Istoria Atlanților: Străinii cu Fața Neagră. Sumerul

Cum s-a văzut într-un episod anterior, SUMER-ul era, în ordinea cuceririi, Al Șaptelea Principat Atlant; cf. rus. semi ”șapte”. În străvechea limbă atlantă, numeralul fusese creat după al șaptelea deget, de la stânga la dreapta, care este arătătorul, SU MER însemnând, printre altele, și ”Arată Calea (Direcția)”; cf. rom. za; alban. sy ”ochi”; rom. a mere (reg.) ”a merge”; alban. marres ”destinatar; adresant”; i shenuar ”indicat”. Totodată însă, SU MER însemna și ”Ochi Negri; Fața Oacheșă”; cf. alban. sy; rom. mură; lat. Maurus ”Maur; Arab; African”; rom. smoală; a smoli; smolit. Sumerienii înșiși își spuneau Sag-Giga, etnonimul însemnând literal ”Poporul cu Fața Neagră”. Semiții le spuneau Șinar, Egiptenii le denumeau teritoriul Sngr, iar Hitiții – Sanhar(a); cf. alban. sy; rom. negru. Pe fostul teritoriu atlant, etnonimul SngrSanhar(a) pare a se fi păstrat doar în italiană, unde zingaro înseamnă ”țigan”. Desigur, Sumerienii nu sunt strămoșii actualilor țigani, aceștia din urmă fiind de origine scytho-iraniană. Istoricul babilonian Berossus scrie că Sumerienii erau ”străini cu fața neagră”.

Metropolă sumeriană

Miezul Sumerului, până la cucerirea de către Semiți, a fost între fluviile Tigru și Eufrat, unde actualmente se află Irakul. Trecem deocamdată peste primele șase principate, întrucât, rămânând mai mult decât Sumerul în componența Imperiului Atlant, au vorbit multă vreme aceeași limbă, urmașele ei fiind numite astăzi ”limbile indo-europene” sau ”limbile indo-germanice”. După obținerea independenței celui de-al șaptelea principat, sumeriana s-a dezvoltat izolată, deoarece nu este înrudită cu nicio altă limbă, nici chiar cu cele vorbite în regiunile învecinate: ebraica, akkadiana, babiloniana, asiriana, toate acestea fiind limbi semite. Cultivată în cadrul unei culturi și civilizații excepționale, sumeriana s-a vorbit până prin veacul al XVIII-lea î.e.n., fiind treptat înlocuită de akkadiană. Totuși ea a mai fost întrebuințată ca limbă religioasă, literară și științifică, în Mesopotamia, până căte sfârșitul primului secol al erei noastre.

Oraș sumerian

Istoricii semidocți sau obedienți, latinomanii în general, fac deseori haz de ideea că din Dacia a pornit civilizarea lumii. Drept e că și cei care vântură această teorie nu prea aduc dovezi în acest sens. A venit vremea ca argumente de netăgăduit să le dea peste nas istoricilor oficiali, care, hrăniți de poporul român, nu fac decât să-l ponegrească. Iată, de pildă, cuvinte europene, cele mai multe – românești, în limba sumeriană!
ABA ”lac; mare”; cf. rom. apă; a bea; ABBA ”tată; mai mare; strămoș”; cf. rom. ava ”titlu adresat călugărilor mai în vârstă”; aba; ADA ”tată; strigăt; cântec”; cf. got. atta ”tată”; lat. oda ”odă”; AGA ”diademă; cerculeț; coroană; turban”; cf. rom. ochi; agă ”comandantul poliției”; germ. Eiche, engl. oak ”stejar”; AMA ”mamă”; cf. rom. îmă (arh.) ”mamă”; lat. amo ”a iubi; a îndrăgi”; AMARU ”distructiv; potop”; cf. rom. amar; omor; a omorî; ARA ”a străluci; a se înflăcăra; luminos; clar; lustruit”; cf. rom. aur; alban. ar ”aur”; AZU, IAZU ”apă”; cf. rom. iaz; Iza (râu); alban. uzo ”mastică, uzo”; BAD ”urcare; ascensiune; fortăreață; dificultate; greutate”; cf. rom. bade; pat; pod; vodă; BAL ”dușmănie; inamici”; cf. rom. bală; boală; pală ”spadă”; lat. bellum ”război; luptă; bătălie”; belua ”animal; bestie; brută; monstru”; BANDA ”sprijin; suport”; cf. rom. punte; BAR ”alb; a lumina; a străluci”; cf. rom. băl ”alb”; pară (de foc); lat. purus ”pur; curat”; grec. pyr ”foc”; BARBAR ”străin”; cf. rom. varvar (arh.) ”străin; sălbatic”; BIR ”echipă; grup; a înflăcăra”; cf. rom. văr; arom. fară ”familie; neam; speță”; rom. pară (de foc); BURU ”a străpunge; a perfora”; cf. rom. a vârî; DAB ”a încătușa”; cf. rom. dubă; DAG ”sclipitor; pur; curat”; cf. rom. duh; germ. Tag, sued. dag ”zi, ziuă”; DALLA ”evident; excelent”; cf. geto-dac. Thales – epitet al lui Zalmoxis”; rom. deală ”lucru; treabă”; DAR, DARA ”vag; înalt”; cf. rom. dar; tare; tărie ”cer”; a dura; zori; zare; DIRIG ”superior; surplus”; cf. rom. darac; a dărăci; a drege; a toarce; întreg; targă; Turca – personaj zoomorf, cu rol principal în obiceiurile de Crăciun; lat. dirigo ”a pune în linie dreaptă; a alinia; a determina; a trasa; a reglementa;; a ordona; a conforma”; DUG ”a vorbi; ordin; comandă; a cânta; vorbire”; cf. rom. a zice; lat. dico ”a zice; a exprima; a spune; a menționa”; DUL ”movilă; morman; sanctuar”; cf. rom. deal; EREȘ ”cunoaștere; inteligent”; cf. rom. a se hârși; a urzi; hireș; lat. haeresis ”școală filosofică; doctrină; sectă; profesiune”; erus ”stăpânul casei; patronul; proprietarul”; ERIM ”trezorerie; depozit; comori”; cf. rom. aramă; iremă (arh.) ”inimă”; GABA ”sân; cufăr; latură”; cf. rom. cupă; cap; GAL ”mare; grozav”; cf. rom. cal; culă; gulie; alban. gjel ”cocoș”; GALLA, GULLA ”un demon”; cf. rom. hulă; a huli; Hală – ființă monstruoasă, din mitologia română; a (se) închila; a (se) îngăla; GAM ”declin; înclinare; moarte; adâncime”; cf, rom. a îngăima; lat. comma ”mică secțiune a unei perioade; inciză; virgulă; cezură”; GHEME ”femeie; servitoare”; cf. rom. ham; a (se) înhăma; grec. gamos ”căsătorie”; GHIR ”nobil; civilizat”; cf. rom. chir ”domn; jupân”; GUB ”a purifica; a curăța”; cf. rom. cofă; GUD ”cuib”; cf. rom. cot ”cartier”; GUM, KUM ”mortar”; cf. rom. humă; GUNU, GUN ”loc; a decora cu culori”; cf. rom. han; a căni; GUR 1. ”a protesta; a contrazice”; cf. rom. câră; hâră; a face gură; 2. GUR ”sferă; cerc; buclă”; cf. rom. horă; GURIN, GURUN ”fruct; bacă; floare; hrană”; cf. rom. corn, coarnă (bot.); crin; carne; hrană; a (se) hrăni; grâne; GEȘTA ”Șaizeci”; cf. alban. gjashte, rus. șesti ”șase”; HAB ”rău mirositor”; cf. rom. coabe; a cobi; hibă; HUL ”rău; urât; dușmănos; răutăcios”; cf. rom. hulă ”a huli”; ID, ID ”râu; canal principal”; cf. rom. ud; a uda; alban. ujt ”apă”; IGI ”privire; față; aspect; a arăta”; cf. rom. aici, ici; rus. oci ”ochi”; KADRA ”cadou; mită”; cf. rom. a se gudura; KAL ”excelent; prețios; valoros”; cf. rom. cal; grec. kallos ”frumos; estetic”; KUKKUS, KUKKUZ ”un fel de făină”; cf. rom. cocă; gogoașă; KURKU ”milostivire; abundență”; cf. rom. a încărca; KUȘ ”devastare; distrugere”; cf. rom. câș; goz ”gunoi”; Guzu (n.); LAL ”deficiență; minus”; LALLA ”deficit; deficiență; a infecta”; LUL ”mincinos; minciună; faptă rea; fals”; cf. rom. lălâi; a (se) lălăililă ”prost; leneș; molâu”; LAM ”abundență; splendoare”; cf. rom. lume; MAH ”a fi sau a se face mare; înalt; exaltat; mare; elevat; sublim”; cf. rom. mac; Mihu (n.); lat. magus ”preot; vrăjitor”; grec. megas ”mare”; MUD ”toc; mânăer; întuneric; vag”; cf. rom.  mut; NAB ”ocean; cântăreț”; cf. rom. năboi ”puhoi; torent”; a năboi (despre ape) ”a se revărsa; a inunda; a potopi”; snoavă; NAM ”destin; prinț; nobil”; cf. rom. nume; a numi; de neam; NIGEAR ”o cameră întunecoasă”; cf. rom. negru; negură; a se înnegura; negară NIN ”regină; amantă; proprietăreasă; doamnă”; NUNUS ”femeie”; cf. rom. nană; NISI, NISIG, NISSA ”frumusețe”; cf. rom. naș(ă); alban nuse ”mireasă; noră”; nuske ”amuletă; talisman; mascotă”; NUN ”prinț; nobil; maestru; mare; profund”; cf. rom. nene; nun(ă); PAB ”tată; frate; om; conducător”; cf. rom. popă; lat. papa ”tată; episcop; papă”; papas ”pedagog”; RIG ”listă; cartier de temple; a acorda”; cf. rom. rugă; a (se) ruga; rigă; SED ”repaus; a fi calm”; cf. rom. a ședea; SILA ”a tăia; a diviza; a penetra”; cf. rom. sulă; SUD ”îndepărtat; la distanță; lung (durată); a fi lung; a se prelungi”; ȘIT, ȘITA ”a măsura; număr; a calcula”; cf. rom. sută; ȘIDI ”arhitect; zidar”; cf. rom. zid; a zidi; ȘAB ”oală; găleată; navă; mijloc; tijă”; cf. rom. șip; ȘEM, ȘIM ”iarbă mirositoare; lemn mirositor; rășină; parfum”; cf. rom. ismă; TUN ”înfrângere; a masacra”; cf. rom. tun; a tuna; ULUTIN ”atractiv; obținere de atenție”; cf. rom.a oltăni ”a vaccina”; a oltoni ”a altoi”; aldan ”cânepă de toamnă”; Oltina (loc.); UMMUD ”burduf (din piele de capră); sac cu apă”; cf. rom. umed; omăt; omidă; URGU ”ferocitate; furie”; cf. rom. urgie; URU ”viteaz; puternic; inteligent”; cf. rom. ari ”urs”; grec. oros ”munte”. Lista cu asemănările între cuvintele europene și cele sumeriene este cu mult mai lungă, dovadă că se trag din același izvor.

Scenă sacră și scriere cuneiformă

Civilizația Sumerului era prezidată de un spirit blând. Ca toate popoarele din Primul Imperiu Atlant, Sumerienii erau un neam pașnic, conducătorii lor se lăudau cu fapte din vremuri de liniște și pace înălțarea unor temple și săparea unor canale de irigații mai cu seamă – toate lucrările la care luau și ei parte laolaltă cu întreaga lor. În vremuri de restriște, ostașii sumerieni se remarcau prin vitejie și jertfire.

Ostași sumerieni

Toate miturile acestei țări amintesc de religia și legendele atlante. Particularitatea culturii sumeriene este scrierea cuneiformă.

Adrian Bucurescu