TRAIAN VASILCĂU, ANA-MARIA BOCAI, LIA RUSE : VERSURI

LA CETATEA NEAMT O FLOARE

Traian Vasilcău

La Cetatea Neamț o floare
A zbucnit printre zăvoare
Și-a pornit pe zid, spre soare,
Și-a pornit pe zid, spre soare.

Crește ziuă, crește noapte,
Floarea suie pe cetate,
Ducînd cerului o carte,
Ducînd cerului o carte.

S-o citească îngerii,
Să afle că mai sunt vii
În cetate oamenii,
În cetate oamenii.

Și că dintr-un veac’ n alt veac
Tunurile-n somnuri zac
Și tăcerile-n iatac,
Și tăcerile-n iatac.

Tîrgu Neamț,
25 octombrie 2015

DE TOAMNĂ

Ana-Maria Bocai

Îmi sprijin sufletul pe sufletul tău
Şi ochii văpăi plâng amintire,
În palmele strânse căuş
Inima mea e iubire.

Parcuri cu-alei, aşternute cărări
Toamna revine-n melancolie,
Frunze plecate departe în zări
Credeam că-ţi sunt dragă şi ţie.

Despart ziua de ieri de ziua de azi
Te-aştept să vii mai aproape,
Tineri absenţi în reverie zăresc
Zâmbesc şi trec mai departe.

Culori, curcubee se-aştern pe pământ
Însetat le aşteaptă pe ele,
Se-întorc de acolo, de-unde au plecat
Pradă iernilor grele.

Şi cântă şi râd şi foşnesc
Jocul lor e cromatic
Iubesc pământul ce le-a născut
Sărută copacul tomnatic.

Îmi sprijin sufletul pe sufletul tău
Vara e acum amintire,
Să-mi odihnesc gându”-obosit
Să beau un strop de iubire.

RESPIRĂ TRUPUL

Ana-Maria Bocai

Respiră trupul frânt sub greutatea poverilor
În lutul ce prinde viaţă în mâna olarilor,
Roata sfărâmă chinul şi dorul
Din ele, în plâns, se naşte ulciorul.

Cu patimă adună pământul în mână
Înseamnă tot pentrul el…pâine…măcar o fărâmă
Cântecul prins se ridică în mersul rotat
Îşi cere iertare străbunilor pentru păcat.

În zori roua se-aşterne în străchini
Parcă ar fi o mare cuprinsă de lacrimi
Pictând ziua ce va să vină
Dumnezeu veghează s-aducă lumină.

E vremea când plânsul râde-n Dumnezeire
Când ochii sunt blânzi şi limprezi ca două safire,
Când rugăciunea înălţată spre cer devine iubire
Şi curcubeul în mii de culori e nemurire.

MÂINE

Ana-Maria Bocai

Şi mâine soarele vă străluci iar
Fericiţi ne vom plimba mână în mână,
Bieţi pribegi uitaţi de soartă în amar
Amintirile ne-aduc mereu împreună.

Priviri şi zâmbete răscolesc inima mea
E multă vreme de când nu ai mai fost lângă mine,
Vocea blândă ce mult mă mângâia
Inimă ce ştia dorul s-aline.

Un pescăruş pierdut pe un ţărm
Chipul iubirii ce nu se uită
Pasul meu pare acum tot mai ferm
Marea este doar o zbatere mută.

Din depărtare un zgomot …tresar
Liniştea odihneşte acum în zare.
E doar un val, se sparge de ţărm hoinar.
Un mal de mare văd cum dispare.

Şi soarele va străluci iar
Prin ochii tăi voi colinda ziua întreagă,
În sclipiri de smarald mă voi odihni
Aş vrea să cred că-ţi sunt încă dragă.

Şi pentru noi soarele va străluci iar
Ploaia din curcubee împleteşte cununi,
Dragostea noastră nu se risipeşte-n zadar
În destinul nostru iubirea ne va face mai buni.

ÎNCĂ O VARĂ…

Lia Ruse

Încă o vară se duce
Lasând în urmă doar regret
Şi o lumină de aur dulce
Cu frunze prinse în menuet…
În jur începe-o scămoşeală
-Puf în paiete saltă vioi-
Când briza în haină de gală
Ne-mbrăţişează pe-amândoi.
O buclă de nor răvăşită
Sclipeşte-n soare ca un cristal
Ca-ntr-o poveste povestită
Pe fondul doinei prinsă-n caval…
………………………………………………..
Cu sufletele, faţă în faţă,
Pe pânza acestui şevalet
(O nouă toamnă ne răsfaţă)
Dansăm într-un tango concret…