ANA BLANDIANA, CRITICI DURE LA ADRESA UE: EUROPA ÎNCETEAZĂ SĂ FIE EUROPA PRIMIND MASE DE REFUGIAȚI MUSULMANI

Ana Blandiana, critici dure la adresa UE: „Ţările ce au probleme cu musulmanii au greşit pentru că au avut ca lege supremă libertatea supremă”

Remus Florescu

Adevărul.ro

Scriitoarea Ana Blandiana, prezentă la Cluj-Napoca la o conferinţă internaţională care are ca temă cultura europeană, a făcut o analiză a celor mai mari problemele ale Uniunii. Disidenta anticomunistă critică dur politica dusă de Uniunea Europeană şi de Germania în ceea ce priveşte valul de refugiaţi, dar şi declaraţiile preşedintelui Comisiei Europene privind apropierea de Rusia.

Universitatea Babeş-Bolyai a găzduit zilele trecute conferinţa internaţională “European culture” la care au participat mai mulţi invitaţi care cunosc civilizaţia europeană. Specialişti, cercetători şi profesori universitari au discutat despre valorile statului, criza refugiaţiilor, dar şi despre rolul pe care cultura îl ocupă în privinţa integrării europene. Unul dintre invitaţii evenimentului a fost scriitoarea Ana Blandiana, care a răspuns întrebărilor reporterului „Adevărului”.

Cum credeţi că gestionează Uniunea Europeană valul de refugiaţi din Orientul Mijlociu?

„E clar că relaţia noastră cu ei pe această temă nu stă în picioare în acest context. Pe noi nu ne primesc în Schengen de nu ştiu câţi ani, din cauză că nu avem măsuri de securitate a frontierei şi acum sunt primiţi sute de mii de refugiaţi. Spunea un analist că Europa nu are suflet, ei bine în aceste caz a fost confundat, după părerea mea, sufletul cu sentimentalitatea, în sensul că a venit doamna Merkel şi a spus: <>, în mod evident sau având programate urmările, sau negândindu-se la ele. Iată un caz cu adevărat dramtic în care drepturile omului se opun noţiunii de identitate. Drepturile omului ar obliga Europa să primească pe toată lumea, dar dacă primeşte pe toată lumea, Europa încetează să mai aibă o definiţie, ea încetează să mai fie Europa. E de ajuns să vezi un oraş ca Rotterdam sau suburbiile franceze în care aproape nu mai există albi. Problema nu e de a nu da tot ce poţi să dai, ci a nu renunţa la ceea ce eşti tu primind mase de emigranţi de cu totul alt tip de cultură, de mentalitate. Când vorbeşti de culturi îţi dai seama că totul este cultură. Fac o paranteză, dacă cei care conduc Europa acum ar avea cultură istorică, ar şti că Imperiul Biazantin şi cel Roman, timp de două secole şi ceva, au plătit tribut popoarelor care veneau peste ei, ca să rămână la graniţă. Ce era mai simplu decât ca unor ţări care au suprafeţe mari, care au nevoie de bani şi în care pot să încapă aceşti oameni şi care sunt de acelaşi tip de cultură cu cei care veneau, UE să le plătească stabilirea provizorie până când ei se pot întoarce la ei acasă, dacă va fi bine la ei acasă.
Europa poate să facă ceea ce a făcut Imperiul Bizantin şi începe să facă, dar de ce nu a făcut asta mai devreme. Tot ce e clar în această privinţă este neclaritatea punctului de pornire: ce a declanşat această mişcare. Să nu-mi spuneţi că războiul din Siria, pentru că războiul exista deja. La un moment-dat, la un gong, s-a pornit. E clar că e vorba de nişte interese organizate şi în faţa acestor interese nu a existat un răspus înţelept al Europei. Unul din răspunsuri e acela că Europa are o natalitate mult mai scăzută, Germania în cazul acesta, şi că deci are nevoie să primească forţă de muncă; da, dar având în vedere numărul acesta mare de refugiaţi, Germania în speţă, şi Europa, vor avea de ales între a primi migranţi şi a trăi în continuare la fel de bine, ca să-şi asigure pensiile, şi a renunţa la propria integritate pentru că, în mod ciudat, cei care vin nu se adaptează aşa cum s-a dovedit prin minoritatea turcă din Germania sau musulmanii din Franţa, oamenii nu s-au adaptat regulilor ţărilor respective, culturilor şi legilor ţărilor respective.

Cum poate cultura să intervină în acest proces?

În măsura în care Europa renunţă la cultura ei, la identitatea ei. Dacă o face pentru că are neveoi de braţe de muncă, din motive materiale, nu este în regulă. Europa e într-un moment în care trebuie să se gândească la identitatea ei, înainte de toate celelalte lucruri.

Cum credeţi că a gestionat România această problemă?

E clar că România împreună cu toate ţările din Est a fost mai realistă. Părerea mea e că înţelepciunea câtă va exista în UE va veni dinspre est, pentru că e vorba de nişte ţări care cunosc toate pericolele. Ideea de a refuza cotele de refugiaţi a fost, după părerea mea, o politică echilibrată a României.

Cum comentaţi declaraţia preşedintelui Comisie Europene, Jean-Claude Junker, legată de relaţiile UE cu Rusia (În luna octombrie, Jean-Claude Juncker declara: „Trebuie, o spun deschis, să tratăm Rusia decent”; „Rusia trebuie tratată ca un egal”; „Trebuie să facem eforturi către o relaţie practică cu Rusia”)

A fost uluitoare această declaraţie şi a fost criticată de foarte mulţi. Nu mă întrebaţi cum de a ajuns s-o facă, dar faptul că a ajuns s-o facă e de natură să ne dea destule nelinişti în legătură cu cei care conduc Europa şi în ce măsură interesele Europei sunt pentru ei primordiale.

Cum percepeţi problema integrării musulmanilor în Europa. Sunt imposibil de integrat sau modalităţile prin care s-a încercat integrarea lor au fost greşite?

După părerea mea, ţările care au probleme cu musulmanii n-au abordat-o corect pentru că au avut tot timpul ca lege supremă libertatea supremă, libertatea totală. Orice abordare care să fi dus la rezultate echilibrate ar fi fost o reducere a libertăţii de mişcare, iar libertatea totală duce la ce spunea Lech Walesa („Dacă Europa îşi deschide porţile, curând vor veni aici milioane şi, trăind printre noi, vor începe să-şi practice obiceiurile, inclusiv decapitările”- spunea Walesa într-un interviu-nr). „Asta dovedeşte în ce măsură noi sunem slabi în faţa unor oameni care vin şi care cred foarte tare, până la nebunie, până la fanastim. Nu discutăm despre cei răi, discutăm despre cei normali, ei chiar cred în Dumnezeul lor, în timp ce noi nu mai credem în al nostru. Ca să nu mai zic că urmarea acestui fapt nu e doar lipsa unei spiritualităţi, care a dus la o societate de consum în care important este doar să lucrezi cât mai mult, ca să mănânci cât mai mult, ca să faci apoi cură de slăbire că te-ai îngrăşat prea tare” Ana Blandiana, scriitoare

Unii analişti susţin că problema a fost faptul că în ţări precum Franţa emigranţii au fost duşi în număr mare în anumite zone, unde s-au enclavizat. Credeţi că asta a fost o problemă?

Cred că cel mai uşor se pot rezolva lucrurile sutiind istoria. Nu e ideea mea, e un loc comun. E un nou ciclu la ceea ce s-a întâmplat la sfârşitul Imperiului roman. De altfel, globalizarea noastră este a treia din istoria doar a Europei pentru că restul istoriei nici nu o cunoaştem. Este clar că ne aflăm exact în acelaşi tip de situaţie , unde locul creştinismului îl iau drepturile omului. Societatea începe să piardă din fermitate prin frumuseţea ideilor care se impun. În acelaşi timp este evident că la fel ca şi barbarii în cazul Imperiului roman, şi emigranţii ce vin acum găsesc o societate care deja începe să se dizolve în lipsa unor credinţe ferme. Noi în cadrul unei libertăţi exagerate am pierdut credinţa în Dumnezeu, care nu mai este un stâlp, simplul fapt că au fost discuţii nesfârşite dacă în definiţia UE să intre rădăcinile creştinte, când fără asta chiar nu poţi înţelege cultura europeană şi s-a renunţat la această precizare. Asta dovedeşte în ce măsură noi suntem slabi în faţa unor oameni care vin şi care cred foarte tare, până la nebunie, până la fanastim. Nu discutăm despre cei răi, discutăm despre cei normali, ei chiar cred în Dumnezeul lor, în timp ce noi nu mai credem în al nostru. Ca să nu mai zic că urmarea acestui fapt nu e doar lipsa unei spiritualităţi, care a dus la o societate de consum în care important este doar să lucrezi cât mai mult, ca să mănânci cât mai mult, ca să faci apoi cură de slăbire pentru că te-ai îngrăşat prea tare. Nu e vorba doar de asta ci şi de faptul că din religie provine morala şi multe altele. La noi nimic nu mai stă în picioare, în timp ce la ei toate sunt ferme. Într-o asemenea confruntare idiferent cânt de rău este cel ferm acela va câştiga indiferent cât de frumoase sunt ideile celui slab.

Credeţi că nu pot convieţui cele două credinţe?

Cu siguranţă pot convieţui, dar totul depinde să existe înţelepciunea celor care să creeze un echilibru. Adică nu să lase să curgă fluviul, ci să-l dirijeze.

Carte de vizită Ana Blandiana

Ana Blandiana, pe numele ei real Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timişoara) este o scriitoare şi luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluţia din 1989, faimoasă disidentă şi apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu prin declaraţii publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă şi unor publicaţii din străinătate. Ana Blandiana s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferinţe, sesiuni ştiinţifice şi expoziţii pe tema fenomenului totalitar.