RADU PETREANU: ŢARA FURATĂ

Elevii clasei a XII-a de la Liceul Teoretic „Mircea Eliade” vin cu „Un strigăt deznădăjduit” după turul doi al alegerilor prezidenţiale. Liceenii au recitat poezia „Ţară furată”, scrisă de scenaristul şi actorul român Radu Pietreanu.

Deşi poezia este despre situaţia din România, aceasta reflectă perfect starea de spirit a moldovenilor după fraudarea scrutinului de duminică.

Mesajul elevilor din capitală a sensibilizat internauţii, acesta fiind distribuit intens pe reţelele de socializare. La scurt timp după publicare şi autorul poeziei a venit cu un mesaj.

„Poezia mea recitată de elevii din Chişinău! Sunt MÂNDRU!!! Încă o dovadă că România şi Republica Moldova sunt surori, că suntem acelaşi neam. Până şi suferinţele sunt la fel. Atunci când am scris poezia „Ţară Furată” n-am ştiut că descriu în acelaşi timp tragedia a două popoare. Respect elevilor de la Liceul „Mircea Eliade” din Chişinău”, a comentat actorul român pe contul său de Facebook.

Radu Pietreanu: ŢARĂ FURATĂ

Ce grea, insuportabilă povară…
Cum să le spun săracilor nepoţi
Că am avut cea mai frumoasă ţară
Şi am lăsat-o pradă unor hoţi?

Vinovăţia o să-mi ardă faţa
Căci ţara-n care morţii noştri zac
Am apărat-o mii de ani cu viaţa
Şi am pierdut-o într-un sfert de veac.

Cum aţi ajuns, cretinilor, în frunte?
Cum de ne-aţi păcălit ca pe berbeci?
Slugoi ai intereselor mărunte
Cu buzunarul cald şi ochii reci.

Cum naiba ne-aţi convins să punem botul
La kilul de ulei sau biscuiţi
Şi să vă dăm de bună voie votul?
Născarea mamii voastre de bandiţi…

Uitaţi-vă o clipă în oglindă
Vă este scris pe frunte ”trădători”
Nu e blestem pe toţi să vă cuprindă
Nici moarte să vă ia de mii de ori.

Jigodii grohăind cu mintea-n ceaţă
Care nu mai aveţi nimica sfânt
Voi i-aţi băgat, cu zâmbetul pe faţă,
Pe mama şi pe tata în mormânt.

Din pensia lor, jignitor de mică
V-aţi cumpărat maşini şi vile mari
I-aţi înjurat spre a vă şti de frică
Şi i-aţi persecutat ca pe tâlhari.

Voi ne făcurăţi, dintr-un neam de vază
Popor de căpşunari şi cerşetori
Si-aţi pus otravă-n fiecare frază
Din zilnicul discurs de infractori.

Din impostură aţi făcut paradă
Iar din profesori aţi făcut stafii
Valorile se vând la colţ de stradă
Pe bani puţini, spre-a supravieţui.

Voi aţi manelizat întreaga ţară
Voi îi plătiţi regeşte pe tâmpiţi
Cultura vi se pare o povară
Şi s-o-nţelegeţi nu prea reuşiţi.

V-aţi adunat în Parlament cu toţii
O gaşcă de pungaşi şi derbedei
Vă şantajiază interlopii, hoţii,
Şi ne ucideţi să trăiască ei.

Atât vă zic: ruşine să vă fie
Bastarzi îmbogăţiţi prin furăciuni!
Vă doare-n dos de biata Românie
Şi-aţi transformat-o-n casă de nebuni!

Demisionaţi, de mai aveţi decenţă,
Întoarceţi-vă-n grote şi-n noroi
Caci ţara e în stare de urgenţă
Nu vrea să mai plătească pentru voi!

Băi sclavilor, câţi bani v-a dat Chevronul
Să bateţi amărâţii din Pungesti
Cu cizmele, cu pumnii şi bastonul?
Cât costă drepturile lor fireşti?

Aţi dărâmat şi fabrici şi uzine
Sau le-aţi vândut pe câţiva euroi
Dar ţineţi minte, vremea plăţii vine!
O să ne cerem ţara înapoi!

Ce şpăgi v-au dat ca Roşia Montană
S-o vindeţi, otrăvind-o-n cianuri?
Ce monstru v-a dat viaţă? Ce satană?
Ce târfă renegată în călduri?

Cine plăteşte, viermilor, dezmăţul
În care zi de zi vă lăfăiţi?
Cum nu v-alungă Cel De Sus cu băţul
Când numele Său sfânt îl terfeliţi?

Închideţi şcoli, cantine şi spitale
Şi ridicaţi bordeluri, săli de joc…
Ori n-aveţi şansa unor minţi normale
Ori vreţi să ne exterminaţi pe loc.

Ne-aţi invadat şi prin televizoare
În zi de Paşti sau seara de Ajun
Şi cu tupeu de javre ordinare
Ni l-aţi impozitat pe Moş Crăciun.

Ne-am săturat de prinţi şi beizadele
Care se sparg în fiţe şi-n figuri
De şmecheraşi de lux şi de lichele
Ce-s ale voastre seci progenituri.

Când fiul meu ce-nvaţă şi ia BAC-ul
Îmi spune printre lacrimi ”sunt şomer”
Îmi vine să vă dau la mama dracu
Cu tot cu Parlament şi Minister.

Când faceţi nesfârşite împrumuturi
Şi împărţiţi paraii între voi
Îmi vine să vă tăbăcesc în şuturi
Căci cei datori rămân doar proştii. Noi!

Beţivi, drogaţi până în gât şi peste
Pierduţi cu vagaboande în orgii
Şi nu aveţi ruşine de neveste
De mame, de nepoţi şi de copii.

Îmi vine să vă bat cu frenezie
Ca pe covoare, ca pe antihrişti
Şi să v-arunc pe toţi în puşcărie
Printre violatori şi sodomişti.

Cât o să ne mai credeţi oi tâmpite
Sau vaci de muls, sau cai de călărit?
Cât mai rânjiţi cu feţe decrepite
Când vă-ntrebăm de ce ne-aţi jefuit?

Ferească-vă Iisus de răzbunare
De furia românului tăcut
Când va începe Marea Demascare
Vă veţi dori să nu vă fi născut.

Şacali bolnavi, vi se cam strânge laţul
Şi vi se înfăşoară peste bot
Căci Dumnezeu din cer v-a luat saţul
Şi bunul simţ şi etica şi tot.

Atunci când veţi citi aceste versuri
Sau, mai corect, cand vi se vor citi
Veţi plânge peste tot facând demersuri
”Să-l aruncăm pe ăsta-n puşcării!”.

Dar n-aveţi cum să arestaţi o ţară!
Nu suntem un popor de retardati!
Şi-n locul meu la gât o să vă sară!
N-aveţi puterea să-i intimidaţi!

De v-aţi recunoscut în cele scrise
Voi, hahalere, oameni de nimic,
Voi, viruşi, bube, jeguri compromise,
Hai, faceţi bine şi muriţi un pic!