LA UN PAS DE SINE

Cartea “La un pas de sine” este un dialog imaginar, susținut de poetul Sergiu Botezatu şi artistul Vasile Botnaru.

Dragostea inundă paginile acestui volum: versurile sunt uneori pline de un optimism debordant, iar alteori supuse unor frământări şovăielnice. Anume aceste pendulări sunt insumate armonios in volumul de versuri cu titlul „La un pas de sine”. Cartea a fost concepută ca un dialog între poezie şi pictură: intr-un tandem dansant, fiecare vers fiind insoţit de un desen al artistului Vasile Botnaru. Executate in vin sau cafea, aceste desene, parcă, te invită să savurezi lectura, învăluit in aroma unui pahar de vin bun sau a unei ceşti de cafea…

In general, cartea este scrisă în stilul unei declarații de dragoste, iubitei, copiilor, parintilor, profesorilor, prietenilor, rudelor, colegilor, dar si limbei materne, neamului nostru, tarișoarei noastre, cât și pământului, care ne gazduiește pe noi toți (că pâna la urmă suntem cetățenii acestui pământ) și Universului, care este atât de misterios și plin de vise. Este o declarație de dragoste la tot ce ne umple cu sens viața noastră, acea „scântee, ce se aprinde și se stinge într-o clipă”, dar care este atât de frumoasă.

„La un pas de sine” este un pelerinaj al autoidentificării, cât şi un angajament al explorării şi cunoaşterii universului.

Chiar din primele pagini micropoemele „Cădere eternă”, „În cerul meu”, „Revelaţie” sau „Scânteie”, precum nişte axiome ale vieţii, dezvăluie laconic, dar foarte elocvent adevăratele mistere ale existenţei. Prof. Vasile Popovici, Membru LSR – Filiala Iaşi-Moldova, remarcă „… poemul „Cădere eternă”, […] l-aş numi „poem-metaforă”, dar” şi „poem-prosopopee”. Înlocuind „frunzele” cu „oamenii”, înţelegem de ce este metaforă; dacă, pe frunze „vântul le înţelege” şi că ele, frunzele, „au venit”, „unde pleacă” şi „pe braţele”… „au căzut”, înţelegem şi de ce este prosopopee (personificare)[…]. De unde şi nuanţa de poezie filosofică, – in extenso – aş cădea în capcana unei plăcute interpretări subiective: nu ştim (noi, locuitorii acestui segment cosmic), de unde venim, dacă venim; unde plecăm, dacă plecăm; ce rost, ţel, scop avem, dacă avem; în planurile cui intrăm, dacă intrăm şi că, poate suntem un vis al unor entităţi de dincolo de noi. În poezia „În cerul meu”, de aceeaşi factură, filosofică, poetul ne mărturiseşte fără echivoc, că şi-a conturat deja un univers, nu virtual, ci concret, ce cade sub cele cinci simţuri omeneşti: „cerul meu”, unde: „Norii descătuşaţi pe aripi de vânt//Strâng gheţarii indiferenţei//Şi scuipă grindină//În pământul noroios al vieţii//. Şi… „În cerul meu inima bate”//…încerc să aprind lumină,//să topesc tristeţea,//să zbor…//, să visez…// Un cer unde „totul e linişte,//E pace,//Şi e rugăciune//.

În aceeaşi ordine de idei Prof. Dr. Constantin MIU constată că „În volumul de faţă, există o categorie de poezii, în care se fac judecăţi din perspectiva unei conştiinţe auctoriale, versurile având tenta unor cugetări, ca urmare a unei experienţe bogate de viaţă.” Totodată, poezia patriotică este una lipsită de compromis, îndrăzneaţă, hotărată, una care cheamă pe baricade. Dragostea de ţară şi de neam este supremă, fără atenuări, coborâşuri, una elevată şi idealistă.

„Ceea ce mi se pare foarte important pentru poet este că, fără a-şi pierde originalitatea, se cunoaşte că i-a citit pe marii noştri clasici, care răsună discret în versurile lui Sergiu Botezatu, ceea ce, din păcate, este un lucru rarisim la scriitorii debutanţi de astăzi”, conchide criticul literar, Adrian Bucurescu.

„Fără pretenţia de a rupe tipare, se remarcă la poetul Sergiu Botezatu o maturitate poetică pe care alţii o capătă cu greu în timp ori nu o capătă deloc. Versul poetului e robust, sănătos, cu acea încărcătură emoţională pe care trebuie să o culegi din străfunduri ale subliminalului, cu partea aceea metafizică care dă frumuseţe şi culoare, fascinaţie, într-o osmoză elegantă care impune optimismul şi dragostea de viaţă, încheie Prof. Vasile Popovici, Membru LSR – Filiala Iaşi-Moldova.

Ideea cărții a luat naștere la un pahar de vorbă, în ambianța pitorească a Pensiunii din Butuceni, situată în inima Moldovei, Orheiul Vechi – cea mai veche rezervație cultral-naturală.

Mijloacele colectate în urma promovării și vânzării acestei cărţi vor fi valorificate în cadrul a două campanii distincte:

• „Faptele bune au culoare”, lansată de “Inițiativa Pozitivă” în parteneriat cu mai mulţi agenţi economici, care donează 8 la sută din valoarea produselor lor în susţinerea persoanelor HIV pozitive şi pentru acţiunile de prevenire a infecţiei în rândul populaţiei.

• „Ajută-l să crească mare”, lansată de Asociația Învingem Mucoviscidoza în Moldova; acțiune dedicată copiilor care suferă de o maladie metabolică ereditară ce le afectează căile respiratorii și sistemul digestiv și care are drept scop procurarea măștilor de oxigen PEP, necesare pentru drenarea mucusului plămânilor.

Vă îndemnăm să vă alăturaţi la aceste și alte campanii de sensibilizare a opiniei publice!

Evadand in universul poeziei din volumul La un pas de sine, Va propun sa Va descatusati, sa deschideti portile inimilor Dumneavoastra si sa permiteti luminii ei sa intre si sa Va incalzeasca sufletele. O sa gasiti in aceasta propunere diferite dimensiuni filosofice, lirice si patriotice. In interiorul lor o sa gasiti multe alte dimensiuni si o sa va creati dimensiunile Dumneavoastra. Si e bine sa fie asa. Voi fi bucuros sa continuam dialogul, evadand in lumea sublima a poeziei, la „Plimbări”prin vise, evadand ”In cerul meu”…

Când mă plimb prin vise,
Ajung undeva departe, departe
În inima luminii,
Unde nu mai sunt distanţe…

Sar de la o stea la alta
Într-o nouă galaxie,
Într-un nou univers…

Mă ridic deasupra universurilor
Şi mă scald în culorile dragostei…

Când mă plimb prin vise…

ÎN CERUL MEU
În cerul meu
Norii descătuşaţi pe aripi de vânt
Strâng gheţarii indiferenţei
Şi scuipă grindină
În pământul noroios de vieţi…

În cerul meu
Inima bate la uşa tristeţii
Şi gândul mă duce pe alte planete,
În alte galaxii,
În alte universuri…
Într-o dragoste creatoare a existenţei
Şi în adevăr,
Unde timpul se topeşte în culori
şi în lumină…
Şi totul e linişte,
E pace,
Şi e rugăciune…
În cerul meu
Încerc să aprind lumânări,
Să topesc tristeţea,
Să zbor dincolo de gândurile mele
Şi să visez…

ÎN AL NOUĂLEA CER
În al nouălea cer
Eu sper
Că se trăieşte
În a noua dimensiune…
În dimensiunea dragostei…

În al nouălea cer
Eu sper
Că lumina se topeşte
În palmele noastre înrourate
Şi ne spală faţa cu zâmbete şi vise
Pline de dragoste…

În al nouălea cer
Eu sper
Că inima continuă să pulseze
Infinitul măreţului spirit
Şi ne înalţă în rugăciunea divinităţii
Unde e doar dragoste…

În al nouălea cer
Eu sper…

Multumesc enorm Prietenilor mei, in special Rodicai Tataru (care este promotorul principal a acestei cărți) si intregii echipe AQA (care s-au implicat direct in organizarea evenimentului de azi), Comunității Femeilor Ukrainene din Moldova (care impreună cu AQA au organizat evenimentul de astăzi), Art Butique ViVi condus de Evelina Zara (care au participat la pregatirile acestui eveniment), Asociației Femeilor de Afaceri din Moldova (AFAM), Companiilor Chataux Vartelly, Fruit 2 Go, Devin si Monicol. Va rog foarte mult sa-i aplaudati fiindca au depus un efort enorm ca sa ne simțim noi astazi bine la eveniment. O floare pentru Rodica si toate fetele )
Multumesc foarte mult chitaristului Veaceslav Dumitriu care ne scaldă atât de frumos în aceste melodii superbe cântate la chitară.
Multumesc foarte mult familiei ca este cu mine alaturi si ma inspira la noi creatii. O floare pentru Mamica si Victorita.
Multumesc foarte mult Parintilor si Mariei Pavlovna (dupa cum o numeam in anii de scoala) pentru ca m-au format si continua sa fie si vor fi toata viata mea pilonii de baza, pe care s-a construit si se construieste acel Sergiu Botezatu pe care l-ati cunoscut pana acum si care o sa-l cunoasteti in viitor.
Multumesc Oaspetilor si mentorilor mei pe acest taram al creatiei, Domnului Mihai Ciubotaru și Tudor Paladi și mulți alți oameni extraordinari de pe ambele maluri ale Prutului. Poate Dumnealor nu stiau ca sunt mentorii mei, dar ei au fost, sunt si vor fi persoane exemplu pentru mine.
Si nu in ultimul rand, vreau sa multumesc gazdei, Intregului personal de la Biblioteca “Hajdeu”, o biblioteca extraordinar de deschisa, cum si trebuie sa fie o biblioteca moderna. Doamnei Savela Starciuc, Marianei Harjevschi etc. mersi foarte mult. Cu această ocazie, primul set de 10 de carti vreau sa-l donez Bibliotecii “Hajdeu”.
Încă o dată vreau sa mentionez (mă repet, dar cred că această caritabilă cauză a evenimentului de azi mă obliga să fac aceasta) ca toate mijloacele colectate în urma vânzării acestei cărţi la evenimentul de azi vor donate campaniei „Ajută-l să crească mare”, lansată de Asociația Învingem Mucoviscidoza în Moldova; acțiune dedicată copiilor care suferă de o maladie metabolică ereditară ce le afectează căile respiratorii și sistemul digestiv și care are drept scop procurarea măștilor de oxigen PEP, necesare pentru drenarea mucusului plămânilor. Din această cauză vreau să Vă îndemn să procurați, dacă aveți posibilitatea, nu doar o carte pentru biblioteca personală (de acasa) dar și pentru a servi un cadou prietenilor sau persoanelor dragi Dumneavoastră, fiindcă, cum se spune în popor, „Dar din dar se face Rai”.

Va multumesc, inca o data, pentru ca ati raspuns invitatiei de azi si Va doresc sa aveti o viata lungă, frumoasă, implinită și plină de vise și descoperiri, după cum îndeamnă cartea “La un pas de sine”.