Templul lui Solomon şi războiul din Orientul Mijlociu

templul-evreilor

Tensiunea in Orientul Mijlociu se amplifica, iar evreii sionisti sunt mai aproape ca oricand de infaptuirea blstematului lor vis de a-l inscauna pe antihrist. Vom incepe o serie de articole pe tema templului pe care evreii vor sa-l construiasca in Ierusalim, in care va fi incoronat vrajmasul antihrist.

Intaiul neam ales si Antihristul

Desi L-au avut de la bun inceput ca povatuitor pe Insusi Dumnezeu, in chip nemijlocit, Iudeii au dorit dintotdeauna sa fie povatuiti nu de Dumnezeu, si cu atat mai putin de Dumnezeu-Omul Hristos, ci de un om-dumnezeu, un imparat pamantesc atot-puternic, sub al carui sceptru ei ar urma sa intemeieze (si, mai tarziu, sa reintemeieze) o imparatie pamanteasca a lui David si sa stapaneasca lumea. De aceea „L-au ucis [pe Hristos-Dumnezeu] din manie si dezamagire, caci El propovaduia ca sa auda toti: ≪Imparatia Mea nu e din lumea aceasta!≫ (Ioan 18:36). Hristos nu S-a invoit sa fie imparat pamantesc, cum ar fi vrut Satana (Matei 4:8-9)[1] si cum ar fi vrut Iudeii. Aceasta era destul ca sa umple inima lor de ura si mainile lor de unelte ucigatoare. De atunci, ei il asteapta pe ≪Mesia≫ al lor, asadar un imparat a toata lumea, care este insusi Antihrist [cel mare], caruia ii pregatesc drumul. […] Din clipa in care Evreii, care-L asteptau pe Mesia, L-au rastignit pe Dumnezeu-Omul Hristos, a inceput numaratoarea inversa pentru venirea lui Antihrist” (DIM)[2]. Si cine este el? Este acela despre care Hristos a spus: „Eu am venit in numele Tatalui Meu, si voi nu Ma primiti; daca va veni altul in numele sau, pe acela il veti primi” (Ioan 5:43).[3]

Totodata, Antihristul este „hristosul” asteptat si de noul „Crestinism” hiliast (sau „milenarist”, erezie iudaica despre care vom vorbi in alte articole). Acesta e cel in care Iudeii si toti cei lepadati de la credinta (dar si paganii) isi pun nadejdea ca va imparati in aceasta lume „o mie de ani”, facand din acest pamint al patimilor, al suferintei si al faradelegii, stapanit de diavolul[4], un „rai” in care toti sa poata trai in pacat mai departe, netematori de marea judecata ce va fi, la care nimeni nu vrea sa se infatiseze (si pe buna dreptate, constiinta spunand fiecaruia ca va fi osandit).
Si cine va fi Antihristul cel mare? Un Evreu din neamul lui Dan[8], pe care Evreii il vor incorona ca imparat a toata lumea
intr-o noua „biserica a lui Solomon” din Ierusalim, dupa cum arata Pavel: „(…) potrivnicul[5], care se va inalta mai presus de tot ce se zice sau se cinsteste ca Dumnezeu, incat sa sada el in biserica lui Dumnezeu[6] ca Dumnezeu, aratandu-se pe sinesi ca este Dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2:4).

Si cand va fi aceasta? Atunci cind se va implini proorocia de la Luca: „Si [Iudeii] vor cadea de ascutisul sabiei, si vor fi dusi robi in toate ≪neamurile≫, pina ce se vor implini vremurile ≪neamurilor≫11” (Luca 21:24). Ei bine, a trecut aproape o jumatate de veac de cind s-au implinit vremurile „neamurilor”, adica stapinirea lumii (deci si a Palestinei) de catre ne-Evrei, precum si robia si surghiunirea Evreilor de catre aceia! Fiindca, pe 29 noiembrie 1947, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat rezolutia intemeierii unui stat evreiesc independent in Palestina. Si asta cand? La vremea proorocita de catre sfintii lui Dumnezeu. Caci sa citim ce zicea Sfantul Andrei cel Nebun pentru Hristos inca in urma cu o mie de ani:

„Sfarsitul lumii fiind aproape, dupa implinirea vremurilor tuturor ≪neamurilor≫ care au imparatit la randul lor in osebite vremuri, va ridica Dumnezeu si sceptrul Israilitilor, ca sa imparateasca prin Antihrist in al saptelea veac spre al optulea, pentru care a marturisit Proorocul Isaia, zicand ca va ridica Dumnezeu semn pentru plinirea ≪neamurilor≫, care au stapanit oile cele risipite ale lui Israil printre neamuri, si va aduna Israilul cel risipit in sfanta cetate a Ierusalimului. Si va fi atunci Israil ca si cand a iesit din Egipt, precum marturiseste si Sfantul Apostol Pavel, care zice: ≪Cand se vor implini vremurile ≪neamurilor≫, atunci se va mantui tot Israilul≫ (Evrei 11:26).[7] Asadar, ii va aduna pe toti in cetatea Ierusalimului, pe care o va da lor, ca sa nu mai zica: ≪Daca ar fi voit Dumnezeu sa ne miluiasca pe noi, ne-ar fi dat iarasi locurile noastre, si era sa credem in Hristos.≫” Deci Dumnezeu a ingaduit intoarcerea Iudeilor la Ierusalim ca sa se arate ca si asa putini vor crede intr-Insul, acea ≪ramasita≫ de care era vorba in talcuire. Sau – cum zice Dimitriu Scartsiuni – „Dumnezeu a lasat ca sa vina Antihrist pentru nepocainta lepadarii de credinta a oamenilor. Deoarece Antihrist ≪in cei pierduti se intareste≫ (Sfantul Ioan Gura de Aur), asadar in necredinciosii nepocaiti. Acesti impietriti la inima – fie ca vine, fie ca nu vine Antihrist – nu vor sa creada in Hristos si sa se mantuiasca, fiindca nu au dragoste.

Amagitorul va veni ca sa vadeasca necredinta si nepocainta celor care-L tagaduiesc pe Hristos. Dar in primul rind ii va stapini pe Iudeii care au intrecut in necredinta toate neamurile. Acestia, care continua sa-L rastigneasca pe Iisus, pregatesc calea si tronul lui Antihrist. Cinstea pe care Iudeii i-o vor da lui Antihrist va constitui ≪plata nerecunostintei acestora≫ (Sfantul Ioan Gura de Aur), fiindca au cinstit minciuna in locul Adevarului, intunericul in locul Luminii, pe Antihrist, iar nu pe Hristos” (DIM).

Templul Iudeilor celor necredinciosi de la Ierusalim

Acelasi Dimitriu Scartsiuni urmeaza: „Infiintarea statului evreu e un fapt nemaivazut si arata sa s-au implinit vremurile ≪neamurilor≫” (DIM). Si: „Era cu neputinta ca sa se arate Antihrist inainte de a se retrage puterea care stapinea pamintul lui Israil si inaintea celui care-l oprea, asadar pina ce purtatorul puterii nu parasea Ierusalimul. Din 1948 insa, Evreii au infiintat statul Israil, pe pamintul strabun, si cel care stapinea a eliberat Ierusalimul. Teritoriul este liber[8] si nu numai liber, ci este pregatit intens de Evrei, care-l asteapta cu nerabdare pe Antihrist. Ba mai mult, au adunat materiale pentru reconstruirea templului, incat sa aseze pe ≪cel fara de lege≫ in mijlocul lui. Pentru aceasta si invingatorul razboiului de 6 zile impotriva Palestinienilor, din 1967, arhirabinul armatei israeliene, Shlomo Goren, a spus: ≪Am pus stapanire pe cetatea lui Dumnezeu, intram in epoca mesianica a poporului evreu si fagaduiesc lumii crestine ca vom avea grija sa facem ceea ce suntem datori≫” (DIM). Intr-adevar, se zice ca, inca din anii ’70 ai veacului trecut, in Statele Unite s-au taiat blocurile de piatra pentru rezidirea templului. Nu stim daca zvonurile acestea sunt adevarate, dar in 1982, in timplul luptelor din Liban, armata israeliana a pus mana pe o mare cantitate de lemn din vestitul cedru libanez, pe care la pus la pastrare pentru constructia celei de a treia biserici evreiesti. Apoi, in 1998, o grupare numita „The Temple Mount Faithful”, urmarea sa aseze piatra de intemeiere a templului, un bloc de marmura de 4,5 tone, pe locul unde se crede ca ar fi fost biserica lui Solomon. De asemenea, The Temple Institute a inceput sa lucreze vasele de slujba si vesmintele arhieresti si preotesti.

Rostul noului templu, dupa Evrei

Pentru a intelege cat de cat sminteala in care se afla cei ce vor sa reinvie Legea cea Veche, sa vedem care a fost rostul slujbelor tinute in biserica cea veche a lui Solomon. Intai de toate, acela de a pastra legatura cu Dumnezeul cel adevarat intr-un loc pe care Acesta Si l-a afierosit Lui-Si, unde se pastrau marturiile trupesti ale purtarii Sale de grija pentru poporul pe care Si-l alesese: Tablele Legii (al doilea rind de table), vasul cu mana, toiagul lui Aaron ce infrunzise si cadelnita de aur a aceluiasi. Totodata, in biserica lui Solomon urma ca „neamurile” (adica paginii, inchinatorii la dumnezeii cei mincinosi) sa afle din nou despre adevaratul Dumnezeu al tuturor. Ceea ce nu s-a intimplat, decit in prea mica masura, tocmai pentru ca Iudeii au socotit dintotdeauna ca Dumnezeu este doar Facatorul lor, ceilalti oameni fiind niste fapturi josnice din fire. Apoi, slujbele acelea aveau rostul de a savirsi jertfe singeroase care sa ii tina pe Iudei departe de inchinarea la fapturi. Caci, asa cum ziceam, ei ajunsesera sa cinsteasca (printre altele) animalele cornute, precum vecinii lor pagini. Deci nu Dumnezeu avea nevoie de aceste jertfe, ci ei, in neputinta lor de a intelege slujbe mai duhovnicesti. Insusi Dumnezeu zice, prin David: „Nu voi primi din casa ta vitei, nici din turmele tale tapi. Caci ale Mele sant toate fiarele tarinii, dobitoacele in munti si boii. Cunoscut-am toate pasarile cerului si frumusetea tarinii cu Mine este. De voi flamanzi, nu-ti voi spune tie, ca a Mea este lumea si plinirea ei. Au doara carne de tauri voi manca, sau sange de tapi voi bea?” (Psalmul 49:9-13).[9] Asa zice Dumnezeu si prin Isaia: „Cine cere acestea din mainile voastre?” (Isaia 1:12).[10] Mai departe, unele dintre jertfele acestea (aceea a mielului de Pasti sau a junicii rosii) si spalarile erau inainte-inchipuiri ale jertfel Mantuitorului si ale botezului intru Hristos. De aceea se zice ca ele curatau pacatele Iudeilor, macar ca nu o faceau cu adevarat.

Ce zic insa Evreii cei necredinciosi, dupa talcuirile lor insuflate de „tatal minciunii”, diavolul[11]? Ca cel mai sfant loc din lume este Palestina, iar in Palestina Ierusalimul, si in Ierusalim Muntele Templului[12], cunoscut si ca Muntele Moriah, locul unde Avraam a fost trimis sa-l jertfeasca pe Isaac: „Si Dumnezeu i-a zis: «Ia-l pe fiul tau – pe Isaac, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti – si du-te in pamantul Moria si adu-l acolo ardere de tot pe un munte pe care ti-l voi arata Eu!»” (Facerea 22:2). Iar in templu cel mai sfint loc era Sfinta Sfintelor, unde se pastra Chivotul Legamintului cu Tablele Legii. Acolo, o singura data in an, intra doar marele preot, ca sa se roage pentru pacatele norodului. Aceasta Sfanta a Sfintelor era asezata pe locul unde Avraam a pregatit jertfelnicul pentru Isaac. Puterea care savarsea curatirea de pacate a norodului era – zic ei – o „energie spirituala” ce se afla in templu, numita „shekinah”, „prezenta manifestata” a lui Dumnezeu. Aceasta „shekinah” ar fi o putere zidita (!), feminina (!), pe care „initiatii” (kabbalistii) o primesc prin „pregatire spirituala”. A primi „shekinah” ar fi deci de cea mai mare insemnatate pentru „poporul ales”, care a luat fiinta tocmai datorita acestei „energii spirituale”. Caci – zic ei – Isaac a primit o mare masura de „shekinah” atunci cand Avraam se ruga inainte sa-l jertfeasca. Isaac a transmis aceasta „shekinah” fiului sau Iacov, si de aceea Dumnezeu i-a schimbat numele in „Israil”.[13] Poporul lui Israil s-a pastrat datorita acestei „energii spirituale”: cata vreme legea Domnului a fost cinstita in templu, intregul Israil a primit multa „shekinah” si tara a fost in pace si belsug, cum s-a intamplat in vremea domniei lui Solomon. Caci Solomon (Shalom) inseamna „pace”.[14] Dimpotriva – cand norodul lui Israil a uitat legea Domnului si biserica lui Solomon, cand a savarsit prea multe pacate pentru ca Dumnezeu sa le mai poata ierta – tara a fost in razboi, biserica a fost nimicita si Israil a primit doar putina „shekinah”, nemaiputand asadar sa se curete de pacate.[15]
Pentru Evreii cei necredinciosi de azi, templul lor ar avea aceleasi rosturi ca si biserica lui Solomon, adica: sa pastreze – zic ei – „religia iudaica”, „identitatea si cultura iudaica”, sa stearga pacatele lui Israil, ale Crestinilor Sionisti, ale Iudeilor Mesianici si sa primeasca acea „shekinah”, „prezenta manifestata a lui Dumnezeu”.
Dar aceasta nu e decat magie kabbalistica, si pentru a ne lamuri cat de cat trebuie sa stim ca „inteleptii” cei nebuni ai Evreilor celor necredinciosi zic ca „ideea Templului” este cuprinsa in planurile zidirii lumii. Talmudul zice ca sapte lucruri au fost vazute de Cel Sfant inaintea zidirii: Tora (adica cele cinci carti ale lui Moisi), Repentance (Pocainta!?), gradina raiului si Gehinnom-ul (iadul), Tronul Slavei, Sfantul Templu si identitatea lui Mesiah. Deci e vorba de predestinare pentru Evrei. Adica Dumnezeu este supus predestinarii, sau – altfel spus – El este chiar predestinarea, sau soarta. Aceiasi „intelepti” zic ca daca vom cunoaste firea acestor sapte lucruri, vom intelege scopul zidirii. Intre acestea, Templul inseamna – zic ei – piscul doririi oamenilor: putinta de a intra in legatura cu Dumnezeu.[16]
Ca sa sfarsim cu aceste sminteli, sa pomenim ca „invatatii” Evreilor celor necredinciosi socotesc, in idolatria lor, ca Templul e „poarta cerului”, si aduc ca intarire pentru aceasta vedenia Patriarhului Iacov, care „a visat o scara sprijinita pe pamant, iar cu varful atingea cerul; iar ingerii lui Dumnezeu se suiau si se pogorau pe ea” (Facerea 28:12). Patriarh care, trezindu-se dimineata, a strigat: „Cat de infricosator este locul acesta! Aceasta nu e alta fara numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!” (la fel 28:17). In visul sau proorocesc – zic ei – Iacov a vazut Sfantul Templu de pe pamant fata in fata cu Tronul Slavei. Apoi, el a ridicat, in loc de stilp, o piatra pe care a uns-o cu unt-de-lemn, afierosind locul viitorului Templu: primului, celui de-al doilea si celui de-al treilea. Deci – zic ei – Sfantul Templu este poarta spre ceruri pentru orice faptura omeneasca ce vrea sa se apropie de Dumnezeu.
De fapt – zice Sfantul Chiril al Alexandriei – „≪scara≫ este miscarea in sus si in jos a duhurilor sfinte, ≪trimise spre slujire celor ce vor mosteni imparatia≫ (Evrei 1:14). „Iar Fericitul Iacov a socotit ca acea piatra a fost pricina vedeniei lui si a cinstit-o cu cele ce i se cuveneau, ungand-o cu untdelemn. Si a numit-o ≪casa a lui Dumnezeu≫ si ≪poarta a lui Dumnezeu≫ si a facut-o stalp” (Sfantul Chiril, in Cuvint la Iacov). Caci Iacov traia printre noroade idolatre si credea ca Dumnezeu se afla doar in anume locuri.
Apoi, Templul rezidit ar avea rostul sa-i reunifice – „spiritual”, „religios”, deci politic – pe toti Evreii, care sint cea mai dezbinata natie de pe pamint. Dar nu numai atat; ei cred de asemenea ca mintuirea intregii omeniri atirna de „mintuirea” lor (pamanteasca) si ca al lor Mesiah, atunci cind va veni, va mintui toate neamurile. De aceea, Templul este pentru ei buricul pamintului, caci va fi locul de adunare in jurul acestui „Mantuitor”, om si dumnezeu totodata (Antihristul). Iata asadar cum adevaratul scop al reconstruirii Templului este vadit chiar de vrajmasii lui Hristos. Organizatia „Temple Mount Faithful” (credinciosul muntelui templului!?) a nascocit chiar si o rugaciune pentru toate neamurile credincioase „Dumnezeului lui Israil” (adica al Evreilor), care suna cam asa: „Tatal nostru Care esti in ceruri, pazeste pe fiii tuturor neamurilor care fac voia Ta si se tem de marele Tau nume! Revarsa asupra lor blagosloveniile Tale pentru belsug, fratie si pace! Adu in inimile tuturor credinta ca Tu esti singurul Dumnezeu in cerul de deasupra si pamintul dedesubt. Fa ca toti oamenii sa-Ti cheme numele si sa-Ti slujeasca cu o singura inima. Fa sa vina acea zi in care multime de neamuri vor merge si vor spune: ≪Hai la Muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, si El ne va invata caile Sale si vom merge pe potecile Sale, pentru ca din Sion va iesi Legea si cuvintul Domnului din Ierusalim. Mintuieste norodul lui Israil in Tara Sfinta si daruieste fiilor ei puterea sa infrunte necazurile care se ridica impotriva lor! Deschide ochii si inimile vecinilor nostri, incit sa stie ca numai intru pacea lui Israil se vor bucura de pace. Fa-i sa inteleaga ca cuvintul lui Dumnezeu a venit la stramosii acestei natii ca sa le daruiasca aceasta tara, asa cum scrie in Legea lui Moisi si cum s-a fagaduit prin prooroci ca El ii va pazi de la raspindire, ii va aseza la un loc, va innoi jertfelnicul si va reaseza imparatia ca in vechime. Desteapta inimile fiilor lui Israil pentru care Te-ai pogorit pe muntele Sinai ca sa le dai Legea si poruncile ei prin mina lui Moisi, ca sa tina seama de tot ce e scris in Lege, pentru a izbuti in tot ce savirsesc, si astfel sa primeasca venirea mintuirii si mintuirea intregii lumii! Amin!”
Toate acestea sint frumoase si adevarate, doar ca s-au intimplat! Lumea (adica acei din Evrei si aceia din „neamuri” care au crezut) a fost mantuita deja din inselarea si din robia diavolului cel mare si satana prin intruparea Dumnezeu-Cuvantului (Acela care i-a si dat lui Moisi Tablele Legii pe muntele Horivului), prin propovaduirea, prin patimile, prin jertfa si prin inaltarea Sa. Cei care au crezut – si Evrei, si din „neamuri” – s-au adunat la Pogorarea Sfantului Duh in Biserica Dumnezeu-Cuvantului, Cel care a facut cerul si pamantul.[17] Vedeti viclenia: tot ce zice in aceasta rugaciune e din prooroci, numai ca toate proorociile Vechiului Testament s-au implinit, iar acum se implinesc – sub ochii nostri, impreuna cu noi si prin noi – cele ale Apocalipsei Sfintului Ioan Teologul. Dar despre toate acestea vom mai vorbi la timpul cuvenit.

de Florin Stuparu

Templul evreilor si razboiul din Orientul Mijlociu