LUCIA PĂTRAŞCU: POEME ÎMBLÂNZITE

CUMPĂNA

Ca să pot struni
curgerea timpului,
mi-ar plăcea să pun
hăţuri zdravene
cailor nărăvaşi
ai zilelor,
să mai poposească puţin
la hanul
întrebărilor mele.
Cu tălmăciri
prietenoase,
fără dojană,
să aştepte
în veghea brumelor,
aplecând
către înţelegerea mea
cumpăna
răspunsurilor.

BALANZA

Para ser capaz de frenar
el flujo del tiempo,
me gustaría poner
riendas pujantes
a los caballos traviesos
de los días,
que campan más
en la posada
de mis preguntos.
Con los interpretaciones
amistosas,
sin reprimenda,
que esperan
en la vela
de las escarchas,
inclinando
a mi entendimiento
la balanza
de las respuestas.

PORTRETUL

Timpul a albit rama
vechiului tablou pictat.
Din el mă priveşte
o amintire…
Ieri îmi zâmbea
cu începutul unei înfloriri.
Azi lumina lui oarbă
roade neliniştile
şi tulbură
curgerea zilelor.
Asta o ştiu!
Încă nu am aflat
cine este amintirea:
Un portret oarecare
sau eul meu incert?

RETRATO

Tiempo blanquea el bastidor
De la vieho retrato.
De eso me mira
un recuerdo.
Ayer, sonreía mi
con la camienza
de una bonanza.
Hoy, su luz ciega
corroe los inquietitudes
y perturba el flujo del días.
!Sé que esto!
Todavía no he aprendido
quién es el recuerdo:
¿Una cualquiera cara
o mi incerto ego?

SINGURĂTĂŢI

Descurajată,
am lăsat
pentru totdeauna
liniştea lunii
să adoarmă
florile soarelui.
Am lăsat
pentru totdeauna
stelele strălucitoare
să ningă zările
cu speranţă
nemărginită.
În nesiguranţa lor,
singurătăţile
sufletului meu
tot mai rătăcit
caută alinarea
prin praful drumului.

SOLEDADES

Desanimada .
he dejado
para siempre
el silencio de la luna
a dormir
los girasoles.
He dejado
para siempre
las estrellas relucientes
nevar sobre lejanías
con esperanza
ilimitada.
En su inseguridad,
los solidades
de mi sueño
muy perdido,
buscan alivio
por el polvo
del camino.