INTERVIU SUSŢINUT DE PLASTICIANUL ION DAGHI CU CRITICUL DE ARTĂ, POETUL, SAVANTUL SI FILOSOFUL CLIMA GESCU

D-le Clima Gescu, iată au trecut 10 ani de tranziție spre o societate nouă, desăvârşită, mai umană. Cum credeţi, s-a schimbat in mentalitatea conducerii UAP din Basarabia, dar poate si a membrilor ei?
C.G.- Mulţumesc de întrebare, la care sânt sigur că toţi știu cum voi răspunde. Vă spun pe şleau: schimbarea mentalitătii e o necesitate globală, pe care ori o vom încerca,cel puțin, în următorii 15 ani ori vom fi martorii ocylari a unor dispariţii fatale.Vor dispărea obiectele sintetice ale civilizației curente. Vor dispărea in proporțiile echivalente culturile în care s-a cuibărit sintetica cu tot cu minciuna şi fariseizmul politicienilor, care ne-au tratat şi mai continuă să ne tateze cu debilitate, cu fanatism trădător, cu faţărnicia celei mai neruşinate obrăznicii iresponsabile sub absolute toate aspectele. Înţelegeţi unde bate criticul? În putreziciunea mirositoare, urât mirositoare a convenţionalismelor, pe care secole la rând ni le-au impus filosofiile extremiste, ştiinţele false, artele serviabile, credinţele schimonosite- TOATE! din laşitatea şi inconsecvenţa, pe care formal le dicta pseodogândirea politicienilor mai proşti decît şmecherii, dar mai şmecheri decât cei mai incorigibil prost de pe Terra. Toate au fost fabricate conform modalităţii greşite ale omului şi ale omenirii de a concepe tot şi toate din gânduri (cifre, propozții, rapoturi etc), care numai informează. Gândesc formele, gândesc sentimentele. E drept, şi dândurile, repetate miliarde de ori pot ajunge sentimente, pot ajunge forme. Îţi dai seama ce imprevizibialitate de sentiment îţi va naşte tocmai realitatea groaznica în care toţi, şi în orice situaţie declinăm doar crizele.
Raspund la întrebarea pe care mi-aţi adresat-o stimate Ion Daghi: dreaptă-i spiritualitatea şi-i viitor, stânga-i materialitate și-i trecut. Prezentu-i superpoziţia materialialitățiii și spiritualității. Viaţa, cunoaşterea, omul, lumea – toate-s fenomene ale imprevizibilităţii care realizează o armonie din contrarii una mai arătoasă decât alta.
În fond nu le rămîne celorlalţi decât să mă provoace la descoperirea neajunsurilor în jurul nostru. Am scris destre creaţie dintotdeauna – exclusiv întru a pune accente onorabile pe reuşitele contemporanilor mei. Ceea că în conducerea actuală a UAP din R. Moldova nu-s oameni care mi-ar suscita atenţia de exeget nu e un defect al mentalităţii mele planetare (unitare).
Astfel fie in voia Domnului aprecierile care mi le-ai pretins, stimate coleg de cautare Ion Daghi, dar n-am epitete mai luminoase ca cele ce explică stările de lucruri.
I.D. Mulţi consideră că UAP din Basarabia este una dintre cele mai proaste uniuni din ţară fiindcă se menține conservata în sucul său propriu, nereacţionâd cu nimic la schimbările ce vin să aibă loc în socitate. Am în vedere oficial nu activitatea fiecărui membru aparte. Nu va pare că există vreo asemănare intre conducerea UAP şi activitatea Ministerului Culturii, dar poate chir şi a Guvernului Republicii?
C.G. Despre schimbârile ce au avut loc în societate!!!..să fim serioşi. Să avem întâi şi întîi, societatea. Mulţimea lipsită de principii, de cultură, de credinţă, de demnitate – nu poate fi considrată societate. Şi-apoi ce fel de shimbări pot avea în situaţia în care defăimatorii doar că-şi schimbă posturile, ca regulă josnice?!
Nu. nu mi-i a consemna distincţiile dintre picăturile de apă chioară care mereu se pretind autoaruncate în ochii înţelegătorului. Nu zic ba! Şi picaturile de apă destilată-s inoportune ochiului de înţelept. Dar nu celui cu iz parlamentar sau cu miros guvernamental sau chiar prezidenţial.
Doamne multe zoi au mai vărsat pe acest petic de pământ patriarhal!.
I.D. Avem atâtea de spus societăţii, atâtea probleme în arta plastică, dar mai ales în instruirea artistică şi educţia estetica a tineretului. Se face oare ceva din partea autorităţilor de resort în direcţia aceasta?
C.G În toate evoluările mele de foarte scurtă durată, pe care mi le garantează oportunităţile, am încerat şi oi încerca doar atâtica: să sugerez contemporanilor mei că în creaţie se intra prin autojertfirea vieţii şi a propriului sânge. Si dacă noi am ajuns cu „creatori” care-s “spectre integrale” ale metehnelor umane nu-nceraţi să-nvinuiţi conştiinţa planetară (unitară).
Ea, conştiinţa, are drecţia luminii şi spontanietatea AUTOafirmării. Da, e capricioasa: vrea să fie şi servită, după cum Dânsa îşi închipuie că merită prin dârzenie, curaj, insistență, inspiraţie. Tot ceea ce educaţia, în fond, cere limpezime… Şcoala primară să pună la dispoziţia copilului mai presus şi mai întâi de toate muzica, artele plastice, inotul, turismul şi în general, cunoaşterea metaforică artistică a lumii; să predomine activismul, emoţia, sentimentul, trăirea situaţiilor reale şi imaginare care nu vor fi, neapărat, comentate, interpretate.
…Conștiinţa curentă e pacostea omului şi a omenirii; pentru că e dedusă din canoanele şi convenţionalismele vieţii curente. Formal vorbim de tradiţie, obicei, deprinderi – imbinăm orice în tendenţiozitatea lipsită de credinţă, taină, miracol de ierepetabilitate, utilizând nivelul depăşit al conştiinţei, urmând ca alte 3-4 niveluri ale conştiiţei propriu-zise să ne fie străine.
I.D. La expoziţia mea personală noi am atins întrebarea exenţialismului în arta plastică, care e ştiut de toţi, că nu e alceva decât un limbaj de exprimare. Cum vedeţi D-voastră, Dle Clima Gescu, soluţionarea pe viitor a acestei probleme destul de serioase.
C.G. Da, pentru confortabilitatea dialogului dintre realizarile contemporanilor noştri e bine să se recurgă la niste nuanţări, la nişte accentuări, clasificari. Dar numai pentru răstimpurile cât durează afirmarea unei realizări. Cît fie autorul, fie exegetul, clarifică anumite structuri ale succesului. Sau ale propriilor tendenţiozităţi.
In rest contemporanietatea care s-ar ocupa cu clasificarile riscă să se automințească spumegos.Aceasta-i geneza reală a creativitații durabile ce se manifestă inexplicabil, imprevizibil și neapărat – inimaginabil, sub toate aspectele:ca tratare, orientare și rezolvare. Ei bine! Vorbim de un caz concret – de esențializare și-i cazul să-mi definitivesc atitudinea intrucât afișată public. Neîndoelnic ași vrea să cred că am dreptate. Dar dacă greșesc tot exeget voi rămine.
Ion Daghi s-a vrut autor de picturi de șevalet. S-a vrut și a făcut. Dar s-a manifestat și în câteva opere cu adevărat monumental-somptuoase, indraznețe și chiar convingătoare. Pentru că ieșea din credintă; intra în filosofie, se plimba prin acorelele științei și a dat peste – Eminescu. Si chiar s-a revăzut în aceleași ipostaze. Și a reușit să se impună printr-o picturalitate în care coexistă concretitudinea+corectitudinea+continuitatea+coerența componentelor. Exprimă toate aceste facultăți ale felului de a fi al plasticianului Ion Daghi o modalitate de integrare și de convingere în ultima instanță. I-am dat acestei modalități de a fi plasticianului denumirea de esențialitate, esențialism. Era și natural! Prin studiul consecvent și aprofundat s-a ajuns la esențialismul patrimoniului eminescian. Cum s-a manifesta această incercare de a clasifica realizarile contemporane știe numai Unul – Cel de Sus.
Personal mă încumet s-o spun cu toată certitudinea că orice realizare, în care iubirea de Dumnezeu descoperă că e insoțită de blăjinătatea, bunătatea realizatorului, firește, mai și exaltând mesajul artistico-filosofic al conceptului de autor – are reală șansă de a acapara în juru-i și alte realizări de prestigioasă prețiozitate. Să sperăm în iubirile de Dumnezeu ale autorului vizat și a altor contemporani de-ai noștri.
I.D. Duă cum ați menționat UAP din Basaraia nu menține legături strânse cu alte uniuni de creație, nu face întâliri de consolidare a culturii naționale;
Nu ridică îtrebări cutremurătoare în presă, radio, televiziune; se mărjinește doar la revista sa lăuntrică ‘’Atelier’’ și la unele costatări de fapte ce au loc la vernisajele expozțiilor.Oare n-ar ridica importanța culturii artistice și interesul ( destul de scăzut) față de artele plastice pe o treaptă mai inalta dacă s-ar practica niște mese rotunde, conferințe, simpozițioane etc, unde s-ar discuta întrebări de creație, educatie plastică și formarea gustului estetic, la care ar participa critici de artă, oameni de creație, profesori, jurnaliști, reprezentați din diverse uniuni de creație.
C.G. Da-a. Orice contacte dintre oamenii de creație din diferite domenii ale activităților
Umane contribuie la formarea, consolidarea și la realizarea mai judicioasă a talentelor. Însă mă tem că nu criticul din diverse domenii de activitate ar putea mișca problema din loc, despre care vorbim. E mai degrabă o constatare de inertie înfiorătoare, tristă: mass media de la noi s-a deprins că era dictată de la toate instanțele. Acum a ajuns că nu i se dictează. Dicteaza ea îsăși. Oricui, oricând oricât. Mass media îl povațuiește pe savant și acesta i se supune fără ezitarre. Mass media îl compătimește pe politicianul harțuit și acesta iese in publicitate cu informații desprre nasturi, cravate, șireturi și tipuri de înghețată pe care le pferă amantelor. Mass media îi dă lecție de compoziție plasticianului său rejizorului de teatru ca și fiecare dintre aceste vedete, aparte, și toți trei să pălăvrăgească despre lipsa de…nutrețuri pentru iepurii de casă… În general un tip de jurnalistică băgăreață în toate borțile negre, dar-vai! Peste masură șablonizată, simplistă, incultă pîna la repulsie față de orice încercare de a prezenta lucrurile cît de cît conforme felurilor lor proprii de a fi.
La noi publicistica, jurnalistica a devenit atît de stoarsă de idei, de probleme, de stări de lucruri imprevizibile, încît, practic n-ai nici un motiv s-o iei măcar cât de cât în considerație. Cele mai ordinare prezentări ale clipurilor de la vernisajele expozițiilor curente în cadrul ‚”Mesagerului” sunt doar atât- beții de cuvinte goale întru ocolirea ideilor sterile; întru repetarea de dragul repetărilor, a îmbinarilor de vocabule, pur și simplu obosite, depășite, predispunând dezgustului îngrozitor. Ei bine, toți ne plângem de lipsa de indentitate a orice și a oricui, la sigur, din cauza că ne-a supraarhiextrauniformizat publicistica și jurnalistica noastră curentă. La ce bun ne-am mai antrena la nominalizarea neajunsurilor care ne sugrumă? La ce-mi vine chiar să constat: ”Atelierul” ca modalitate jurnalistică de prezentare a plasticienilor nu-i cu nimic mai prejos ca alte modele. Rămâne să ne dumerim doar un singur lucru: dacă semnăm actul degradării conștiente, e bine să multiplicăm ”Atelierile”; dacă ne interesează depășirea crizei spirituale, se cuvine de început declanșerile cugetelor planetare, pe care le-am ignorant și le mai ignorăm în cel mai strălucit mod…
I.D. Stimate Domn, Clima Gescu, observați D-voastă vreo deosebire dintre foștii, pe vremurile sovietice, președinți ai UAP: V.Obuh, I.Bogdesco și președinții de azi – A. Negură, L.Sainciuc, A.Rurac? Dacă da, în ce culori vedeți conducerea UAP, în viitoorul cel mai apropiat?
C.G. În mod normal conștientizăm cu toții: viața, creația, spiritualitatea-s fnomene imprevizibile. Ca atare conducerea in sfera creației e cel mai ridicol anachronism. Un bun conducător în sfera creației e un….ilustru deschizător de trepte, mijloace, instrumente întru explorarea mai eficienta a potențelor umane. Nu-s de vină conducătorii ineficienți că seamănă fiecare din ei cu toți predecesorii lor. Un conducător bun în sfera creației este la direct un apostol spiritual, un intermediar între Dumnezeu și Omenire. Conducătorul în sfera creației este expresia de cea mai inaltă probă a realizării Cinstei, Hărniciei și Înțelepciune sau ceea ce nu avem la ora actuală.
I.D. În curând se apropie Congresul Uniunii Artiștilor Plastici din Basarabia. Eu Vă cunosc ca pe un aprig reformator în toate. Ați dori ca UAP să-și schimbe cu adevărat „imidju” în fața societății?
C.G. Pot zice doar atât: viața, fericirea, onorabilitatea noastră și a fiecărui din plasticieni la sigur depinde de gradul și spiritualitatea avansată, de care trebuie să ne preocupăm cu toții întru a ne autosalva. Fără schimbarea la față a cetățeanului nostrum în om de orice vârstă, de orice naționalitate, de orice preocupare, de orice grad de studii- nu putem să ne anunțăm decât participanți la ignorarea generală a celor care suntem, cine și cum suntem. Personal cred într-o renaștere spirituală la care mă doresc participant. Costă, a costat și va costa mult, extrem de mult renașterea spirituală, la care mă refer. La început se relietează vorbitorii. Ei s-au compromis cu tot dinadinsul. Urmează faza energetică a reformatorilor. La această treaptă creatorul de facto își va demonstra furța Motrice întru armonizarea aspectelor constructive ale ulterioarelor noastre prosperări.
I.D. Și ultima întrebare. Ca om de cultură inaltă dacă ați fi ales președintele al UAP, cam ce program de activitate ați presenta societății?
C:G. Mulțumesc că e adresată unui om de inaltă cultură, pentru că numai punctul de vedere a unui om de inaltă cultură mă interesează, fiind și cel mai comod: promit fariseii, hoții, nespălații, dornici de pricopsiri prin orice mijloace, adunătorii de titluri, de posturi cu orice preț; omul capabil de a se autoantrena în actul autoexprimării-nu-și poate îngadui goana după titluri, după posturi și alte josnicii seducătoare.
Deci vă mulțumesc de ocazia de a-mi demonstra structura intelectului și practica mea foarte modestă de organizator m-a convis că-s just sub toate aspectele. Un conducător, cât de cât suportabil, e dator să-și demonstreze doar două lucruri: propia-i blajinătate și componența-i crescândă a PUREI LUI IUBIRI de DUMNEZEU; spre a-și descoperi propriile comori în sporurile necondiționate ale acelorași doi factori ale subalternilor săi.

În rest, Doamne, Toate-s Deșertăciuni, stimate Ion DAGHI!

Clima Gescu
28.03.2000 (07.11.2015)