Cele zece principate ale Atlantidei. Geții – Stăpânii Lumii

10 principate ale Atlantidei

Iată, printre altele, ce mai scrie Platon, în dialogul ”Kritias”: ”Apoi Poseidon însuși, grație însușirilor sale de zeu, a împodobit mijlocul acesta al insulei, făcând să țâșnească două izvoare de apă, unul cald, altul rece, care se scurgeau dintr-o fântână, făcând pământul să rodească hrană de tot felul în cantitate îndestulătoare. Iar după ce a dat naștere de cinci ori unor gemeni de parte bărbătească și i-a crescut pe acești zece copii pe care îi zămislise, el a împărțit toată Insula Atlantis în zece, și întâiului născut dintre gemenii cei mai vârstnici i-a hărăzit reședința mamei, cu tot cu brâul de pământ care o înconjura și care era cel mai întins și cel mai bun, și l-a statornicit rege peste toți; în vreme ce pe ceilalți i-a făcut numai arhonți, dând fiecăruia dintre ei cârmuirea unui mare număr de oameni și a unui larg ținut. Pe de altă parte, le-a dat tuturora nume. Celui mai în vârstă, adică regelui, i-a fost dat un nume întocmai de la care și-au luat numirile întreaga insulă, ca și marea zisă Atlantă, deoarece Atlas a fost numele purtat de cel care cel dintâi a domnit atunci ca rege. Geamănului care venise pe lume după acesta, și căruia îi căzuse la sorți limba de pământ dinspre Coloanele lui Herakles, către ținutul ce se cheamă azi Gadeira, i-a dat – potrivit denumirii acestei părți din insulă – un nume care, rostindu-se Eumelos pe grecește, e în graiul băștinaș Gadeiros, de vreme ce el a înzestrat Gadeiria cu numele lui. Pe următorii născuți i-a numit Ampheres pe unul, Euaimon pe celălalt. Întâiul născut din perechea a treia a fost numit de el Mneseus, iar cel de-al doilea Autochtonos. Elasippos a fost numele celui dintâi din perechea a patra; Mestor era al doilea. În sfârșit, la perechea a cincea numele de Azaes ia fost dat celui ce văzuse lumina zilei înaintea celuilalt, iar numele Diaprepes celui care a venit după el. Așadar, toți acești copii ai lui Poseidon, ei ca și urmașii lor, au locuit în acea țară vreme de multe generații, stăpânind numeroase alte insule care erau în mare, ba mai mult, întinzându-și stăpânirea, așa cum s-a spus mai înainte, chiar și asupra țărilor care sunt dincoace de Coloanele lui Herakles, până în Egipt și în Tyrrhenia.”

În legătură cu situarea Atlantidei dincolo de ”Coloanele lui Herakles”, trebuie precizat că nu numai Strâmtoarea Gibraltar purta acest nume în Antichitate. Într-o epocă foarte îndepărtată, denumirea de ”Coloanele lui Herakles” a fost dat gurii principale a Nilului, și acolo a fost ridicată și cetatea Herakleum, unde a fost înălțat și un templu închinat lui Herakles. Dar ceea ce este mai important pentru localizarea centrului religios și politic al Atlantidei pe țărmul de Nord-Vest al Mării Negre este că mulți autori antici dădeau numele de ”Coloanele lui Herakles” stâncilor situate la ieșirea din Strâmtoarea Bosphor în Marea Neagră. Cât despre continentul aflat în fața Atlantidei, despre care s-a crezut că ar fi fost America (!!!), să nu uităm că Marea Neagră desparte două continente, Asia și Europa!

În ordinea cuceririi lor, ținuturile atlante au fost numite după numeralele europene: GETAI ”Primii; Superiorii; Perfecții” (cf. rom. gata; a (se) găta; a (se) găti); TEUTAI sau SKANDAI ”Al Doilea” (cf. rom. doi; îndoit; lat. secundus ”al doilea”; germ. Deutsch ”Germani; Teutones – neam din Nordul actualei Germanii”); THYRSAI ori ETRUSCAI ”Al Treilea” (cf. grec. treis, lat. tres ”trei”; lat. tertius ”al treilea”); KELTAI ”Al Patrulea” (lat. quartus ”al patrulea”); VENETAI ”Al Cincilea” (cf. grec. pente ”cinci”;v. slav. pentu ”al cincilea”); SKYTAI ”Al Șaselea” (cf. lat. sextus, v. germ. sehsto ”al șaselea”); SUMERAI ”Al Șaptelea” (cf. dac. sema, rus. semi ”șapte”); EGYPTAI ”Al Optulea” (cf. dalmat. guapto ”opt”); NUBIAI ”Al Nouălea” (cf. lat. novem ”nouă”); TUNISAI ”Al Zecelea” (cf. germ. zehn; engl. ten ”zece”; engl. tenth ”al zecelea”) sau LYBIAI ”Ultimul” (cf. lat. labea ”margine; buză”). Vor fi prezentate, pe rând, în acest serial.
Cum am scris mai la deal, Geții erau primul neam al Imperiului. Vechile variante ale etnonimului GETES, GAI-TAI sau GE-TAE, se tălmăcesc prin ”Stăpânii Lumii; Domnii Pământului”; cf. grec. ge ”pământ”; Gaia, Gea – Zeița Pământului; rom. tui ”comandant; căpetenie”; lat. Deus ”Dumnezeu; Zeu; domn; stăpân”). O frumoasă amintire despre Atlantida, cu primul principat în actuala Românie și cu încă nouă țări, a rezistat până astăzi în basmele și zicătorile noastre; astfel, pentru Români, cea mai mare depărtare este peste nouă mări și țări.
În anii constituirii Imperiului Atlant, au apărut și marile culturi ale Neoliticului, cele mai apropiate de capitală fiind Hamangia, Cucuteni și Gumelnița.

Autor: Adrian Bucurescu

 http://adrianbucurescu.blogspot.md/