De ce a fost și este detestat Eminescu?

Motto: „Cine combate Biserica Ortodoxă și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e”
De ce a fost și este detestat Eminescu? Pentru că „progresiștii” – de la liberalii timpului, îmbibați de idealurile Revoluției Franceze, până la globaliștii de astăzi (neoliberali sau marxiști) -, au acest morb ideologic prin care vor să îmbunătățească lumea. Nu reușesc însă decât să-i sufoce spiritul, în cel mai bun caz. În cel mai rău, fac hecatombe umane în care pier mase întregi de oameni. Totul însă spre „binele” umanității.
„Desprețuind Biserica noastră națională și înjosind-o, atei și francmasoni cum sunt toți, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta națională; disprețuind limba prin împestrițări și prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; desprețuind datinele drepte și vechi și introducând la noi moravurile statelor în decadență, ei au modificat toată viața noastră publică și privată în așa grad încât românul ajunge a se simți străin în țara sa proprie. Odinioară o Biserică plină de oameni, toți având frica lui Dumnezeu, toți sperând de la El mântuire și îndreptându-și viețile după învățăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă și după plăceri materiale a omorât sufletele. (…) Biserica lui Mateiu Basarab și a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei și unitatea etnică a poporului, ea care domnește puternică dincolo de granițele noastre și e azilul de mântuire națională în țări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credințele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, amenință toată clădirea măreață a civilizației creștine.” (14 august 1882, Mihai Eminescu, „Timpul”, în „Opere”, Vol. XIII, pp. 168-169)
Astăzi, Corectitudinea Politică face ravagii în lumea pe care o descrestinează forțat. Vă imaginați ce ar fi scris astăzi Eminescu despre această revoluție homosexualistă care își dorește implozia Familiei, despre cei peste 22 de milioane de copii avortați în țara noastră, despre trădarea clasei politice care a transformat România într-o lamentabilă colonie periferică, despre atacul concertat al unei prese ideologizate și al ong-urilor „Soros” asupra Bisericii, despre celebrul binom SRI – DNA care a acaparat pârghiile puterii oferind România pe tavă corporatocratiei mondiale, despre legile „Big Brother”, despre dezindustrializarea țării și distrugerea agriculturii, implicit plecarea a milioane de români plini de energie ca mâna de lucru ieftină în Vest, despre guvernul de tehnocrați al unui președinte cataleptic și străin de acest neam, despre manipulările străzii în care cad pradă periodic diaspora sau „tinerii frumoși și liberi” șamd?
Eminescu este detestat pentru că a arătat o enormă dragoste față de acest neam. Iar neamul i-o întoarce permanent și instinctiv.
Despre Biserica Ortodoxă nu veți găsi un rând în opera lui în care o atacă. Dimpotrivă, ca și Caragiale în articolele din presă, s-a dovedit un apărător, de pe poziții conservatoare, al acestui element care a structuat organic ethosul românesc.
„Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghițirea printre poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” (Mihai Eminescu, „Liber-cugetător, liberă-cugetare”, „Timpul”, 2 februarie 1879, în „Opere”, 1989, vol. X, p. 187)
Eminescu este și astăzi un barometru perfect al timpului nostru, un om ale cărui gânduri profetice le poți vedea combătute de către „inițiați” și moftangii egotici, de către ideologii Globalismului Absolut, de către seculariști și utopiști de stânga sau de dreapta neoliberală.
În tot cazul, de Eminescu noi avem permanentă nevoie. Orice încercare de anexare ideologică a sa este sortită eșecului, pentru că, fiind conservator, nu poate fi încadrabil în curentele de speculație politică ale modernității. El circumscria intreaga sa gândire politică la Realitate.
Să nu uităm că cea mai mare parte din instrumentul lingvistic al limbii române culte, folosită și acum, i se datorează. Măcar și pentru atât și ar merita întreaga noastră prețuire.
http://www.activenews.ro/cultura-istorie/De-ce-a-fost-si-este-detestat-Eminescu-140058