România ca o pradă. Capitol 1: Vocatia imperialistă a iudaismului. Paranoia republicii universale

Iudaismul

Radu Theodoru :

O bună parte din umanitate trăieşte dramatic epoca de maximă virulenţă a imperialismului evreiesc al cărui scop este instaurarea Republicii Universale sub conducerea plutocratici iudaice. Cu un program istoric perfect etapizat, folosind o varietate largă de mijloace şi metode de la cele psihologice la cele economice, iudaismul a reuşit să stăpânească şi să folosească în vederea scopului propus trei state occidentale: Franţa, Anglia şi Statele Unite care s-au transformat în port­drapelul desfiinţării statelor naţionale şi al federalizării lor în vederea realizării voinţei conducerii supreme a iudaismului mondial concretizată în Republica Uni­versală. Structurile acesteia au fost construite cu abilitate după cel de-al doilea război mondial. Se numesc: O.N.U.; Consiliul de Securitate; Fondul Monetar Internaţional; Comunitatea Europeană; NATO; Banca Mondială.

Războiul rece a finalizat încă o etapă istorică a ofensivei imperialismului evreiesc împotriva STATELOR NAŢIONALE ramase puternice în Europa de Est prin sistemul economic CAER şi sub scutul militar al Uniunii Sovietice. Cartea de faţă este un răspuns românesc la ofensiva generală a imperialismului iudeu, şi, îndeosebi, la asaltul dat României, stat unitar, suveran şi inde­pendent, ofensivă imperialistă susţinută prin valuri succesive de atac încă de la începutul secolului trecut.

Drama, decăderea şi deriva temporară a României de astăzi este finalizarea a două secole de luptă a evreimii internaţionale care prin războiul atipic declarat direct ţării, prin lovitura de stat din 1989, contrarevoluţie, masonizarea şi iudaizarea vârfurilor puterii contrarevoluţionare, a reuşit să anuleze statutul inde­pendent şi suveran al statului român, silindu-1 să facă o politică economică sinucigaşă, să se înregimenteze în organismele internaţionaliste şi să intre sub incidenţa legilor suprastatale care-1 vor anula dacă întregul Est european solid ancorat în NAŢIONAL nu va reuşi sâ-şi recâştige statutul suveran.

Documentaţia folosită de autor însumează peste 15 000 de pagini.

De la Protocoalele înţelepţilor Sionului la dările de seamă ale lojilor francmasonice, de la cărţuliile lui Froim Moise, poreclit Cilibi Moise la documentele Corpurilor Legiuitoare din România în sesiunea 1878-1879 privitoare la chestiunea israelită şi modificarea articolului 7 din Constituţie; de la revistele francmasoneriei franceze la cele 4 volume editate de marele industriaş american Henry Ford sub titlul Jidovul Internaţional; de la Eminescu, Iorga, Goga, Blaga, Vasile Conta, Xenopol, A.C. Cuza, Anastase Hâciu la Edmond Fleg cu ale sale Israel et Moi, Moise, Solomon, Anthologie juife, Ecoute, Israel şi încă câteva titluri ale acestui evreu fanatic; de la revistele naţionalismului francez interbelic ca „La Viciile France”; „Revue des Lectures” „La Lutte” la Buletinele Lojei Marelui Orient Francez sau documentele recente publicate în revista EUROPA; de la opiniile lui Churchill înainte de a fi francmason şi după, la Disraeli, la Bernard Lazare; de la mareşalul Lunderdorff la breva papei Leon al XIII-lea; de la scrisoarea lui Leon Degrelle adresată actualului papă în legătură cu falsul genocid de la Auschwitz la rezultatele cercetărilor istoricului evreu din S.U.A., Arno J. Mayer asupra acelor aşa-zise camere de gazare cărora se adaugă cercetările, opiniile şi lucrările comunităţii ştiinţifice contemporane de istorici americani şi belgieni, francezi şi evrei care supun celui mai crâncen revizionism legendele sioniste legate de holocaust; iată zicem noi că fiecare afirmaţie pe care o facem se sprijină pe zeci de documente şi că demersul autorului este mai curând ştiinţific decât gazetăresc. Pentru a întări afirmaţiile de mai sus îi aduc în dezbatere pe Arthur Koestler, khazar maghiar trăitor în occident cu excelentul volum AL TREISPREZECELEA TRIB –Imperiul khazarilor şi moştenirea sa, pe profesorul Dunlop de la Universitatea Columbia (SUA) cu studiile sale imbatabile; pe istoricul marxist maghiar dr. Bartha Antal; pe A.N. Poliak, profesor universitar de istorie medievală a evreilor de la Universitatea Tel Aviv, pe arheologul rus M.I. Artamanov. Desigur am pornit demersul documentar de la cronicarii arabi, georgieni, armeni şi bizantini atunci când a fost vorba de invazia khazară în Ţările Româneşti şi mai târziu în Principatele Unite şi România. Constantin Porfirogenetul (De caerimoniis aulae Byzantinae) Ibn – Said al Maghribi; Ibn – al – Balkhi; Istakhri; Al-Massudi; Ibn-Hawkal; Ibn-Nadim; Ibn-Rusta; Takt Ibn-Ali; Ibn-Miskawayr sunt doar câţiva din cronicarii Orientului Apropiat ale căror scrieri s-au născut din cunoaşterea nemijlocită sau nu prea îndepărtată a fenomenului mozaicilor turcomani de la nordul Mării Caspice, care, în nici un fel nu sunt semiţi. Autorul fiind atent la autorităţile în materie ca Gibb şi de Goeje a ales de regulă sursele primare de informaţie cum ar fi El-Balkhi capul de serie al şcolii arabe de istorie şi geografie. Acolo unde nu a putut consulta textele în franceză sau germană, autorul a recurs la bunăvoinţa unor buni cunoscători ai limbilor arabă, turcă, armeană şi giorgianâ.

Nu mă pot lăuda că am o cunoştinţă analitică a operei orientalistului Eric Kahle, cărturar masoretic (specialist evreu în Vechiul Testament) şi a operei elevului său Ahmed Zeki Validi Togan, başkirul savant care a fondat Armata Roşie Başkiră sau a operei nobilului german Hugo Freiherrvon Kutschera, care şi-a cucerit titlul nobiliar de Freiherr la Sarajevo prin 1882 când a fost director în administraţia Bosniei-Herţegovina, aflată sub dominaţia imperiului, austro-ungar.

Mărturisesc cu mâna pe inimă că aş fi vrut să scriu o carte polemică. Mai ales ca autorul a jucat ca actor într-o piesuliţă televizată scrisă de rabinul cultului mozaic din România,Moses Rosen, secondat de un istoric evreu născut în România, Jean Ancei, transmisă prin emisiunea „Veniţi cu noi pe programul doi”în ziua de luni 23 martie 1992 orele 17.10; piesuliţă de un şovinism sionist care a revoltat o ţară şi căreia semnatarul acestui volum i-a dat o serie lungă de replici, cu deosebire în revista „EUROPA”. Gravitatea problematicii impune în locul polemicii, argumentul istoric bazat pe documente. Sunt adeptul şcolii istorice revizioniste în fruntea căreia stă omul de ştiinţă francez R. Faurisson. Ştiu că savantul francez a fost şi este victima unor presiuni morale şi fizice dezgustătoare, pentru simplul fapt că a pus la îndoială existenţa camerelor de. gazare, că a fost chiar dat în judecată în ţara tuturor libertăţilor de opinie -Franţa – făcându-i-se un proces de opinie ştiinţifică, justiţia franceză rezistând uriaşelor presiuni sioniste şi achitându-1, după cum ştiu că francezului care pune la îndoială existenţa camerelor de gazare, domnii Laurent Fabius şi Georges Sarre i-au propus la 2 aprilie 1988 o lege care combate tezele revizioniste şi care ar aplica necredinciosului în genocidul evreilor şi în camerele de gazare, închisoare de la l lună la l an, asezonată cu o amendă variind de la 2 000 la 300 000 franci, plus taxele de judecată şi de publicitate. Mă abţin de la orice comentariu, dar informez cititorul român asupra a două aspecte cheie ale înţelegerii contemporaneităţii.

1. a. Un inginer american Fred Leuchter, specialist în sistemul de execuţii capitale în Statele Unite, unde democraţia nu exclude excluderea radicală a criminalităţii – cel care a conceput camerele de execuţie prin gazare cu acid cianhidric, a făcut o cercetare amănunţită a lagărelor de la Auschwitz, Birkenau şi Majdanek. Raportul lui absolut ştiinţific întins pe 193 de pagini, cu analize de laborator infirmă existenţa urmelor semnificative de cianură.

b. Un şef al rexismului belgian şi comandant al voluntarilor belgieni pe frontul antisovietic care a luptat în Divizia 28 Waffen SS „WALONIA”, Leon Degrelle pune pe două coloane crimele oribile, adevăratul genocid făcut de bombardamentele anglo-americane, de explozia celor două bombe atomice la Hiroşima şi Nagasaki, asasinatele în masă de la Hamburg şi Dresda, cu adevărul de la Auschwitz unde propaganda sionistă, spre a estorca Germania învinsă de sume fabuloase, a impus opiniei publice cifra de 6 milioane de evrei asasinaţi, demonstrează raportând suprafaţa aşa-ziselor camere de gazare la numărul de „gazaţi” zilnic, că totul este o minciună odioasă spre a face din evrei martirii secolului, spre a le asigura privilegii şi a ucide din faşă orice protest împotriva înstăpânirii lor pe plan mondial.

2. În România, după 50 de ani de la sfârşitul celui de al doilea război mondial, ca o manevră de punere în mişcare a rezervelor, cercurile sioniste internaţionale coordonându-1 pe mai sus amintitul rabin au organizat un circ internaţional cu scopul de a acuza Armata şi Poporul român de genocid împotriva evreilor. Circ la care înalte oficialităţi absolut iresponsabile, iudaice sau iudaizate au participat, dându-i un oarecare gir oficial. Manevra din România este declanşată de sionsim spre a câştiga în Est ceea ce se pierde în Vest din pricina punerii în discuţie a aşa zisului holocaust împotriva evreimii. Condiţiile puse României spre a fi „iertată” de crimele închipuite sunt mortale. Prezenţa preşedintelui statului la muzeul holocaustului de la New York a fost una din greşelile capitale ale acestuia.

Revizuirea procesului Mareşalului Antonescu a stârnit un cor de proteste din partea sionismului internaţional care dictează la ONU, în Consiliul de Securitate, la NATO, în Consiliul Europei şi mai ales la Banca Mondială şi la Fondul Monetar Internaţional. De aici penibilul efort al preşedintelui statului de a înăbuşi orice acţiune de restituire a adevărului în legătură cu Mareşalul. Revizuire care ar crea un prece­dent pentru revizuirea procesului aşa zişilor criminali de război români, dar şi germani, condamnaţi la Nurnmberg.

Autorul constată că sionismul nu şi-a schimbat cu nimic metodele folosite împotriva României cu începere de la 1866, metode prin care şi-a asigurat stăpânirea economică şi politică a ţării, înrobirea poporului, încercarea de a-i distruge instituţiile fundamentale, cultura şi spiritualitatea. Merg pe linia apărării intereselor naţionale aşa cum au făcut-o intelectualii patrioţi ai acestei ţări, oferind cititorilor un punct de vedere larg asupra fenomenului evreiesc, a sionismului universal, după părerea mea constituind pericolul mortal căruia România trădată i-a căzut victimă după războiul electronic şi lovitura de stat din decembrie.

Datorită cantităţii uriaşe de date privind problema capitală a evreimii ca plagă cancerigenă a umanităţii, sunt obligat la o selecţie riguroasă care să se înscrie în cadrul propus de această carte. Conştient fiind că sionismul internaţional pune astăzi României probleme de viaţă şi de moarte, că a sabotat pe toate căile dezvoltarea independentă a ţării în deceniile 6, 7, 8 ale acestui secol când România a atins cel mai înalt nivel al creşterii ei economice, pun la îndemâna cititorului cheia cu care poate deschide seifurile se­crete ale istoriei naţionale şi mondiale; prevenindu-1 că acceptarea dirijismului suprastatal înseamnă scoaterea României din istorie, transformarea teritoriului naţional în kibutz şi a românilor în slugile posedanţilor evrei. Semnele decăderii României, de la inflaţie la şomaj, de la crimă organizată la prostituţie, de la corupţia generalizată la emigraţia intelectualităţii ne obligă să căutăm cauzele fenomenului şi să găsim remediile.

Cartea de faţă încearcă să răspundă acestor probleme cardinale printr-un punct de vedere, dând în acelaşi timp un disperat semnal de alarmă menit să trezească opinia publică din apatia politică, morală şi socială în care a aruncat-o deliberat războiul psihologic şi economic dus de evreime împotriva noastră.

Măcar în ceasul al unsprezecelea:

TREZIŢI-VĂ ROMÂNI!

AUTORUL

CARTEA I

VOCAŢIA IMPERIALISTĂ

1. BAZA IDEOLOGICĂ

Rabinul Z.P. Chajes din Viena, membru al lojei masoniceMassadok afiliată ordinului evreiesc B’nai B’rith definea astfel imperialismul iudaic în Almanahul naţional iudeu pentru anul 5682: Imperialismul iudaic, singurul care nu oprimă, ci liberează; imperialismul iudaic care-şi are expresiunea cea mai înaltă în aceste cuvinte din Biblie: „Va veni vremea, va trebui să vină vremea când ideile noastre vor umple întreg pământul…” Imperialismul nostru este singurul care poate sfida fără teamă secolele, singurul care nu se teme de retragere, care fără a se rătăci şi invincibil îşi urmează drumul spre ţintă cu un pas lent, dar hotărât 1.

Moise – Cartea V, cap. VI, verset II: Te voi face să intri în ţara pe care am jurat-o părinţilor tai, şi-ti voi da: oraşe foarte frumoase pe care nu tu le-ai zidit; case pline cu tot felul de bunuri pe care tu nu le-ai adunat, puţuri pe care nu tu le-ai săpat, vii şi livezi de măslini pe care nu le-ai plantat; ca să poţi să mănânci şi sa te saturi.2

Talmud, rugăciunea de dimineaţă: O, Doamne, dezrădăcinează , surpă, dărâmă şi nimiceşte pe toţi neevreii3.

Zenov: De n-ar fi iudeu, n-ar fi nici binecuvântare pe pământ, nici ploaie, nici raze de soare, din care-cauză neamurile goilor nici n-ar putea să existe fără iudei. Lumea s-a creat numai pentru iudei .

In Parasa Germisimbar 106: Lumea s-a înfiinţat, ca un merit al iudeilor; când li s-a dat legea, au obţinut perfecţiunea absolută de care sunt lipsite popoarele lumii 5.

Abarbanel Ad. Isaia V: Numai iudeii înseamnă ceva în lumea asta, ei sunt asemănători cu grâul, goii (creştinii) sunt pleava6.

Scheftal Horviz: Sufletul fiecărui iudeu în parte, are valoare mai mare înaintea lui Dumnezeu decât sufletul unui întreg popor (creştin)7.

Abadath Lepkodes (Pasosa Cheleg chajiucud V, 11 b): Fiecare bărbat iudeu este fiu de rege, iar celelalte neamuri sunt sclave 8.

Rabi Scheftel (sefatul): Iudeilor li se cuvine numele de om, dar cei nelegiuiţi, cum sunt creştinii idolatri îşi trag originea de la spiritul spurcat şi se numesc porci, iar soţiile lor vite încălţate9.

Iarăşi Abarbanel (Benachoth 25 b): Poporul ales este demn de viaţă eternă, celelalte neamuri sunt identice măgarilor. Casele goilor sunt nişte grajduri de vite10.

Porunca lui Iehova, verseteje 12 şi 13, Biblia, învierea legământului: Să nu cumva să faci legământ cu locuitorii ţârii unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vei locui împreună; dimpotrivă, sa le dărâmaţi altarele şi să le trântiţi la pământ idolii 11.

Maimonides zis Vulturul Sinagogii (Grittin 57): Poruncit este către datorii lui Israel şi ereticii cum este Iisus Nazarineanul şi urmaşii lui să fie omorâţi şi zvârliţi în vâltoarea osândei veşnice12.

Rabbi Salman: Celui mai blând dintre şerpi scoate-i ochii, pe cel mai bun dintre creştini, ucide-l13

Isac Blumchen: Stăpânim asupra Franţei în virtutea aceluiaşi drept ce l-au invocat europenii ca să nimicească pieile-roşii şi să aservească pe cafri şi pe congolezi, dreptul rasei superioare asupra unei rase inferioare. Este o lege a naturii.

Theodor Herzl – Un stat evreiesc – pag. 5.23: Noi suntem un popor… Când noi slăbim, noi devenim un proletariat revoluţionar, slujbaşi subordonaţi ai unui partid revoluţionar; când noi ne întărim se întăreşte în acelaşi timp şi teribila noastră putere a banului15.

John Clayton în The Chicago Tribune: Troţki conduce pe radicalii jidovi spre stăpânirea lumii. Bolşevismul este numai un instrument pentru acest plan16.

O cât de sumară analiză a textelor de mai sus, atât aparţinând epocii arhaice cât şi epocii moderne demonstrează că doctrina religioasă a evreilor este una de un rasism feroce. Afirmă superioritatea rasială a poporului ales de Dumnezeu, în virtutea căreia evreii au dreptul şi datoria să stăpânească lumea. Doctrina hitleristă n-a fost decât o adaptare germanică a doctrinei rasiale evreieşti. Rasismul german aplicându-se doar în Germania şi în ţările europene cucerite pentru scurt timp n-a avut urmări istorice notabile, rezumându-se la metode brutale de a transforma învinşii sau „rasele inferioare” în mână de lucru, pentru a suplini muncitorii germani înrolaţi în armată. Rasismul german a acţionat într-o perioadă istorică limitată la un deceniu, rasismul iudeu acţionează perseverent din zorii istoriei umane. Raza lui de influenţă atinge toate popoarele lumii pe teritoriul cărora vieţuiesc minorităţi iudaice sau sunt implantate instituţii comerciale financiare evreieşti. Pe măsura conştientizării rasismului iudeu ca factor spiri­tual unificator al diasporei iudaice, pe măsura întăririi puterii financiare a evreimii internaţionale, după eludarea măsurilor financiare restrictive prin inventarea de către bancherii iudei a instrumentelor de credit şi schimb, instrumente prin mijlocirea cărora au putut controla sistemul financiar bancar creştin; pe măsura modernizării mijloacelor de informare şi comunicaţii, s-a structurat, consolidat şi a devenit operativ conceptul de Republică Universală, o suprastructură statală care să conducă umanitatea. Suprastructură formată exclusiv din evrei, având un rege universal din seminţia biblicului David. Rasismul imperialist iudaic şi-a găsit expresia ideologică şi praxiologică la jumătatea secolului trecut, când câţiva oameni de sinteza, probabil şi Theodor Herzl au elaborat o strategie activă a sionismului internaţional, după ce în prealabil se structuraseră organismele suprastatului evreiesc, ca premiză a suprastatului universal. Doctrina şi strategia imperialismului iudeu poartă numele de PROTOCOALELE ÎNŢELEPŢILOR SIONULUI17, în care se fac analize psihologice, caracterologice, sociologice ale creştinilor ca masă religioasă inamică, neglijându-se total caracterul etnic al popoarelor creştine, unul din punctele slabe ale PROTOCOALELOR, fapt care a condus la eşecuri repetate ale cuceririi de facto al unuia sau altuia dintre popoarele Terrei. Un cercetător lucid al fenomenului mondial evreiesc, cu localizări de cen­tre minoritare evreieşti în diferitele ţări ale mapamondului este obligat să gândească separat primitivismul bigot-al unei părţi din evreimea galiţiană sau rusă, de origine khazară, de rafinamentul intelectual al iudeilor sepharzi, alcătuind nobleţea evreimii europene. Pentru o privire de ansamblu nu este lipsită de interes o incursiune în riturile primitive ale evreilor khazari galiţieni sau ruşi care-au invadat Moldova pe la sfârşitul secolului al 18-lea şi în tot secolul al 19-lea; lucru pe care-l vom face în capitolul IV: ROMÂNIA şi EVREII.

Bazată pe o doctrină rasistă feroce care exaltă în forme paroxistice setea de răzbunare a evreimii pentru suferinţele reale sau închipuite la care a fost supusă de către creştini de-a lungul veacurilor şi care afirmă ca o dogmă cu caracter sacru superioritatea evreilor faţă de toate popoarele lumii tratate în texte drept „animale”, rabinii moderni şi intelectualii evrei au, transpus într-o doctrină eminamente ofensivă direcţiile axiologice ale rasismului evreiesc, degenerat în cel mai pur şi ucigător imperialism prin mijlocirea căruia au subordonat trei mari puteri creştine: Franţa, Anglia şi Statele Unite ale Americii prin intermediul cărora şi-au organizat şi consolidat bazele şi structurile Republicii Universale.

 

2. DOCTRINA IMPERIALISTĂ

• Protocol 14: În această diferenţă între păgâni şi noi înşine, în abilitatea de a gândi şi de a raţiona se vede clar pecetea decretării noastre ca popor ales, ca fiind oameni superiori in contrast cu păgânii care au mai mult o fire instinctivă şi animalica. Ei observă dar ei nu pot prevedea şi ei nu inventează nimic… Reiese clar din acestea că natura însăşi ne-a predestinat pe noi pentru a stăpâni şi conduce lumea .

Protocol 1: Deja din timpurile vechi, noi am fost cei dintâi care am strigat in mijlocul poporului cuvintele: LIBERTATE, EGALITATE, FRATERNITATE. Aceste cuvinte au fost repetate mult timp de papagalii inconştienţi, adunaţi de pretutindeni prin această momeală cu care noi am minat prosperitatea lumii şi adevărata libertate personală… Presupusul inteligent şi dibaci păgân n-a înţeles simbolismul cuvintelor rostite; n-a observat înţelesul lor contradictoriu; n-a băgat de seamă ca în natură nu există, egalitatea 19.

… S-a observat că oamenii cu instincte rele sunt mai numeroşi decât cei cu instincte bune; de aceea cele mai bune rezultate pentru guvernarea lor se vor obţine prin intimidare şi violenţă şi nu prin argumente academice…20

… Poporul în masă şi oamenii din mase sunt conduşi de pasiuni extrem de frivole, de credinţe, obiceiuri, tradiţiuni şi teorii sentimentale şi sunt înclinaţii spre diviziuni în partide, un fapt care împiedică orice fel de acorduri între ei, chiar dacă acordul este aşezat pe o bază perfect logică. Orice deciziune a gloatei depinde de o majoritate accidentală sau aranjată de mai înainte…21

… Pentru a întocmi un plan de acţiune folositor, este necesar a lua în consideraţie mentalitatea, şovăiala, nestatorinicia mulţimii… Este necesar a ne da seama că puterea maselor este oarbă, fără raţiune şi fără inteligenţă.22

…Triumful nostru a fost astfel înlesnit prin faptul că în relaţiile cu poporul de care avem nevoie, noi am atins întotdeauna cele mai sensibile coarde ale sufletului omenesc, speculând lăcomia şi poftele nesăţioase ale oamenilor. Fiecare din aceste slăbiciuni omeneşti luate separat, sunt capabile de a paraliza iniţiativa şi de a pune voinţa poporului la dispoziţia celui care târguieste acţiunile sale 23.

Protocol 5: în toate timpurile, naţiunile ca şi indivizii au luat cuvintele drept fapte. Pentru aceste motive noi vom crea instituţiuni cari vor căuta să arate în mod cât mai atrăgător interesul lor pentru progres 24.

Protocol 11: Creştinii sunt ca o turmă de oi… Ei vor închide ochii la orice, pentru că noi le vom promite că le vom reda toate libertăţile care li s-au luat… pentru a obţine printr-o metodă ocolitoare ceea ce nu se poate obţine de rasa noastră împrăştiată printr-o metodă di­rectă.

…De obicei cei care se intrunesc mai usor in societati secrete sunt cei care voiesc sa ajunga cu orice pret, cei care cauta sa se agate de orice pentru a parveni… ne putem da seama ca acestia sunt usor de manuit si ca pot deveni lesne instrumentul planurilor noastre.

… Creştinii se întrunesc în loji din curiozitate sau în speranţa că prin ele îşi vor deschide drumul spre distincţiuni sociale… noi le înlesnim aceste succese aşa că putem câştiga avantaje din vanitatea născută de aceste succese pentru că prin aceasta poporul inconştient primeşte sugestiunile noastre fără a le mai examina…

…Vă puteţi imagina până la ce grad de naivitate inconştientă poate fi adus cel mai inteligent creştin prin aceste vicleşuguri şi ce uşor este a-l descuraja… sau a-l aduce într-o stare de supunere servilă dacă voieşte a-şi recâştiga situaţia.

… În timp ce noi vom predica liberalismul la păgâni, noi vom ţine poporul nostru şi pe proprii noştri agenţi într-o supunere necondiţionată 25.

* * *

Iată acum o sinteză a ideilor cu valoare axiologică şi normativă conţinute în PROTOCOALE, traducere în franceză cu o introducere de Roger Lambelin – Paris, Editions Bemard Grasset, 6l me des Saints Peres, 1933, idei aplicate perseverent în viaţa economică, socială, politică şi morală într-un complex pe care autorul îl numeşte RĂZBOIUL PSIHOLOGIC al sionismului împotriva popoarelor lumii:

Gloata este oarbă. Războaiele declanşate din raţiuni economice constituie fundamentul supremaţiei evreieşti. Administraţia vizibilă a statelor este condusă de consilieri secreţi evrei. Doctrinele distructive asigură succesul ofensivei mondiale evreieşti, în această ofensivă rolul presei este esenţial. Creştinii suferă un proces de degenerare, fenomen care asigură superioritatea evreilor. Dreptul capitalului de a produce foame spre a putea conduce masele. Rolul important al agenţilor franc-masoneriei în dezagregarea statelor şi a instituţiilor lor fundamentale. Rolul speculei. Cultul aurului. Cum să iei în mâini opinia publica. Ridicarea salariului şi scumpirea concomitentă a alimentelor şi a obiectelor de primă necesitate. Sensul secret al propagandei teoriilor economice spre a pro­duce diversiuni. Importanţa creării de antisemitism pentru consolidarea sionismului. Lovitura de stat mondială într-o singură zi. Universităţile făcute inofensive politic. Reducerea şi anularea influenţei preoţilor creştini. Organizarea poliţiei şi a spionajului după modelul evreiesc. Reîntărirea rădăcinilor regelui David, regele-destin al tuturor evreilor.

Giovanni Papini are în volumul GOG26 un fel de expozeu teoretic făcut de un evreu, dr. Ben Rubi presupus candidat la ocuparea postului de secretar/ un fel de sinteză explicită a PROTOCOALELOR, demonstrând că sionismul duce un război psihologic implacabil împotriva restului umanităţii şi că anarhia, dezinformarea, calomnia, destabilizarea, zvonul, negarea valorilor naţionale sau universale, fac parte din arsenalul lui curent, îi dăm cuvântul lui Ben Rubi: … La sfârşitul secolului al XlX-lea, Europa lui Tolstoi, Ibsen, Nietzche, Verlaine îşi făcea iluzia ca a trăit una din marile epoci ale omenirii; dar apare un evreu din Budapesta, Max Nordau şi explică în joacă cum faimoşii voştri poeţi sunt nişte degeneraţi şi că civilizaţia voastră este întemeiată pe minciună… Sau că un evreu din Freiberg-Moravia, Sigmud Freud descoperă în cavalerul cel mai victorios un invertit potenţial, un incestuos sau un asasin; sau alt evreu, vienezul Weininger uzurpă idealul feminin, demonstrând că femeia este o fiinţă ignobilă şi respingătoare, un abis de murdărie şi josnicie; sau apare evreul parizian Bergson care anulează rolul intelectului în cunoaşterea adevărului, demolând edificiul milenar al platonismului şi conchide că gândirea conceptuală este incapabilă să prindă realitate. Aşa se întâmplă cu evreul Solomon Reinach din Saint-Germain-en-Laye care coboară marile religii de pe soclul lor la nivelul de rămăşiţe ale vechilor tabu-uri; sau ca evreul din Ulm, Einstein care dinamitează reperele tradiţionale şi universale Spaţiul şi Timpul, instituind conceptul relativităţii universale; raţionalismul ştiinţific este atacat de evreul Meyerson din Lublin…

Nici un concept moral, naţional, istoric, filozofic, ştiinţific în jurul căruia se coagulează un grup social, care dimensionează şi structurează o societate n-a scăpat de războiul psihologic, de imperialismul sionist pentru a-l anula teoretic şi a sorti societatea respectivă la destrămare din interior pentru a putea fi manipulată şi aservită. Fiecare om politic are un consilier evreu: Gladstone pe Disraeli care a iudaizat Anglia, Bismark pe Lasalle care a deschis graniţele României invaziei iudeo-khazare galiţiano-ruseascâ; Cavour se foloseşte de Artom; Clemenceau de Mandel, Lenin de Troţki (Leon Braunştein) însuşi Lenin fiind, după mamă, un Ziderblum, evreu.

* * *

Am creionat, abia o schiţă, cadrul doctrinar al imperialismului sionist bazat ideologic pe o străveche vocaţie imperialistă favorizată la superlativ de faptul că până după cel de-al doilea război mondial evreimea n-a alcătuit un stat naţional, ci un suprastat internaţional bazat pe o religie comună şi pe stăpânirea finanţelor. Citatele din rabini şi Protocoale sunt departe de a dezvălui întreaga armătură de idei, credinţe habotnice, de rasism feroce, de ură, de dispreţ, de dorinţă a distrugerii conţinute în aceste scrieri anterioare Protocoalelor sau sintetizate în Protocoale.

Reţinem că Protocoalele alcătuiesc doctrina ofensivă a sionismului, că sunt structurate pe patru diviziuni complexe: oanaliză a naturii psiho-sociale al inamicului (popoarele creştine) care să înarmeze vârfurile sioniste cu cunoaşterea acestuia; osinteză istorică a realizărilor sionismului internaţional până spre sfârşitul secolului trecut în vederea construirii Republicii Universale; o expunere a metodologiei, tacticii şi strategiei de aplicat în etapa istorică a secolului XX; o analiză a principalelor mijloace prin care se pot stăpâni popoarele creştine începând cu mass-media şi neterminând cu francmasoneria.

 

PARANOIA REPUBLICII UNIVERSALE

1. BAZA IDEOLOGICĂ

Protocol 7: Trebuie să forţam guvernele creştine să adopte masuri care să ajute vastul nostru plan, care se apropie deja de scopul său triumfător, exercitând o presiune asupra opiniei publice aţâţată şi care în realitate a fost organizată de noi prin ajutorul aşa-numitei marea putere a presei. Cu puţine excepţiuni ea a căzut deja în mâinile noastre.

Protocol 24: …Acum doresc sa discut mijlocul prin care rădăcinile casei regelui David vor străbate în cele mai adânci straturi ale pământului. Această dinastie, chiar în zilele de azi a dat oamenilor noştri înţelepţi directori educatori ai tuturor spiritelor omeneşti, puterea de a stăpâni afacerile mondiale.

Protocol 5: …O coaliţiune a creştinilor poate lupta cu noi un timp limitat, dar noi suntem asiguraţi contra acesteia prin înrădăcinarea disensiunilor între ei până la o atâta profunzime încât să nu se poată scoate afară. Noi am creat antagonismul dintre interesele personale şi naţionale ale păgânilor aţâţând urile religioase şi de rasă pe care le-am hrănit în inimile lor timp de 20 de secole.

Protocol 1: …Cu instabilitatea de azi a tuturor autorităţilor puterea noastră va deveni mai inatacabilă… din cauză că ea va fi invizibila până ce va câştiga destulă tărie aşa că nici un fel de încercare dibace sa n-o mai poată submina.

Protocol 2: …Este indispensabil pentru scopurile noastre ca, atât pe cât este posibil, războaiele să nu aducă a vantaje teritoriale. Aceasta va schimba războiul într-o luptă economică… într-o asemenea situaţie ambele părţi vor fi plasate sub stăpânirea agenţilor noştri internaţionali cu milioanele lor de ochi, a căror viziune nu este împiedicată de nici o frontieră. Atunci drepturile noastre internaţionale vor elimina drepturile naţionale în cel mai strict sens şi vor guverna guvernele după cum ele guvernează pe supuşii lor.

Protocol 9:… În realitate nu există obstacol înaintea noastră. Supra-guvernul nostru are un statut atât de extra-legal încât el poate fi desemnat prin cuvântul energic şi tare: dictatură… în timpul de faţă noi suntem cei care facem legile.

Protocol 11:… Dumnezeu ne-a dat nouă, poporul său ales, ca o pedeapsă, împrăştierea şi această situaţie ca re părea tuturora fi slăbiciunea noastră, a fost marea noastră putere. Ea ne-a adus pe noi azi pe pragul stăpânirii universale.

Protocol 10: …Este nevoie de a uza toată lumea prin disensiuni, animozităţi, certuri, foamete, boli până ce creştinii nu vor mai găsi alt drum de scăpare decât un apel la banii şi puterea noastră. Noi vom uza şi slei pe creştini prin toate acestea într-atât încât ei vor fi constrânşi să ne ofere nouă o autoritate internaţională şi graţie acestei situaţii ne va fi posibil să absorbim toate forţele guvernamentale ale lumii şi astfel să formăm un supraguvern.

Protocol 7: …Pentru a demonstra că guvernele creştine ale Europei au devenit sclavele noastre, noi vom arăta tuturor puterea noastră prin crime şi violenţe, adică prin domnia teroarei… La orice act de opunere noi trebuie să fim gata de a răspunde băgând în război cu vecinii ţările care îndrăznesc să ni se opună nouă şi dacă ţările învecinate vor face planul de a ni se opune înţelegându-se între ele în mod colectiv, noi trebuie să dezlănţuim un război mondial27.

Theodor Herzl:… Eu cred că chestiunea evreiască nu este nici o chestiune socială, nici una religioasă, deşi adesea ea se prezintă sub una sau cealaltă formă. Ea este o chestiune naţionala care nu poate fi soluţionată decât prezentând-o ca o chestiune mondială politică pentru a fi discutată şi controlată de toate naţiunile civilizate adunate în consiliu 28.

2. STRATEGIE; TACTICĂ; MIJLOACE ŞI INSTRUMENTE

Am schiţat cadrul doctrinar al imperialismului evreiesc, vocaţia imperialistă a acestui popor suprastatal, care în ultimele decenii ale secolului trecut şi-a fixat ca obiectiv istoric să parvină la stăpânirea Terrei. Pentru a-şi atinge obiectivul, vârfurile evreimii mondiale au pus un -accent hotărâtor pe organizarea evreimii, au elaborat o strategie pe timp scurt, mediu şi lung, tactici continentale, construind mijloacele şi instrumentele necesare realizării scopului propus. Trebuie menţionat că procesul de organizare s-a desfăşurat pe structuri istorice existente care au fost modernizate şi activate la scară mondială. Este îndeobşte cunoscut că fiecare insulă etnică evreiască din orice ţară de pe glob alcătuieşte o comunitate închisă, autoghetoizându-se spaţial, religios, moral şi social. Că aceste comunităţi au propriile lor legi, că stau sub autoritatea absolută a rabinilor care perpetuează vechiul consiliu general de guvernământ numit – SANHEDRIN, pe care evreii bolşevici din Rusia 1-au transformat în comisariatele poporului. Continuatorul Sanhedrinului este tribunalul numit BETH-DIN. KAHALUL ar fi guvernământul propriu zis. Lucrurile sunt simple şi nu au nimic misterios decât acolo unde comunităţi evreieşti habotnice, bigote şi înapoiate se dedau la practici mistice primitive.

Fiecare comunitate evreiască din oricare ţară este organizată ca un stat în stat. Până în ultimele decenii ale secolului trecut vârfurile religioase şi financiare ale acestor comunităţi se ţineau la curent cu relaţiile dintre comunitate şi stat prin scrisori purtate de negustori, diplomaţi, medici sau curieri. Din cele mai vechi timpuri comunităţile evreieşti au fost legate suprastatal printr-un schimb activ de informaţii. Am pomeni doar despre corespondenţa dintre omul de stat evreu-spaniol Hasdai Ibn Shaprut (bar Isaac bar Shaprut) cu regele Iosif al Khazariei turcomane trecută la mozaism, asta ori în 954 ori în 96l după Hristos. Scrisoarea a fost caligrafiată de secretarul lui Hasdai, alt evreu, Menahem ben-Sharuk. În documentele timpului înaintea numelui lui Hasdai se scria un R. de la rabin, titlu onorific. Un fel de von sau de nobiliar. Deci R. Hasdai. Prin anul 1100 rabinul Iehuda ben Barzillai din Barcelona a scris în ebraică CARTEA SĂRBĂTORILOR – SEFER ha-ITTIN care conţine o referire la această corespondenţă. Să vedem cum apreciază Barzillai credinţa mozaică. Citez din text: R Hasdai îl întrebase din ce familie se trage, ce situaţie are, cum de au ajuns părinţii şi strămoşii lui sa se adune sub aripile PREZENŢEI29… adică să fie convertiţi la iudaism.

Interesantă pentru realitatea suprastatală, internaţionalistă şi legăturile dintre comunităţile iudaice este lucrarea lui Sefer ha-Kabbalah scrisă în 1161. Veţi găsi congregaţii ale Israelului răspândite în străinătate de la oraşul Sale aflat la extremitatea Maghrebului, tocmai până în Tahart, la extremitatea Africii, în toata Africa, în Egipt, în Saba, în Arabia, Babilonia, Elam, Persia, Dedan, ţara ghirgaşiţilor numită Jujan, Tabaristan până la Dailam şi la râul Iţii, unde trăiesc popoarele khazare care au devenit prozelite. Regele lor Iosif i-a trimis o scrisoare lui R. Hasdai, prinţul bar Isaac bar-Shaprut şi l-a vestit că el şi întregul său popor (in la credinţa rabanitâ. Noi i-am văzut la Toledope unii din urmaşii lor, şcolari ai înţelepţilor şi ei ne-au spus că toţi ăi lor păstrează credinţa rabanită (rabinică)30. Din text se desprind două concluzii esenţiale. Că rabinii erau informaţi exact despre comunităţile evreieşti din Africa, Orientul Apropiat şi cel Mijlociu, că sa nu mai vorbim de Europa şi că cei aleşi de rabini, descendenţi de rabini, din toate comunităţile evreieşti erau trimişi la studii în marile centre rabinice, stabilindu-se astfel o unitate ebraică suprastatală; o comuniune religioasă, filozofică şi o viziune globală; în vreme ce naţionalul abia se manifesta în rudimentele statelor feudale. Iată deci două istorii asincrone: cea a statelor naţionale în care existau comunităţi evreieşti cu viziuni politice şi economice suprastatale. Asta încă din secolul IX-X al erei noastre.

Mai mult! Tot din acel timp se vorbeşte de Principii în Exil,conducători ai evreilor împrăştiaţi prin comunităţile ebraice din diferite ţări ale lumii, numiţi şi exilarhi. Aceştia judecau, dădeau legi, puteau fi itineranţi sau stabili. Mai există ei şi astăzi? Congresele mondiale evreieşti se pare că le-ar confirma existenţa, în ENCICLOPEDIA IUDAICĂ scrie: Destul de curios, exilarhii sunt încă menţionaţi în oficierea Sabatului după ritualul Ashkenazim…

Dacă exilarhii există înseamnă că nobleţea iudaică a păstrat peste secole Sanhedrinul, consiliul superior iudeu compus din 71 de membri numiţi de principe, nu aleşi de popor, stăpânind cu autoritate de necontestat. Tot Enciclopedia de mai sus spune că Sanhedrinul a avut un caracter aristocratic şi îşi autoatribuia autoritatea şi că era compus din membrii ale celor mai influente familii nobile şi ai preoţimii. Iată că Napoleon Bonaparte reînvie Sahendrinul desfiinţat formal prin anii 70 d.H. şi anume: spre rezolva probleme ale chestiunii israelite din Franta deci evreimea devenise o forţa în Franţa acelui timp, s-a convocat o Adunare a Notabililor evrei. De fapt notabilii evrei au convocat Sanhedrinul la Paris în ziua de 9 februarie 1807, ştiind noi ca revoluţia franceză a fost opera evreimii franc-masonice şi ca, indirect Napoleon a ajuns împărat speculând haosul postrevoluţionar. Iată că o forţă naţională, Napoleon, este obligat sa trateze cu o forţă supranaţionalâ, Sanhedrinul evreiesc de la 1807, care declară că este identic cu vechiul Sanhedrin fiind: o adunare legala învestită cu puterea de a întocmi ordonanţe în scop de a perpetua fericirea Israelului 31.

Concluzia este limpede, încă de la 1807 evreime răspândita pe tot globul a avut un organ central d conducere care şi-a asumat conducerea politică a unui popor unitar prin credinţa religioasă, economia financiară şi scopul de hegemonie universală. De la acest Sanhedrin derivă Congresele Mondiale evreiesti care stabilesc obiectivele, strategiile şi mijloacele politicii suprastatului bancar-financiar-evreiesc, ultimul Congres Mondial având loc anul acesta în S.U.A., statul suport al suprastatului iudeu, hotărârile lui pentru România fiind puse în practică de rabinul şef Moses Rosen.

* * *

Din momentul apariţiei PROTOCOALELOR ca doctrină complexă şi ofensivă a evreimii care stabilisera obiectivul principal: instaurarea puterii universale si crearea Republicii Universale asistăm la edificarea Mijloacelor şi Instrumentelor prin care Sanhedrinul suprastatal îşi construieşle suprastatul. În plan vizibil acestea sunt: Masoneria, Liga Naţiunilor, ONU, Consiliul de Securitate; NATO; Consiliul Europei; Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional, având în subordine directă sau indirectă sute de ligi umanitariste, filozofice, asociaţii, organizaţii mondiale pentru drepturile omului, partide suprastatale organizaţii ale tineretului ca cercetăşia sau ca ale homosexualilor şi lesbienelor, culte aberante menite să spargă unitatea religioasă, organizaţii filantropice. Francmasoneriei ca instrument principal al iudaismului sionist îi vom rezerva separat un capitol, menţionând că este suportul tuturor Mijloacelor şi Instrumentelor create de Sanhedrin în vederea zdrobirii statelor naţionale şi a instaurării Republicii Universale conduse de unul din exilarhii contemporani.