DACII ERAU TOT GEȚI

dacii-geti

Noi ca popor am fost nevoiți în repetate rânduri, ba să ne dăm cu rușii (Cantemir, bolșevicii), cu Roma (școala ardeleană), ori cu turcii. Liviu Câmpean spune cu girul Academiei Române, că numai Mihai Viteazu pentrucumpărarea tronului a dat 1.500.000 de galbeni.

Aceste metehne nu au dispărut. Există încă grupuri de interese care’și caută o Poartă la care să se închine sau să fie susținuți. Pe acest model, latriniștii se închină în continuare Vaticanului, susținerea unei limbi dispărute (latina) transformând’o într’o icoană sfântă pentru adepții ei.

Daco-traciștii fac în continuare jocul acelor teorii elene despre supremația tracilor, foarte mulți dintre acei care au relatat fapte istorice în trecut remarcându’se de timpuriu ca ”traciști” considerând toți locuitorii din nordul orașelor grecești, traci.

De asemenea jocurile sunt și pentru interesele rușilor, care se pare că au avut și mai au chiar într’un proiect secret susținerea creării Daciei Mari, înțelegând prin această teză existența numai a unui neam carpatin ”dac”, dar atât. Nimic mai departe de Dunăre acolo unde nu’și doresc păstorii creării Serbiei și a Bulgariei pro-rusești. Nici dincolo de Prut și Nistru unde mai nou păstoresc ideea unei Moldove Mari până la Carpați, numai ca să nu piardă Basarabia.

Acest proiect se pare că nu este străin nici Romei care de 1900 de ani încoace și’au dorit îngenuncherea geților. De fapt îngenuncherea geților și împreună cu ei a adevărului despre neamul care a dat toate semințiile Europei și’o doresc mulți. La acest cor se alătură voci din Germania, Rusia, Grecia, Italia, care nu’și doresc scoaterea la lumină a originii popoarelor lor la Gurile Dunării.

La acest proces au contribuit de foarte mult timp și istorici, dar cei mai mulți probabil că au făcut’o doar din neștiință, dându’și doar umila lor părere neavizată și nefundamentată despre originea unor neamuri sau a altora.
Cu toate acestea există și istorici care au atins adevărul pe alocuri în spusele lor, nu integral, dar apropiindu’se de esență.

Să dăm aici un exemplu concludent: Contele Carlo Troya (1784-1858), printre altele prim-ministru al celor două Sicilii.
Carlo Troya, prin flerul său a ghicit că geții și goții sunt unul și același popor făcând lumină printre numeroasele manuscrise rămase până la el, demontând o mare eroare a istoriei antice, aceea că goții ar fi fost germanici.
Dar, Troya la rândul său, vine cu un aport propriu la explicarea istoriei inventând termeni. El a inventat etnonimul ”dacisci”. Ca să înțelegem cum se creează un neam din pix, e suficient să redau chiar spusele lui Carlo Troya:
”Iulian Apostatul, în Satira împotriva împăraților lăuda pe Traian pentru că a învins pe geți, ce erau mai curând gata să moară decât să întreprindă o călătorie; atât era de vie speranța lor de’a se uni cu Zamolxe. Traian de bună seamă că nu i’a ucis pe toți: și de aceea de acum înainte, istoria va deveni dublă pentru o atât de valoroasă și de eroică nație. O istorie este cea a geților nesupuși romanilor (geții liberi n.n.), și trăind dincolo de Prut până la Nistru și la Boristhenes spre Olbia; cealaltă a geților supuși romanilor de dincoace de Prut până la Tisa. Soldaților care au luptat pentru noii stăpânitori (romanii n.n.) li s’au dat numele de dacisci (!)…Eu deci voi împărți în două istoria getică. Voi numi geto-dacisci pe toți cei care au intrat sub stăpânirea romanilor, și geto-daci pe ceilalți, care au rămas liberi timp de 170 de ani câți au trecut de la cucerirea lui Traian până la părăsirea Daciei de către împăratul Aurelian. Atunci daciscii s’au reunit cu geto-dacii, de același neam și toți s’au numit goți, ca efect al unei ușoare mutații în pronunție, nu diferită de cea în care mesii s’au numit misi și bastarni a devenit basterni, tot după cum aceiași daci, după Strabon, s’ar fi numit davi dau dai. Această schimbare de pronunție pare a fi început în Tracia”.

Troya nu este tatăl termenului ”dacisci”, ci doar al etnonimului ”dacisci”, preluând din mențiunile de la începutul sec II scrise despre auxilia de ”daci”, numite și ”numeri Dacorum” sau ”dacisci”, reminiscențe de nume ale unităților auxiliare recrutate în Dacia dintre geții cuceriți.

Trecând peste extinderea nejustificată a granițelor provinciei romane Dacia, Troya înpingând’o la est până la Prut, ea fiind doar până în Carpații Orientali, și până la Tisa în vest, ea fiind doar până la Carpații Apuseni, deci doar în interiorul Carpaților, niciodată în exteriorul lor de est sau de vest; când vorbim de daci ne referim la dacii din Carpați care au fost subjugați. Când vorbim de geți, vorbim de toată Europa în care au migrat geții, numiți și goți.
O mare greșeală pe care o fac cei mai mulți necunoscători, dar și de către mulți istorici superficiali, este când se extrapolează titulatura unei provincii ocupate de imperiul roman, la tot teritoriul locuit de geți și numit latinește de romani, Getarum Terra.
Dacia a fost numai teritoriul ocupat de romani, restul nu se numea Dacia.

Regatul lui Burebista care era de 10 ori mai mare decât Dacia romană, nu se numea Dacia.
Se greșește când se vorbește doar de ramura capatină a strămoșilor noștri. Se face un imens deserviciu istoriei noastre, restrângând aria geților doar la Carpați, menționându’se despre ei ca fiind ”daci”.

Până și romanii știau cine sunt strămoșii noștri.
Pompeius Trogus, spune:
”Şi dacii sunt din neamul geţilor. Ei, în timpul regelui Oroles, fiindcă nu s’au luptat bine împotriva bastarnilor, ca pedeapsă pentru laşitatea lor au fost siliţi, din ordinul regelui, ca atunci când se culcau să’şi pună capetele în locul picioarelor şi să facă nevestelor serviciile care obişnuiau înainte să li se facă lor înşişi. Şi nici nu s’a schimbat această rânduială până când nu şi’au spălat prin curaj ruşinea suferită în război.”

Pliniu când s’a referit la Geții din Tracia, spunea:
”Fie că erau cei rămași când o parte a acestui popor (geții) a plecat spre a locui dincolo de Dunăre, fie că ar trebui să fie din numărul geților care treceau din nou fluviul pentru a veni și a locui în Tracia sau pentru a o pustii. Ar putea fi și cei strămutați aici de Aelius Cato.”

În timpul sec V-VI mai mulți istorici și etnografi ca Marcellinus Comes Orosius, John Lydus, Isidor de Sevilla, Procopius din Cezareea au folosit etnonimul GEȚI pentru numele populațiilor care au atacat și invadat Imperiul Roman de Rasarit goți, gepizi, cutriguri, slavi, etc. De exemplu, în a treia carte a Istoriei Războaielor, Procopius dă următoarele detalii:

”Au fost multe națiuni gotice din vremuri mai vechi, la fel ca și în prezent, dar cel mai mare și cel mai important dintre toate sunt goții, vandalii, vizigoții și Gepizii. În antichitate, cu toate acestea, ele au fost numite Sauromatae și Melanchlaeni, și a existat una sub care au fost denumite acestea, națiunea getică.”

Dacii erau doar în Dacia. Tracii doar în Tracia, unde cei mai renumiți au fost geții odrisi care eu reunit triburile getice în Regatul Odrisilor, Macedonenii doar în Macedonia, Tribalii în Tribalia, Moesii în Moesia, Ilirii în Ilirya, Panonii în Panonia, Scytii în Scytia (Minor și Major), Dardanii în Dardania, Peonii în Peonia, Troienii în Troada, Hitiții în Regatul Hitit, ilergeții în Iler-Geția, Geații în Scandinavia, Massa-Geții în MassaGeția, Tyra-Geții în TyraGeția etc

Toate aceste neamuri erau frățești și compuneau marele neam al geților născut la Gurile Dunării, iar în expansiunea lor acolo unde s’au așezat au construit regate puternice…Orice încercare de schimbare a originii neamului getic, de încercare de autohtonizare locală (dacii, tracii), de furt de identitate, de confiscare a istoriei geților, nu schimbă un adevăr elementar: geții purtau multe nume (exonime) în ochii cronicarilor și trăiau în multe țări.

Imperiul Macedonean făurit de Alexandru Macedon, ar trebui inclus în istoria națională a geto-românilor.

Pe hartă cu mov este reliefată clar întinderea Imperiului lui Macedon. După pățania lui Lisimah, nici Alexandru nu a mai încercat să ”unească” geții din nord. Cu siguranță acesta a fost motivul pentru care Macedon, a plecat doar spre est, trecând Marea Tracică.

Acum putem aprecia dacă a fost bine sau nu. Dacă Burebista reușea ceea ce a reușit Alexandru Macedon sau alți mari strategi militari, renumele lui Burebista nu mai era local, ci mondial.

thraxusares.wordpress.com