CINE VA ACORDA POPORULUI DREPTUL DE A INIŢIA DIZOLVAREA PARLAMENTULUI?

Imagini pentru Parlamentul R. Moldova

Nu ştiu dacă acest lucru a fost făcut intenţionat sau e o scăpare a legiuitorilor ce au adoptat, iar ulterior au modificat Constituţia, dar Legea Supremă acordă cetăţenilor doar dreptul de a alege Parlamentului, nu şi de a iniţia dizolvarea acestuia.

Astfel, acum, în conformitate cu Legea Supremă, Parlamentul poate fi dizolvat în cazul imposibilităţii formării Guvernului sau al blocării procedurii de adoptare a legilor timp de 3 luni. Pînă nu demult, Parlamentul putea fi dizolvat şi pentru incapacitatea de a alege Preşedintele ţării (cînd acest drept îl aveau deputaţii). Dar nicăieri în Legea Supremă nu se spune nimic despre dreptul cetăţenilor de a iniţia dizolvarea Parlamentului. Mai mult ca atît, în Codul Electoral, se spune că problemele ce pot fi supuse referendumului republican sînt: adoptarea şi revizuirea Constituţiei Republicii Moldova; aprobarea legilor constituţionale adoptate de Parlament pentru revizuirea dispoziţiilor privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, precum şi a celor privind neutralitatea permanentă a statului; demiterea Preşedintelui Republicii Moldova; alte probleme importante ale societăţii şi ale statului.

Cetăţenii pot iniţia demiterea oricărui primar şi chiar a Preşedintelui ţării, dar de Parlament nu se pot atinge. Cu alte cuvinte, Parlamentul s-a postat pe sine în afara Constituţiei, în afara Codului Electoral şi a limitat la maximum posibilităţile de a fi dizolvat. Legislativul s-a autodeclarat un fel de vacă sfîntă şi nu permite nimănui să atenteze la comoditatea deputaţilor.

Problema este cu atît mai gravă cu cît, la acest moment, noi avem (conform sondajelor) circa 80% din cetăţeni care-şi doresc alegeri parlamentare anticipate. Mai mult ca atît, în premieră absolută în 25 de ani de independenţă, avem un Parlament care nici pe departe nu este expresia voinţei exprimate de alegători în cadrul precedentelor alegeri parlamentare. Puterea e deţinută de partidul care s-a situat pe locul patru în acele alegeri, ajutat puţin de partidul de pe locul cinci. Primele trei partide, pentru care au votat circa 58% din alegători sînt în opoziţie! Iar dacă mai adăugăm că şi instanţele de judecată au stabilit că un concurent electoral a fost exclus abuziv din precedentul scrutin parlamentar, iar participarea sa în alegeri ar fi schimbat tabloul general al acestora, ajungem să ne întrebăm: Nu e aceasta o situaţie în care să fie pusă problema legitimităţii Parlamentului? Nu e aceasta o situaţie în care poporul ar fi trebuit să-li expună punctul de vedere în cel mai democratic mod posibil – prin referendum?

Dar poporul, oricît de nemulţumit ar fi şi oricît de mult şi-ar dori anticipate, nu poate apela la referendum, pentru că…. Constituţia şi Codul Electoral nu-i permit acest lucru. Dar ce Constituţie şi ce Cod Electoral mai sînt şi acestea dacă limitează cetăţenii în drepturi elementare şi protejează politicienii?

În final, mai am o singură întrebare: Se va găsi măcar cineva în această ţară ca să iniţieze un amplu proces public ce s-ar solda cu acordarea dreptului cetăţenilor de a iniţia dizolvarea Parlamentului?

Dumitru Spătaru