MONUMENTUL DE LA ADAMCLISI, CTITORIE A LUI BUREBISTA

Adrian Bucurescu

Despre cel mai mare rege al Tracilor, apreciatul istoric şi geograf al Antichităţii, Strabo, scrie astfel: „Buerebista, Getul, luând conducerea poporului său, a ridicat pe oamenii aceştia înrăiţi de nesfârşitele războaie şi i-a îndreptat prin abstinenţă şi sobrietate şi prin ascultare de porunci, aşa încât, în câţiva ani, a întemeiat o mare stăpânire şi a supus Geţilor aproape toţi vecinii; ba era de mare primejdie şi pentru Romani, pentru că trecea Dunărea fără să-i pese de nimeni şi prăda Tracia până în Macedonia şi în Ilyria, iar pe Celţii cei ce se amestecaseră cu Tracii şi cu Ilyrii i-a pustiit cu totul, şi pe Boii care ascultau de regele Critasiros precum şi pe Teurisci i-a şters de pe suprafaţa pământului”.
Spre Răsărit, marele Imperiu Getic trecea cu mult de actuala Dobroge, întinzându-se până la râul Bug. Aşadar, e posibil ca una dintre cele mai importante victorii ale viteazului rege să se fi petrecut în ţinutul din N-V Mării Negre, de vreme ce acolo a ridicat Burebista impresionantul monument de la Adamclisi, pe nedrept atribuit de latinomani odiosului Traian. Din textele de pe tăbliţele de plumb de la Sinaia, se înţelege că din Dobrogea provenea şi frumoasa şi inteligenta soţie a marelui rege, Genucla. Aidoma se numea şi o cetate dobrogeană din acea vreme.
Mai întâi e de observat stilul cu totul autohton al sculpturii basoreliefurilor, care n-are nimic de-a face cu cel roman, de-ar fi numai să ne gândim la celebra Columnă a lui Traian, de la Roma.
Am demonstrat, în volumul „Enigma Atlanţilor” şi în ediţia a doua a „Daciei Secrete„, că vestita împărăţie a Troiei îşi avea centrul religios, politic şi social pe ţărmul de N-V al Mării Negre. Altminteri, dacă s-ar fi aflat pe coasta maritimă a actualei Turcii, de ce să-l fi înmormântat Grecii pe eroul lor, Ahile, tocmai în Ostrovul Leuke, din Marea Neagră, adică în Insula Şerpilor?
Printre mai multe sensuri pe care le avea, denumirea de TR’ OIA se putea înţelege şi ca „Trei Oi”; cf. rom. tri, trei; oaie; vechi german ou „oaie”. Numai aşa poate fi explicată apariţia pe una dintre metopele monumentului de la Adamclisi a trei oi. În fundalul acestei imagini se observă doi ţapi care se înfruntă, ceea ce sugerează dacicul TAPAE „Luptă; Împungere”; cf. rom. ţap; ţep;ţeapă; a înţepa; a ţipa „a lovi; a bate”. Desigur, cei doi ţapi sunt simbolul luptei dintre Burebista şi regele Dobrogei de atunci, pe care primul l-a învins.
Întâia şi adevărata denumire a acestui superb monument a fost, fără îndoială, DROPION O THRYO NEUS „Izbânda (Bătaia) din Troia Nouă; Întăritura (Monumentul) din Troia Nouă”; cf. rom.trupină „tulpină”; zdravăn; a (se) înzdrăveni; dropie; trufie; Trofin, Trofim, Trifan, Trifon (n. de fam.); grec. tropaion, latin. tropaeum „trofeu; semn de victorie înălţat pe câmpul de luptă: la început un trunchi de copac pe care se atârnau armele învinşilor, apoi un monument de marmură sau de bronz; victorie; semn; marcă; monument”; grec. Troas, latin. Troia „Troia”; rom. nou.
Am ajuns la această denumire de la două antroponime atestate în scrierile antice: DROPION, numele unui rege trac, şi  OTHRYONEUS, numele unui ostaş trac, care, atenţie, a sărit în ajutorul Troiei, în celebrul război al acesteia cu Grecii.
Ironia istoriei: geticul titlu de DROPION O THRYO NEUS, a fost adaptat de Romani în TROPAEUM TRAIANI „Trofeul lui Traian”, rămas aşa până astăzi. Tot aşa s-a întâmplat şi cu legenda românească „Troian şi Dochia„, mârşăvită de latinopatul Gheorghe Asachi în „Traian şi Dochia„. Haitele acelui Traian n-au făcut decât să dărâme trofeul autentic din vărful monumentului dobrogean, înlocuindu-l cu unul de-al lor, bicefal, înfăţişând o armură cu patru scuturi cilindrice. Dar şi pe acesta apare, în basorelief, celebrul Cavaler Trac, divinitate războinică şi protectoare a Geto-Dacilor, adevăraţii şi curaţii noştri strămoşi!
Încă un argument pentru adevăratul ctitor al monumentului este chiar BURE BISTA, sintagmă ce se traduce prin  „Bărbat Extraordinar; Cel mai Măreţ Om”; cf. latin. vir „bărbat; soţ; om în adevăratul sens; adevărat bărbat; om; soldat; luptător; om”; alban. burre „bărbat; soţ”; rom. peste; engl. best. Aşadar, la venirea Turcilor în Dobrogea, autohtonii încă mai ştiau că acel monument a fost ridicat de un Om Superior, de vreme ce noii cuceritori au numit localitatea Adam-clisi, adică „Biserica Omului”, care, dacă n-ar fi fost, nu s-ar fi povestit..
Iată dar că ticălosul Traian nu i-a furat Daciei doar aurul, ci a încercat să-i fure şi istoria!