina Balmoş, care, în aprilie 2009, era ministra Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei. Ea a devenit ulterior deputat pe listele PCRM, iar anul trecut, după ce a plecat de la comunişti, a aderat la PDM. Valentin Guznac este astăzi secretarul general adjunct al Cancelariei de Stat, entitate din cadrul Guvernului R. Moldova, după ce a condus în perioada 2011 — 2016 Camera de Licenţiere din subordinea Ministerului Economiei. În aprilie 2009, Guznac era ministru al administraţiei publice locale în Guvernul Greceanîi. Pavel Buceaţchi ocupa în aprilie 2009 funcţia de ministru al Dezvoltării Informaţionale. A rămas însă în sistem şi după plecarea comuniştilor, fiind desemnat iniţial în funcţia de prim-vicedirector general al CRIS „Registru”, iar mai apoi în cea de vicedirector general, cercetare şi dezvoltare al acestei instituţii. Astăzi, Vitalie Vrabie este şeful Serviciului Vamal, fiind numit în această funcţie de PDM. În aprilie 2009, Vrabie era ministrul Apărării în Guvernul PCRM.

În aprilie 2009, Artur Cozma era ministru al Culturii şi Turismului. Astăzi, acesta este membru al Consiliului Coordonator al Audiovizualului, instituţie care reglementează piaţa media din R. Moldova, fiind propus oficial pentru acest post de PCRM, însă votat, în 2015, şi de deputaţii PLDM şi PDM. Şi Vitalie Pârlog, care în aprilie 2009 era ministrul Justiţiei, a cochetat cu revenirea în prim-planul vieţii politice de la Chişinău. În 2013, acesta a câştigat concursul pentru funcţia de procuror general, dar nu a mai ajuns să fie numit în această funcţie, după discuţiile contradictorii care au avut loc odată cu anunţarea rezultatelor. În 2016, Pârlog a fost ales cu majoritate de voturi membru al Comisiei de Control al Fişierelor (CCF) Interpol, fiind susţinut de autorităţile de la Chişinău în cadrul acestui concurs. Şi Larisa Şavga, care în aprilie 2009 era ministra Educaţiei, astăzi ocupă o funcţie importantă, fiind rectorul Universităţii Cooperatist-Comerciale din Moldova. Gheorghe Duca şi-a păstrat funcţia de membru din oficiu al Guvernului, fiind şi atunci, şi acum, preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

De la MAI la firmele lui Plahotniuc
Valentin Mejinschi era, la 7 aprilie 2009, viceprim-ministru pe probleme de corupţie şi combatere a migraţiei şi traficului de fiinţe umane. După ce a plecat din Guvern, generalul a ajuns să lucreze pentru politicianul Vladimir Plahotniuc. Mejinschi a condus, până în martie 2016, firma de pază „Argus-S”, care face parte din imperiul actualului lider al Partidului Democrat din Moldova (PDM). Firma păzeşte mai multe edificii controlate de Plahotniuc, asigurând inclusiv paza controversatului politician. În martie 2016, Mejinschi a fost însă înlocuit la şefia agenţiei de pază de fostul său coleg din Guvernul 7 aprilie 2009, Valentin Zubic.

Acum opt ani, Zubic era viceministru de Interne şi şeful Statului Major, responsabil de operaţiunile de păstrare a ordinii publice în ţară. Ulterior, în iunie 2015, Valentin Zubic este numit administratorul firmei „Finpar Invest”, care este una din cele mai importante companii pe care le patronează Vladimir Plahotniuc. Aceasta deţine, printre altele, terenul pe care este ridicat hotelul Nobil, dar şi clădirea cu mai multe etaje din centrul Chişinăului, unde se află reşedinţa politicianului. În martie 2016, Zubic i-a cedat locul în fruntea firmei lui Mihail Pocnea, iar el l-a înlocuit la şefia „Argus-S” pe Valentin Mejinschi.

Avocatul poporului la 7 aprilie, ajuns şef în Justiţie
În aprilie 2009, Serghei Puşcuţa era consilierul preşedintelui Vladimir Voronin pe probleme financiare. Acum un an, în februarie 2016, acesta a fost instalat în funcţia de şef al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat printr-un ordin semnat de Octavian Armaşu, ministrul Finanţelor, exponent al PDM. În Guvernul Filip, în funcţia de viceministru al Justiţiei, se regăseşte astăzi şi Anatolie Munteanu, cel care, la 7 aprilie 2009, era avocat parlamentar şi director al Centrului pentru Drepturile Omului din Moldova. Tot atunci, în zilele în care sute de tineri au acuzat tortura din comisariatele de poliţie, Munteanu era preşedintele Mecanismului Naţional de Prevenire a Torturii, fiind acuzat de mai mulţi ong-işti că nu şi-ar fi exercitat corect atribuţiile de serviciu. În mai 2016, Munteanu a fost numit în funcţia de viceministru al Justiţiei. Şi-a păstrat locul în sistem şi Mihai Harabagiu, care era, şi la 7 aprilie 2009, şi astăzi, şeful Serviciului Protecţiei Civile şi Situaţiilor Excepţionale.

Artur Reşetnicov ocupa, la 7 aprilie 2009, funcţia de director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, fiind acuzat ulterior de distrugerea mai multor probe din dosarul 7 aprilie. Tot Reşetnicov dădea vina pe România pentru organizarea acelor proteste. La opt ani de atunci, Reşetnicov este deputat al PDM, fracţiune care promovează relaţii bune cu România şi la care fostul comunist a aderat recent, după ce s-a despărţit de PCRM împreună cu alţi 13 colegi. Şi Vladimir Voronin, care era la 7 aprilie 2009 preşedintele ţării, este astăzi în politică, fiind deputat şi liderul PCRM. Iar fostul său coleg de la guvernare, Marian Lupu, pe atunci preşedintele Parlamentului, este astăzi deputat şi unul din liderii PDM, formaţiune care şi-a asumat guvernarea în R. Moldova.

Şefii poliţiei, promovaţi după 7 aprilie
De activitatea organelor de drept la 7 aprilie 2009 se leagă cele mai terifiante amintiri ale tinerilor care au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva regimului comunist instaurat de Vladimir Voronin. La opt ani de atunci, mulţi dintre şefii organelor de drept sunt şi astăzi în funcţii importante, unii dintre ei revenind recent chiar în fotoliile pe care le-au ocupat la 7 aprilie 2009.

Începem numărătoarea de sus. Astăzi, ministru de Interne este Alexandru Jizdan, cel care acum opt ani ocupa funcţia de şef al Departamentului servicii operative din cadrul MAI. Subalternul său de Departament era atunci Alexandru Pânzari, cel care ocupă azi funcţia de şef al Inspectoratului General al Poliţiei (IGP). Pânzari a fost şi judecat în urma evenimentelor din aprilie 2009 pentru exces de putere şi depăşirea atribuţiilor de serviciu, însă, la sfârşitul anului trecut, a fost achitat de Curtea de Apel (CA) Chişinău. Un alt şef important din poliţia reformată a R. Moldova în anul 2017 este Corneliu Groza, cel care ocupa, în aprilie 2009, funcţia de şef al Comisariatului de Poliţie Ciocana, acolo unde, conform raportului Comisiei Nagacevschi, au fost aduşi 37 de tineri protestatari. Astăzi, Groza este şeful Direcţiei Poliţie a mun. Chişinău, funcţie în care l-a înlocuit pe Sergiu Cociorvă, un alt om al legii despre care s-a spus că a fost implicat în teroarea de la 7 aprilie.

Saachian a ajuns şef de Inspectorat, iar Paiu a revenit la „locul crimei”
Un alt personaj important al evenimentelor de acum opt ani a fost Ruslan Saachian, surprins inclusiv de ZdG în timp ce reţinea oameni pe stradă, fără motiv. Şeful Poliţiei Criminale de la 7 aprilie 2009 este astăzi şeful Inspectoratului de Poliţie (IP) Ciocana, mun. Chişinău, fiind instalat în această funcţie pe 31 mai 2016 de foştii camarazi Jizdan, Pânzari şi Groza.

Sergiu Paiu era comisarul sectorului Râşcani, mun. Chişinău, la 7 aprilie 2009, acolo unde, conform raportului Comisiei Nagacevschi, au ajuns 110 protestatari. La opt ani de la acele evenimente, Paiu a revenit la şefia Comisariatului, devenit, între timp, după reformă, IP Râşcani. După 7 aprilie, Paiu a fost comisar la Botanica şi şef de Inspectorate la Basarabeasca, Cimişlia şi Hânceşti. Pavel Voicu, comisar al sectorului Botanica din municipiul Chişinău la 7 aprilie 2009, este acum şeful IP Bender, fiind ex-şef al IP Buiucani. Actualul şef al IP Buiucani este Lilian Pascaru, care era în aprilie 2009 comisar adjunct pentru lucrul operativ al Comisariatului de Poliţie Centru al CGP mun. Chişinău. Ion Belibov, şeful adjunct al Direcţiei Combatere a Crimei Organizate a Departamentului Serviciilor Operative al MAI în aprilie 2009, este astăzi Şeful IP Centru, el ocupând, după evenimentele din aprilie 2009, funcţiile de şef al IP Centru şi Ialoveni.

Vladimir Botnari, care, în aprilie 2009, era comisarul oraşului Chişinău, a fost reprimit în sistem, fiind numit şef al Direcţiei Securitate la Moldtelecom, societate pe acţiuni deţinută de stat. În iunie 2015, împreună cu Gheorghe Papuc, ministru de Interne la 7 aprilie 2009, Botnari a fost achitat pentru neglijenţă în serviciu în timpul acelor evenimente. Şi colegul său, Petru Corduneanu, care la 7 aprilie 2009 era şef pe ordinea publică, a revenit recent în prin-plan, fiind votat consilier municipal în Chişinău pe listele PSRM.

Procurorii „iertaţi” pentru 7 aprilie
Procurorii şi judecătorii importanţi la 7 aprilie 2009, cu mici excepţii, au beneficiat şi ei de promovări, fiind iertaţi pentru erorile pe care le-au comis atunci. De cea mai recentă promovare s-a bucurat procurorul Igor Popa, care la 7 aprilie 2009, fiind şeful Secţiei exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale a Procuraturii Generale (PG), a semnat mai multe demersuri privind reţinerea şi judecarea protestatarilor în incinta comisariatelor de poliţie. La începutul anului trecut, Popa a fost desemnat, oficial, şef al Procuraturii mun. Chişinău, iar recent, în luna martie, a fost numit adjunct al procurorului general, responsabil de urmărirea penală. Popa este şi preşedinte al Colegiului pentru Selecţia şi Cariera Procurorilor de pe lângă Consiliul Superior al Procurorilor (CSP).

Numele lui Eduard Harunjen, actualul procuror general, a fost de asemenea legat de evenimentele din aprilie 2009, el fiind atunci şeful Secţiei control al urmăririi penale. În 2010, pe numele lui Harunjen şi al altor doi procurori a fost iniţiată o procedură disciplinară în care se invoca nimicirea dosarului penal pornit pe faptul decesului cet. Ion Ţâbuleac în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009, dar şi tăinuirea existenţei unei hotărâri privind pornirea urmăririi penale pe faptul dat. Harunjen mai era învinuit că, neîntemeiat, a considerat legal refuzul de neîncepere a urmăririi penale pe acest caz. Potrivit hotărârii Colegiului disciplinar din 20 iulie 2010, actualul procuror general a fost recunoscut culpabil de „îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu”. Pentru abaterea disciplinară constatată, procurorul a fost sancţionat disciplinar cu „avertisment”. Acesta a contestat hotărârea adoptată în privinţa sa, iar ulterior CSP a anulat-o, ajungând la concluzia că, de fapt, „Colegiul disciplinar eronat a ajuns la concluzia precum că procurorul Harunjen a tăinuit existenţa hotărârii privind pornirea urmăririi penale pe faptul decesului cet. Ion Ţâbuleac”.

Actualii adjuncţi ai lui Eduard Harunjen activau şi ei în PG la 7 aprilie 2009, Iurie Garaba fiind şeful Secţiei investigaţii financiar-economice şi protecţia drepturilor omului, iar Mircea Roşioru – şef interimar al Secţiei judiciar-penale din cadrul Direcţiei judiciare. Un alt procuror care a fost implicat în evenimentele din 7 aprilie, făcând solicitări instanţelor de judecată pentru a examina dosare în incinta comisariatelor de poliţie, Iurie Ghervas, a rămas şi el în sistem, fiind procuror în Secţia control al urmăririi penale. În 2014, soţia sa, judecătoarea Maria Ghervas, a fost promovată la Curtea Supremă de Justiţie.

Promovarea judecătorilor „din iad”
Raportul Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009, condusă de fostul deputat Vitalie Nagacevschi, a demonstrat că la 7 aprilie 2009, „pentru prima dată în istoria modernă a statului R. Moldova, procesele de judecată în privinţa persoanelor reţinute şi bănuite de către poliţie în săvârşirea unor contravenţii şi infracţiuni au fost judecate în incinta comisariatelor de poliţie”. Raportul Comisiei arată că şase judecători de instrucţie, sau judecători care la acel moment îndeplineau funcţia de judecător de instrucţie, s-au deplasat în comisariatele de poliţie pentru a se pronunţa în privinţa aplicării arestului preventiv: Sergiu Crutco, Dorin Popovici, Mihai Drosu, Mihail Diaconu, Ghenadie Morozan şi Anatolie Galben.

Astăzi, doar trei dintre acei judecători nu mai activează în sistem, Crutco, Popovici şi Drosu. Anatolie Galben este în continuare judecător de instrucţie la Judecătoria Chişinău, sediul Râşcani. În 2016, magistratul care a examinat dosare în comisariatul de poliţie a fost votat de colegi ca membru al Colegiului disciplinar din subordinea Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Şi Mihail Diaconu este în continuare judecător de instrucţie la Judecătoria Chişinău. Acesta a încercat anterior să promoveze la CA Chişinău, însă a renunţat, după presiunile societăţii civile. Promovarea i-a reuşit însă lui Ghenadie Morozan, care, în iulie 2015, a ajuns la CA Chişinău, candidatura sa fiind propusă de CSM şi acceptată de fostul preşedinte Nicolae Timofti. Morozan a examinat în comisariatele de poliţie 18 demersuri ale procurorilor privind arestarea protestatarilor, admiţând 16 dintre ele. Preşedinte al CSM este astăzi Victor Micu, care în aprilie 2009 deţinea funcţia de preşedinte al Judecătoriei Râşcani, instanţă care a examinat cele mai multe demersuri ale procurorilor de aplicare a măsurilor preventive în privinţa tinerilor care au protestat la 7 aprilie 2009. „Toate 51 solicitări ale procurorului Igor Popa au fost satisfăcute, prin încheiere, de către preşedintele judecătoriei Râşcani, Victor Micu, acesta însă nu a participat la examinarea nici a unui caz de eliberare a mandatelor de arest”, se precizează în raportul Comisiei Nagacevschi.

sursa: zdg.md