TIPOLOGIA ABUZATEI

Constantin Miu

În noua sa carte – Frânturi din viață (Editura Pax Magna Aura Mundi, Galați, 2015), Dora Alina Romanescu aduce în prim plan tipologia abuzatei.

Volumul în discuție conține între copertele sale 12 povestiri și 3 evocări ale unor persoane dragi autoarei, aflate sub genericul In memoriam, 3 portrete păstrate de memoria afectivă a dnei Romanescu.

Cartea despre care vom formula, în cele ce urmează, câteva opinii, beneficiază de o lungă prefață – de aproape 20 de pagini –, fiind semnată de scriitoarea Cezarina Adamescu. Din păcate, aceasta rezumă școlărește fiecare din cele douăsprezece proze scurte, fără a evidenția vreun aspect în legătură cu tipologia personajelor sau arta narativă. Mai mult chiar, fraza finală, prin generalitățile ce le conține, este de complezență, putând fi inclusă la sfârșitul oricărei alte prefețe, pentru oricare alt prozator: „Volumul, în integritatea lui (corect – integralitatea – n. n.), confirmă și atestă o vocație certă de prozatoare care nu face economie de mijloace de expresie, caută filonul de aur al mesajului pe care să-l transmită oamenilor, în dorința de a-și împodobi sufletul cu frumusețe. ” (p. 26).

Spuneam la începutul con siderațiilor noastre critice că Dora Alina Romanescu abordează în volumul Frânturi din viață tipologia abuzatei, O asemenea tipologie transpare din următoarele povestiri: Biciul fermecat, Chemarea mării… la Vama Veche, Pefdeapsa și Escrocii.

Bunăoară, în Biciul fermecat, Măriuca – o tânără liceană de 15 ani – este abuzată fizic de un tată câinos la suflet, care mai întâi o apostrofează că mănâncă mai ceva ca o nesătulă, în timp ce oile rabdă de foame, iar apoi o biciuește fără milă. La întrebarea mamei de ce lovește fata, tatăl îi răspunde nervos: „- Biciuiesc o leneșă! Crede că, dacă umblă la liceu și vrea să se facă doamnă,  nu trebuie să umble cu oile (…) Îi scot eu domnia din cap.” (p. 85-86). Însă, când bărbatul vrea s-o lovească și pe Rafila, aceasta îi smulge agresorului biciul și începe să-l lovească plină de ură. Luat prin surprindere, Nicolae încasează un potop de lovituri și strigă ca din gaură de șarpe: „…oprește-te odată, că m-ai omorât cu bătaia.” (p. 87). Explicația pe care i-o dă femeii în legătură cu gestul său de s-și lovi fata și intenția de a-i aplica și femeiii aceeași corecție este ridicolă, având în vedere că bărbatul e un „pișpirel”: „-Sunt bărbat și toți bărbații-și altoiesc femeile.” (p. 87). Când Nicolae strigă după ajutor la vecinul său, iar acesta o înjură pe Rafila, însă și el va primi aceeași „porție” de bătaie. Secvența atinge culmea ironiei, când Manoilă cere ajutorul vecinului  care îl chemase în ajutor: „-Tulai, Nocolae, sări și mă scoate din mâinile femeiii tale nebune! ” (p. 91).

De același tratament coercitiv are parte și primarul satului, care văzând fata cu oile la păscut, i se adresează grosolan. Alarmată de faptul că bădăranul i-a amenințat tatăl că îl împușcă, fata își cheamă în ajutor mama. Spiritul justițiar al Rafilei se vădește în confruntarea cu primarul: „…nu ți-a fost rușine să vorbești așa cu o copilă, căreia ai putea să-i fii bunic?

– (…) Cum îți permiți să mă faci bunic? Dacă prostovanu de bărbatu-tău acceptă să-l biciuiești, cu mine nu-ți merge (…) Bunic îi tată-tău, eu sunt primarul satului, iar voi sunteți niște gunoaie.” (p. 109). După ce l-a dezarmat și l-a altoit cu biciul, Rafila îi strigă triumfătoare: „-No, domnule primar, acu să-mi spui cum te simți fără <<putere>> în fața unui gunoi? ” (p. 109).

Curiozitatea și mirajul față de „tărâmul făgăduinței și al distracției fără opreliști” – Vama Veche – o fac pe tânîra viitoare medicinistă „- Clara – (din povestirea Chemarea mării… la Vama Veche) să-și mintă părinții și să plece cu un grup de băieți necunoscuți spre acest tărâm al perdiției. Clara a fost o potențială abuzată sexual: drogată de către tinerii cu care a acceptat să meargă la mare și care plănuiau s-o violeze, aceasta a ajuns în comă alcoolică, la spital. Când își revine, cere să i se facă un examen ginecologic și, fericită că nu a fost abuzată sexual, Clara își promite să tragă învățături din această aventură nefericită. La sala de sport, fata cunoaște un tânăr care, fără să știe, cumpărase pe nimic toată (de la unul dintrte băieții ce-i pusesesră gând rău) rucsacul ei, uitat la mare. De la acest tânăr Clara află despre drama prin care trecuse amica ce o îndemnase să meargă și să se distreze la Vama Veche, fără a fi învățat ceva din ce pățise. Povestea Clarei are și o morală referitoare la tânăra generație teribilistă: „-Dacă vom fi conștienți de defectele noastre, dacă vom învăța mereu din greșelile noastre, dacă ne vom curăța sufletul de ură și ne vom împodobi mereu chipul cu un zâmbet, călătoria noastră pe pământ va fi lină, liniștită, armonioasă…” (p. 129-130).

Pedeapsa aduce în atenția cititorilor drama unei tinere de 16 ani, abuzată sexual de tatăl ei vitreg, căsătorit cu mama ei, după ce acesta își  „ajutase” cel mai bun prieten al său să se înece. Nemaisuportând calvarul la care era supusă, fata fuge de acasă la locuința bunicii (pe care avea s-o moștenească la majorat), însă violatorul vine și acolo și-i mărturisește crima bominabilă. Dând dovadă de sânge rece, tânăra îi spune monstrului că tocmai a băut pe nerăsuflate cana cu lapte și cacao, în care pusese o otravă puternică și pe care avea de gând ca ea s-o bea. Speriat că a fost otrovit, perversul își primește dreapta pedeapsă: i-a cedat inima de frică; fata profitând de lașitatea de care dau dovadă aproape toți ucigașii.

Alina este tipul abuzatei virtual, în plan afectiv, din povestirea Escrocii. Această scriere exploatează metoda accidentul folosită de borfași, spre a păcăli oamenii creduli și miloși, care sunt gata să dea unor necunoscuți (de obicei pretins avocați) sume fabuloase, spre a-și salva una din rude (care ar fi comis un accident de mașină), ca să nu facă pușcărie.

Dacă pățania Alinei, care era cât pe ce să cadă în plasa unor escroci ce se foloseau de metoda accidentul e verosimilă (presa ultimilor ani a relatat pe larg istoria unoer astfel de păgubiți), nu putem da crezare cea ce – tot virtual – era să pățească Alina, ori de câte ori s-a lăsat abordată de necunoscuți „întâlniți” pe contul său de socializare. Aceștia se prezentau ca fiind văduvi, aflați în căutarea „perechii visate”. Perfect credibil. Credibilă e și modalitatea de a face femeia sensibilă să se îndrăgostească – noianul de dulcegării, vorbe mieroase, frumos meșteșugite, spre a-i ajunge la inimă. Alina nu se va lăsa păcălită: „cavalerii” „ei nu voiau să-i cucerească inima, ci s-o escrocheze, solicitându-i o anumită sumă de bani, bazându-se pe sensibilitatea ei de femeie frumoasă. Concluzia personajului e un fel de memento pentru cei creduli: „Pentru Alina, aceste experiențe au fost lecții de viață, cre vor rămâne în minte pentru agresivitatea cu care i-au rănit sufletul.” (p. 214).

Toate aceste tipologii, pe care le-am prezentat dovedesc faptul că dna Dora Alina Romanescu este o bună și fină cunoscătoare a psihologiei feminine.