Istoria secretă: Alte argumente ale localizării Atlantidei pe teritoriul României. Cultul Bourului

atlantis

Specialiștii afirmă că bourul a fost domesticit în mileniul VI î.e.n., care este și epoca înfăptuirii și înfloririi Imperiului Atlant. Descendenții speciei Bour sunt taurul și vaca de astăzi. Înfățișat în multe picturi rupestre, bourul era considerat animal sacru, Taurul Lunar fiind asociat chiar cu Men, Zeul-Lună. Pe atunci, bourul, zimbru și taurul aveau aceleași denumiri. Din relatările lui Platon, se înțelege că taurii erau consacrați lui Poseidon, primul conducător al Atlanților. Oricum, în cultura Cucuteni, apărută la începuturile și pe teritoriul Atlantidei, în N-E României și în Ucraina de astăzi, taurul este bine reprezenta, fiind un simbol al forței și al belșugului.

Taur pe roți. Cultura Cucuteni
Cultul taurului a fost moștenit și de Daci, urmași ai Atlanților. Astfel, unul dintre cele mai vechi temple de pe teritoriul României, și chiar al Europei, este considerat a fi cel descoperit la Parța-Șag, în județul Timiș. Pe părțile laterale ale altarului acestui lăcaș sacru au existat basoreliefuri. În aceeașiîncăpere, s-au mai descoperit un cap de taur modelat în lut și altul în basorelief, pictat în roșu
și încrustat în alb.
     În dialogul ”Kritias”, Platon descrie și una dintre ceremoniile religioase ale Atlanților: ”După ce se dădea drumul unor tauri în țarcul sfânt al lui Poseidon, regii, rămânând singuri, înălțau rugi Zeului ca acesta să primească victima care-i va fi pe plac.după aceea, ei porneau la vânătoare, fără arme de fier, doar cu suliți și arcane. Apoi, acela dintre tauri care fusese prins era dus lângă stelă și înjunghiat lângă partea ei de sus, în vreme ce ei jurau pe inscripție. Pe lângă legea lui Poseidon, stela mai cuprindea și formula unui jurământ care prevestea mari nenorociri celui care l-ar fi trădat. Când, deci, după sacrificiul împlinit potrivit cu legile lor, ei închinau toate mădularele taurului al cărui sânge îl amestecau într-un crater, aruncau apoi un cheag de sânge asupra fiecărui mădular, după aceea îl azvârleau în foc, împlinind astfel curățirile în jurul stelei. Mai departe, scoțând cu căni de aur sânge din crater și, cu sângele scos astfel, făcând libațiuni pe flacără, ei jurau să hotărască potrivit cu legea astfel gravată pe stelă, să pedepsească pe acela dintre ei care ar fi încălcat dinainte unele puncte, să nu încalce cu bună știință în viitor niciuna dintre poruncile inscripției, să nu poruncească vreodată nimic din ceea ce nu s-ar potrivi cu hotărârile Părintelui lor, mai mult, să nu se supună niciodată altor porunci decât ale lui. După ce făceau acest legământ, pentru dânșii, ca și pentru urmașii ce aveau să se nască din ei, fiecare bea ce mai rămăsese din cană, iar cana o așeza ca prinos în sanctuarul Zeului, apoi fiecare se ducea la cina și îndatoririle sale.” O astfel de ceremonie apare și pe un fragment ceramic de Cucuteni.

 

Tauri, într-o ceremonie religioasă. Cultura Cucuteni

Grație însușirilor sale magice și războinice, bourul-taur era și nume masculin trac, sub forma BOURIS, precum și numele unui trib dacic, BOYROI. Toate cuvintele românești moștenite de aici evocă însușirile acestui animal închinat lui Poseidon: bour; boier; baier ”amuletă; talisman”; a boura ”a îndrepta; a înălța; a ridica”; faur; a făuri; fiară; fier; cf. alban. vijor ”liniar”; got. wair ”bărbat”.

Statuie antică, reprezentându-l pe Poseidon

Dar acestea erau și însușirile primului rege al Atlanților, Poseidon! Celebrul trident, cu care apare mereu în imaginile din Antichitate, are vârful unei sulițe între două coarne de taur, ceea ce simbolizează și înfrângerea fiorosului animal, dar și domesticirea lui, datorată tot întemeietorului divin al  Atlantidei.
Prin calitățile sale magice, zimbrul de pe un scut dacic, descoperit la Piatra Roșie, avea cu siguranță menirea de a-l apăra pe războinicul care îl mânuia.

Scutul dacic de la Piatra Roșie

Sacralitatea atribuită bourului explică și de ce, în unele colinde românești, acesta poartă în coarne chiar leagănul pruncului Iisus, iar alteori al fetei colindate. Iată o variantă:
Vine Marea cât de mare,
Dar de mare, țărmuri n-are.
     Asta-i sara de Crăciun.
Dar de lină, țărmuri mână,
Dar de tot cine-o adună?
O adun-un bour sur,
Cu coarnele de taur.
Da-n coarne ce leagănă?
Leagănă un legănuț,
Legănuț de păltinuț.
Dar în el cine-i culcat?
E Iisus înfășurat…
Atenție: bourul din colind stăpânește Marea Neagră, precum odinioară Poseidon!
În acest sens, istoria cu voievodul Dragoș și zimbrul vânat, consemnată de cronicarul Grigore Ureche în ”Letopisețul Țării Moldovei”; dacă va fi fost adevărată, e posibil să se fi datorat direct tradițiilor atlante descrise de Platon.

Herbul Moldovei

Este limpede că și stema Moldovei, reprezentând un cap de bour, flancat de Soare și de Lună, care fuseseră divinitățile primilor Atlanți, este tot un simbol sacru, moștenit de la îndepărtații și fascinanții strămoși ai Românilor.

Adrian Bucurescu