NICOLAE IORGA ŞI CORNELIU ZELEA CODREANU, VICTIME ALE MAFIEI CRIMINALE ANTIROMÂNEȘTI

Se impune lămurirea intrigilor țesute de inamic cărora le-au căzut victime Nicolae Iorga şi Corneliu Zelea Codreanu, o operaţiune tipică, specifică Mafiei Internaţionale, de distrugere a doi patrioţi români prin înşelăciune şi metode conspirate pentru a crea aparența că s-au distrus unul pe altul. Scopul mai mare a fost începutul procesului de distrugere a Mişcării Legionare a cărei existenţă constituia singurul obstacol pentru declanşarea celui de Al Doilea Război Mondial.

Păna în 1911 Iorga a fost un foarte vocal apărător al românismului exprimându-se clar şi răspicat împotriva invaziei evreieşti și a abuzurilor, de neconceput pentru creștini, comise de acești imigranti ilegali.

În 1911 Iorga a considerat ca strategia cea mai bună pentru a ajuta Poporul Român ar fi să intre în organizaţia evreiască pentru infractori băștinași numită „masonerie” în ideea că din interior va putea să ajute poporul mai bine.

Nu puţini s-au gândit la fel şi toți au avut aceeaşi catastrofală finalitate: nici nu au putut să ajute mare lucru și au ajuns să fie distruşi ei înșişi, tot ce au făcut, cât și o parte din cei pe care au vrut să îi protejeze. La fel au pățit Ionel IC Brătianu, intrat tot în masonerie, precum şi cei intraţi în Partidul Comunist, altă organizație evreiască pentru neevrei, precum Emil Bodnăraş, Dej şi Ceaușescu. După 1990 ar fi cazurile celor ca de ex. Antonie Iorgovan sau Radu Timofte din câte se mai știe, care au intrat în masonerie și când au realizat în ce s-au băgat și nu au mai suportat distrugerea în care erau implicați, au spus adevărul, dar, spunând adevărul ulterior depunerii jurământului masonic, au fost uciși.

Strecurarea patrioților în organizaţiile antiromâneşti s-a dovedit întotdeauna a fi o strategie perdantă. Binele făcut din interiorul organizaţiilor antiromâneşti doar atenuează răul şi îl face mai puţin distructiv dar nu îl înlătură, cu consecința că poporul simte mai puţină presiune ceea ce cauzează ca duşmanul să fie motivat să aplice o presiune şi mai mare, deci are ca efect distructiv în final, amplifică răul, efect contrar planurilor urmărite.

Cei ce iau acesta decizie sunt păcăliţi de îndemnul “Te faci frate cu dracu până treci puntea” ingnorând două aspecte fundamentale şi foarte simple:

1) dracu nu are fraţi ci numai sclavi;

2) îşi imaginează că vor putea înşela pe dracu care este viclenia supremă. Au omis să reţină învăţătura conținută în rugăciunea Tatăl Nostru în ultimul vers “… și ne izbăveşte de cel viclean (rău)” cu înţelegerea ca noi nu avem puteri să eliminăm diavolul prin propriile puteri, ne trebuie obligatoriu puterea lui Dumnezeu. Ideea să păcălești pe diavol este puerilă, catastrofal de puerilă. Să îți imaginezi că diavolul nu se prinde și că poți să îl iei prin surprindere? Serios? De existenta unităților de falsă opozitie din cadrul instituțiilor evreiești, ONG sau ale statului, servicii si altele, este conștient cineva din cei „infiltrați”? „Infiltrații” fac treabă pentru români și dușmanii de prăpădesc de râs? Și mai este vreo mirare că munca patriotică adânc conspirată nu are efect?

După 1911, fiind prins în interior, Iorga a trebuit să facă jocul evreilor dar a acţionat mai tot timpul oarecum ponderat, a atenuat presiunile asupra lui tocmai ca să nu facă rău. Prestigiul științific a ajutat.

În perioada 1930 – sept. 1940, statul Român a fost condus de Ernest Urdareanu, reprezentantul executiv la Kahalului, care s-a folosit drept paravan de Carol II şi Elena Lupescu.

După desființarea sistemului electoral așa zis democratic la 10 februarie 1938, Iorga a fost cooptat în guvernul Carlist pentru a adăuga prestigiul său științific la un regim altfel respingător pentru popor. Imediat ulterior a fost manipulat și presat să emită ordinul de desfiinţare a Comerţului Legionar.

Pentru cine nu cunoaște, Comerțul Legionar a constat din înfiinţarea de magazine în care produsele se vindeau la preţul de cost de achiziţie şi de întreţinere a magazinelor. Scopul înființării Comerțului Legionar a fost să elibereze românii de sub monopolul comercial instituit de evrei şi de sărăcire financiară accelerată, urmărită prin mărirea preţurilor, fapt posibil numai în conditii de monopol. (Acest fenomen de mărire a preţurilor aparent nejustificate, dar de fapt avand ca bază politica clandestină de sărăcire financiară a românilor, ce se poate realiza numai în condiţii de monopol, este prezent şi azi în 2016 în România în toate domeniile de esenţa pentru viaţa românilor)

Corneliu Zelea Codreanu a răspuns lui Iorga în martie 1938 prin celebra scrisoare de protest din care citez “Ei bine, nu mai pot! Din marginile puterilor mele omeneşti, cu care te-am respectat, îţi strig: Eşti un incorect. Eşti un necinstit sufleteşte… “.

Presat de Kahal prin masonerie, Iorga a depus plângere la parchet împotriva lui Codreanu pentru ”ultragiu față de un ministru în exercițiu legal al funcțiunii sale”.

Mafioții din justiţie au primit ordin pe linie masonica să exploateze la maximum plângerea lui Iorga pentru încarcerarea şi distrugerea lui Codreanu şi în continuare a conducerii Mișcării Legionare.

Văzând la ce nivel este exploatată plângerea sa, Iorga şi-a retras-o. Legal, procesul ar fi trebuit să fie oprit. Dar nu a fost oprit dimpotrivă a fost finalizat și fără probe şi contra legii, l-au condamnat pe Căpitan la 6 luni închisoare cu executare. Avocaţii Căpitanului pregăteau o cerere de revizuire care ar fi putut avea o mare şansă de eliberare rapidă a Căpitanului. Prinzând de veste, pentru a nu îl scapă din mână, mafioţii au înscenat încă un proces, l-au acuzat de trădare şi l-au condamnat fără probe şi contrar legilor la 10 ani închisoare. Iorga a fost absolut neputincios să mai oprească acest curs al evenimentelor. La 30 nov. 1938, Căpitanul, în timp ce se afla în custodia statului, a fost asasinat.

În 26 iulie 1940 la Consiliul de Coroană, Iorga a votat să nu se cedeze cererii ca armata URSS să ocupe Basarabia iar dacă se forţează intrarea, să se execute o opoziţie armată. Opus acestei poziții, majoritatea din consiliu a votat pentru predarea Basarabiei fără luptă.

Retragerea Armatei Române din Basarabia a fost însoţită de uciderea de către evreii din Basarabia a mii de români civili şi soldaţi, chiar în cele mai umilitoare şi degradante modalităţi, Armata Română având ordin să nu riposteze la nici o violență. Românii erau stupefiați de ura evreilor care îi ucideau doar pentru că puteau să îi ucidă fără nici o consecință sau sancțiune fiind protejați de armata URSS. Rapoartele nu mai conteneau să vină și arhivele gem de dovezi privind aceste atrocități.

Exasperat, pe 06 iulie 1940, Iorga scrie articolul “De ce atâta ură?” în care îşi exprima consternarea privind faptul că evreii se comporta barbar şi criminal cu românii în condiţiile în care românii au primit cu inimă deschisă și cu toleranță pe evrei în toate veacurile anterioare

Iorga a omis un detaliu de organizare interioară a masoneriei: după ce profanii devin masoni ei sunt consideraţi de evrei ca fiind proprietatea lor efectivă şi pot face cu ei orice, și pe bună dreptate ca urmare a depunerii jurământului masonic care îi rupe pe masoni de propriul popor şi îi îndreaptă împotriva acestuia. Cum funcţionează jurământului masonic: pasul UNU el conține drept clauză principală obligaţia masonului că va ține secret tot ceea ce i se va deconspira în loja, secret ţinut cu preţul vieții. Pasul DOI după depunerea jurământului masonul află că secretul cel mai important consta in faptul că este obligat să acţioneze pentru realizarea supremaţiei evreilor asupra propriului popor. În caz că încalcă jurământul masonic, masonul este executat fără judecată în conformitate cu prevederile Talmudului. Prin acest mecanism simplu conducerea poporului evreu conduce fiecare stat băştinaş utilizând băştinaşi împotriva propriului popor. De regulă, nici cei mai înrăiţi masoni nu comit toate atrocităţile și distrugerile împotriva propriului popor, şi nu de puţine ori refuză să fie instrument de distrugere al propriului popor, cu consecinţa previzibilă a unui deces urgentat. Acesta este și motivul pentru care în funcțiile esențiale ale statului sunt pozitionați evrei și nu baștinași masoni.
Din punctul de vedere evreiesc, publicarea articolului “De ce atâta ură?” a constituit încălcarea jurământului masonic de către Iorga. În consecinţă a fost executat la 27 noiembrie 1940. Execuţia a fost organizată astfel încât vinovăţia să fie atribuita Mişcării Legionare, chipurile pentru că Iorga ar fi fost vinovat pentru uciderea lui Căpitanului. În acest scop a fost folosit agentul evreu NKVD Traian Boeru, infiltrat de ceva timp în Mişcarea Legionară. După execuție Traian Boeru a fugit în Germania pentru a fi protejat unde a trăit în bunăstare în RFG şi a murit în 1985.

Aşadar evreii şi-au realizat scopul de a distruge doi mari patrioţi creând aparenţa că s-au distrus unul pe altul, o minciună amplu propagată în prezent de către publicaţiile de orice fel până la înaltul for de înşelare a poporului prin validarea minciunilor istorice de pe o pozitie de supremă profesionalitate numit Academia Română. Istoricii recalcitranţi, care se depărtează de linia oficială, sunt ucişi precum s-a întâmplat recent cu marele nostru istoric Gheorghe Buzatu, care devenise prea vocal privind adevărul istoric.

Duşmanul de moarte al Poporului Român face tot ce este posibil să nu aflăm ce ni s-a transmis în Testamentul său politic în care Corneliu Zelea Codreanu scria:

“ Poporul Român n-a cunoscut decât lupta dreaptã. În contra noilor arme de luptã şi distrugere – viclenia şi perfidia – el s-a gãsit dezarmat. …….. Totul se reduce la cunoaşterea inamicului şi, în momentul în care, noi Românii, îl vom cunoaşte, îl vom învinge.”

Şi dușmanul face imense eforturi ca noi să nu ştim acestea pentru ca nu care cumva să facem paşi spre cunoaşterea acestui inamic, cu consecința sî îl înfrângem și să eliberăm românii dar și celelate popoare prin exemplul nostru, precum în istorie..

Dar pentru sacrificul suprem săvârșit de Căpitan şi toți ceilalți enorm de mulți patrioţi, supremi luptători pentru ortodoxie şi românism, a armatelor de sfinți pe care Poporul Român i-a dat, dar și pentru învățăturile pe care reușim să ni le însușim, nădăjduim că Dumnezeu nu ne va lasa din mâna Sa.

Doamne, ajută!

Slavă Domnului!

P.S. Ca efect a comentariilor atrase de această postare, completez cu următoarele:

Față de afirmațiile care susțin că Nicolae Iorga ar fi avut vreun rol în asasinarea Căpitanului, este imperativ de luat la cunoștiință faptul că Căpitanul a fost ucis de un jandarm care pe linie ierarhică era subordonat Generalului Gavrilă Marinescu, care era subordonat formal lui Carol II, dar era efectiv subordonat prin ierarhie Talmudica și masonică doar lui Ernest Urdăreanu.

În această structura de comandă masonică, în care disciplina se menține numai prin permanentă amenințare cu moartea, Nicolae Iorga nu avea nici un rol. NU avea comanda a nimic, nici măcar masonica asupra jandarmilor cu atat mai putin asupra lui Carol sau Gen Marinescu și nici în vis asupra lui Ernest Urdareanu. Dovada premeditarii asasinatului este în jurnalul lui Armand Călinescu la ziua de 1 martie 1937, cu 16 luni înainte de asasinat. Planul de asasinare, care a fost pus in executare întocmai, nu conținea nici o referință la Nicolae Iorga, nicidecum drept comandant.

Adrian Grigoriu