MIRCEA CEL MARE, INIŢIAT ÎN MISTERELE ZALMOXIENE

Adrian Bucurescu

La pagina 242 a celebrei „Psaltiri Scheiene„, apare o criptogramă, ce se dovedeşte a fi un catren scris de însuşi Mircea cel Mare, viteazul voievod al Ţării Româneşti. Iniţat în mare grad în Misterele Zalmoxiene, Mircea a ţinut să ascundă mesajul  de creştini, spre a-l feri de distrugere. Iată cum arată voievodala poezie:

Versurile sunt într-o limbă română arhaică, mai veche cu mai bine de un veac decât vestita scrisoare a lui Neacşu din Câmpulung, de la 1521. O lectură a criptogramei este aceasta:
SE AŞ  FI ŞTIOT TREE HELIŞ AŞ MEARGE
INTRU ANGI O IROI ŞI IO MERCE
ICI AŞ DZICE IZVINTA I PELIS
ISTE  CELOI HE A SKRIS
Tâlcul poeziei se desluşteşte astfel: Dacă aş fi ştiut trăi frumos (evlavios), aş merge între îngeri şi eroi şi eu, Mircea. Acum (aici) aş zice: Izbânda în luptă să fie a celui care a scris!
Arhaisme: SE „dacă”; cf. latin. si „dacă”; HELIŞ „frumos; cuviincios; cumsecade; evlavios”; cf. rom. hireş „frumos”; galeş; grec. kalos „frumos”; alban „i holle „fin; delicat”; engl. holy „sfânt”; PELIS „luptă; bătaie”; cf. rom. paloş; a păli „a izbi”; latin. bellum „război”.
În româna consemnată mai sus vorbeau Mircea cel Mare şi conaţionalii săi.
Acrostihul poeziei, aşadar lectura de sus în jos a iniţialelor versurilor, se vădeşte a fi SIII, care, la iniţiaţii zalmoxieni, însemna „Trei de S; Trei de Şase”, adică 666, numărul fast al Geto-Dacilor!